A Lonely Place To Die (2011)

“I don’t want to know who put her down there or why they did it. I just want to get out of here before they come back. She’s our responsibility now.We’ve got to get her off these mountains soon.“

• Regizor: Julian Gilbey
• Actori: Melissa George, Ed Speleers, Eamonn Walker, Sean Harris
• Gen: Thriller, Actiune
• Premii: 6 premii
• Tara: Marea Britanie
• Durata: 99 minute
• Rating autor: nota 6

Lansat cu o premisa incitanta, aparent bine construita, “A Lonely Place to Die” are dezavantajul de a fi fost slab executat si construit nu indeajuns de multumitor cat pentru a satisface audienta. Faptul ca nu reuneste o distributie cunoscuta, nu ar fi trebuit sa umbreasca ideea de a dori vizionarea filmului. Desi a adjudecat 6 premii de la lansare pana acum in circuitul festivalurilor, pelicula nu este promovata suficient. Melissa George a fost nemaipomenita in “Triangle”, astfel ca avand cunostinta partiala asupra sinopsisului filmului, am hotarat sa o urmaresc in ultima aparitie, suficienta fiindu-mi prezenta sa si subiectul pus in scena.

Thrillerul supraevaluat (judecand dupa pleiada de cronici pozitive), face greseala de a-si supune publicul unor momente dozate in exces cu adrenalina, ca in secunda urmatoare sa le anuleze cu cadre incerte in cadrul actiunii. Pe scurt, cinci prieteni isi planuiesc o excursie in munti Scotiei,  trei dintre ei alpinisti experimentati. In drumul lor, la unul dintre popasuri, in salbaticia unei paduri, acestia sunt surprinsi sa gaseasca ingropata intr-o camera imrpovizata sub pamana, o copila de origine sarba. Fara voia lor sunt angrenati intr-o lupta primejdioasa pentru supravietuire si pentru salvarea celei gasite. Rapitorii se dovedesc indivizi fara scrupule care nu se dau inlaturi de la nimic pentru a-si duce planul la indeplinire.

Cel mai intrigant lucru este reprezentat de diferentele majore in interpretarile actorilor. Daca Melissa George si Ed Speleers (promite o ascensiune onorabile) sunt buni, atunci restul protagonistilor nu se integreaza in context si-ti ofera un spectacol low budget. La propriu. Ultimul sfert de ora mi se pare facut in graba si lipsit de profesionalism, astfel ca debutul tensionat si incarcat cu adrenalina, este sters de penibilul finalului. Faptul ca sunt cateva momente care te surprind, in ideea in care nu stii cine este urmatorul care va muri, nu salveaza filmul de la o prabusire lamentabila. Spuneti “da”, doar daca va plac filmele cu aventuri si urmariri si “nu” daca sunteti alergicii calitatii indoielnice.

Abduction (2011)

“There were only four of us that knew your identity. Two of us are dead “

• Regizor: John Singleton
• Actori: Taylor Lautner, Lily Collins, Alfred Molina, Sigourney, Weaver, Maria Bello, Jason Isaacs, Michael Nyqvist
• Gen: Thriller, Actiune
• Premii: niciun premiu
• Tara: SUA
• Durata: 106 minute
• Rating autor: nota 5

Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti mintit, al naibii de tare, incat sa regretati decizia de a fi urmarit un film nu doar slab, cat prost si plin de stereotipuri banale? Sunt sigura ca da. Nu am avut experianta asta cu “Abduction”, insa nu departe de cele relatate, am simtit nevoia sa iau pauze din ce in ce mai lungi, fara teama de a pierde ceva consistent sau major din esenta filmului.
Incompetent si pregatit insuficient pentru a putea sustine un film, Taylor Lautner nu mi-a dat nicio clipa increderea ca este sigur pe productie, cu atat mai putin pe el. Vina pentru un “Abduction” insipid si esuat nu este neaparat a actorilor- mare responsabilitate este aruncata pe scenariu.

Adolescentul Nathan Harper este un tanar lipsit de griji, ireponsabil si un petrecaret devotat distractiei. Constient de lipsa unei legaturi strans parentale cu cei care l-au crescut, incepe sa-si puna tot mai frecvent intrebari referitoare la lipsa conexiunii cu parintii sai. Antrenat intr-un proiect scolar, alaturi de vecina si colega sa Karen Lowell (Lily Collins- nu foarte convingatoare, deloc potrivita personajului), acesta descopera pe un site specializat cu disparitii, o poza de-a sa de cand era copil. Intrigat si curios, anunta pe cel care a postat anuntul ca are informatii despre el. Declanseaza un joc mortal pentru supravietuire, piesele cladite pana acum, prabusindu-se ca un domino. Ajutat de Karen, cel mai bun prieten (mare parte absent) si doi agenti federali, Nathan pleaca in cautarea aflarii identititaii sale, dand startul fara voia sa, unui razboi cu implicatii din cele mai inalte.

Scenele cu urmariri si/ sau cu lupte au fost construite inadins numai in avantajul lui Taylor, pentru a-i evidentia calitaile de „fighter antrenat” si pentru a se insista asupra musculaturii bine lucrate. Sublinierea excesiva si  abundenta de clisee tragi-comice nu ajuta filmul, ci ii intensifica inferioritarea privind structura ilogica a scenariului, cu mult prea multe scapari. Povestea adolescentina si cuplul nevoit sa faca fata multor pericole pentru a-si da seama cat de mult se iubesc, nu sunt pentru mine. Poata daca s-ar fi diferentiat cu ceva iesit din tipare si mi-ar fi solicitat atentia mai mult decat pentru perfectiunea indivizilor, ar fi cantarit mai mult in recomandarea filmului. Jason Isaacs si Maria Bello- mi-au placut, in limita bunului simt. Primul mai mult decat cealalta, dar cei doi pot fi o (singura) incurajare in a va alimenta curiozitatea pentru thrillerul de actiune „Abduction”.

Rise of the Planet of the Apes (2011)

“ Will Rodman: I’ll take you home.
Caesar: [slowly] Caesar ‘is’ home.”

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Rupert Wyatt
• Actori: James Franco, Andy Serkis, Freida Pinto
• Gen: Drama, Thriller, SF
• Premii: nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 105 minute
• Rating autor: nota 7.5

Un film cu un titlu mai lung decat era cazul, “Rise of the Planet of the Apes” nu doar promite, ci si ofera momente specifice unui thriller SF care se respecta. Desi nu abunda in momente tensionate sau dramatice, acestea sunt echilibrate proportional, astfel ca veti putea urmari o doza moderata, din fiecare cele enumerate. Efecte speciale foarte bune, actori bine ‘antrenati’ si un scenariu inteligent, bine structurat, sunt cateva elemente care va pot convinge sa parcurgeti filmul.

James Franco mi-a atras atentia inca din productia “Tristan and Isolde”. Prezenta sa in film m-a bucurat, pentru ca, de obicei el transmite intocmai starile personajului cu care a fost insarcinat (cel mai bun exemplu 127 Hours). Andy Serkis (minunat si expresiv, in aceeasi masura), intruchipeaza pentru a doua oara rolul unei primate. Primul sau rol de gen a fost in filmul primit bine de public, “King Kong” din 2005, acesta primind ”rolul principal”. De asemenea, in palmaresul sau, figureaza si portretizarea amaratului, hulitului deopotriva, Gollum. Cu o mimica extrema, convingatoare si specifica, interpretarile sale au fost mereu apreciate. De data asta, pare-mi-se ca s-a autodepasit, grimasa primatei Caesar, schimbandu-se in doar cateva secunde.

Mai multi oameni de stiinta, se folosesc de maimute pentru a testa un medicament revolutionar care ar putea deveni leacul suferinzilor de necrutatoarea boala Alzheimer. Will Rodman (James Franco), cercetatorul principal, este hotarat sa finalizeze experimentul (partial) esuat, atunci cand echipei sale i se inchide proiectul. Un prim rezultat observat de oamenii de stiinta, este faptul ca maimutele dezvolta o inteligenta neobisnuita. Una dintre primate, este salvata de unii dintre oamenii lui Will, si i-o incredinteaza acestuia, in ideea de a-o salva de la moarte sau de experimentele la care mama sa fusese suspusa. Crescuta timp de 3 ani de Will si de tatal sau, maimuta primeste numele Caesar. Acesta se ataseaza de familia adoptiva si constientieaza mult mai multe lucruri, decat ar fi normal. Mostenind genele mamei sale, care deja fusese subiect de experimente, primatul are un coeficient de inteligenta care il uimeste pe insusi Will. Printr-un accident nefericit, Caesar este indepartat de familia sa si incredintat unui camin de animale. Tratamentele violente la care va fi supus, il vor schimba pe Caesar, devenind unul insetat de putere, avid sa renunte la sclavie…..

Momentele din cadrul familiei lui Will, cele in care vedem exact turnura frumoasa pe care a luat-o relatia sa cu Caesar, mi-au placut foarte mult. Rolul protectiv prinde foarte bine si a dat o atmosfera placuta filmului. O sa fortez un pic nota si o sa mentionez faptul ca Caesar este un personaj de-a dreptul enigmatic. Au fost momente cand am empatizat cu el si mi-a trezit sentimente de compatimire. La urma urmei, asta trebuie sa faca un film, nu? Sa-ti solicite simturile si sa te implice in actiune.

Pelicula m-a prins in subiect inca din primele cadre. Nu stiu daca de vina este curiozitatea sau poate chiar prezenta lui James Franco, insa „Rise of the Planet of the Apes” este unul din cele doar cateva filme bune ale anului 2011, care si-au facut intrarea in cinematografe. Finalul.… o sa fiu un pic rautacioasa si o sa spun ca nu l-am apreciat. L-as fi vrut ceva mai dramatic. Sfarsitul original al peliculei, cel gandit de scenaristi nu este identic cu ceea ce vedem noi. In orice caz, se lasa loc de continuare si interpretari. Desi sunt si cateva secvente dezamagitoare si as putea puncta si critica anumite inconsecvente in scenariu (modul rapid in care maimutele din azil devin inteligente), am sa ma rezum doar la a va recomanda filmul pentru povestea lui si atat.