Stake Land (2010)

 “We traveled through a lost land. Small pieces of civilizations survived. Cities that lie behind fences and weapons, for the night to come. The epidemic is spreading rapidly across the southern states. They await the Redeemer, but it never came.”

• Regizor: Jim Mickle
• Actori: Connor Paolo, Nick Damici, Kelly McGillis, Gregory Jones
• Gen: Horror, Thriller
• Premii: 1 premiu si 3 nominalizari
• Tara : SUA
• Durata: 98 minute
• Rating autor: nota 8

Din cele doar cateva filme post-apocaliptice recente, cateva reusesc sa se remarce si sa-ti imprime o stare de-a dreptul sufocanta pe care o vrei respinsa si negata de o posibila realitate a unui peisaj tacut. Este adevarat ca poti spune despre „Skate Land” ca nu aduce nimc nou subgenului „road-movie”, ba chiar poti spune ca aparitita unor vampiri tinde sa agaseze, insa in aceeasi masura va spun ca va depaseste asteptarile prin dramatism si momente care au indus fiori veritabili. Printre ultimele pelicule axate pe adaptarea umanitatii la pieirea societatii, a prabusirii civilizatiei, am remarcat „The Road”, „The Book of Eli”, “Carriers”, “The Divide” si „Monsters”. Am sa fortez un pic nota si am sa afirm ca „Stake Land” isi poate revendica locul alaturi de cele enumerate pentru ca-ti ofera un pachet cenusiu credibil

Super 8 (2011)

 

“Bad things happen… but you can still live”

 

Fan declarat al serialului LOST, era o obligativitate placuta propunerea de a urmari noua creatie a lui JJ Abrams in calitate de regizor, film ce ruleaza in cinematografele din Romania de ceva timp. Daca adaugi pe lista de reusite, numele lui Steven Spielberg in calitate de producator, atunci cu siguranta produsului final ii sunt attribute suspans, mister, umor cand este nevoie si drama cand se cere la scenariu.Michael Giacchino, cel care a colabirat cu JJ Abrams pentru coloana sonora a serialului multipremiat, isi aduce contributia si in “Super 8”, soundrack-ul dinspre final, fiind cu adevarat intensificator.

Mi-a placut faptul ca desi aveam idee cam la ce sa ma astept, tinand cont de faptul ca urmarisem un trailer anterior, am reusit sa ma conectez repede la actiune si sa empatizez cu personajele, asta gratie actorilor care cocheteaza convingator cu ceea ce au de facut.

 Facem cunostinta initial cu un grup jovial de copii, care incearca sa toarne cu propriile resurse un film, in ideea de a participa la un concurs de gen. Unul se ocupa de filmare, altii sunt actori, altul scenografi si altcineva este insarcinat cu efectele speciale.Intr-una din nopti, grupul de 6 copii decide sa filmeze o scena mai solicitanta a filmului lor si isi dau intalnire la miezul noptii. Vor fi martori fara voie ai unui accident feroviar spectaculos de privit, greu de asimilat ca fiind veridic. Ce urmeaza dupa se traduce in disparitii misterioase si fenomene bizare . Va las pe voi sa descoperiti, intocmai subiectul filmului.

Nu pot spune ca cineva are rolul principal, pentru ca au izbutit cu totii sa se evidentieze. Centrali sunt totusi Joe Lamb (Joel Courtney) si Alice Dainard (Elle Fanning). Acestia au in comun faptul ca si-au pierdut mamele, insa abia spre final, aflam exact masura in care parintii lor au contribuit la o rivalitate nejustificata intre ei. Tatal lui Joe, Jackson Lamb( il veti recunoaste pe Kyle Chandler din serialul ”Viitorul incepe azi”) il stigmatizeaza pe parintele lui Alice, pentru o greseala ce a dus la distrugerea relatiei acestora.

Misterul incepe undeva dupa 20 de minute de la debut si avanseaza progresiv. Desi nu se ridica multe semne de intrebare, se contureaza cateva curiozitati care intr-un final primesc un raspuns satisfactor. Sincer imi era dor sa apara pe piata cinematografica o productie cu stangaciile unor copii, care amuza moderat. Sunt placut de privit si aduc aminte de unele productii ale perioadei ’80-’90 (evenimentele se desfasoara in anul 1979), filme care le priveam la televizor, atunci cand doar cateva isi faceau loc pe micul ecran. Nu este horror, cat drama si nu este thriller ci  mai degraba i-as da titulatura de aventura. Pentru nostalgicii serialului LOST: fiti atenti la final, pentru ca poate fi zarit pe taverna unui local numele ”James Locke”, facandu-se referire la doua dintre personajele care au trasat fenomenul amintit

Super 8 este un omagiu pentru o alta productie a lui Spielberg si nu dau detalii semnificative cand mentionez asta. Familia este pusa pe primul plan, asa cum a obisnuit, in alte filme cult. Mi-a placut: liniar si confortabil.

SKYLINE (2010)

Boooooring.

Hai sa va spun cateva cuvinte despre “Skyline”. Cu totii stiti poate trailerul in care lumini albastrui coboara din cer intr-un oras, iar lumea este practic fascinata de acea lumina puternica si apoi sunt cu totii absorbiti in niste nave spatiale care planeaza deasupra orasului. Super trailer, super idee, abia asteptam filmul.

Care incepe cu exact aceasta scena, fara introducere. Zeci de lumini coboara in oras, iar cineva este teleportat din camera unui hotel asta dupa ce lumina puternica ii cauzase puternice rani pe fatza. Nimic nou fata de trailer, dar in sinea mea imi ziceam “uite un film indraznet, ne arunca direct in mijlocul actiunii.Super !”. Dar apoi apare logoul SKYLINE si deja in mintea mea incepe sa prinda contur o idee “Sper sa nu bage faza cu  3 days before” si BANG secventa se muta intr-un avion iar pe ecran apare -15 hours earlier-. Damn it. Si incepuse asa de bine.

Adica pe bune ? Care este logica acestei editari? Cel mai bine introducerea filmului era scena in care ne familiarizam cu personajele si apoi treceam la extraterestrii albastrui care pun stapinire pe oras.  Dar nu, producatorii s-au temut poate ca lumea va pleca din salile de cinema cand vor vedea jocul actoriresc prost al unor actori de mana a 2-a intr-o expunere care are o tenta puternica de film de categoria B. De ce spun asta? Din cauza

V for Vendetta (2005)

“I’ve witnessed first hand the power of ideas, I’ve seen people kill in the name of them, and die defending them… but you cannot kiss an idea, cannot touch it, or hold it… ideas do not bleed, they do not feel pain, they do not love… “

Filmul incepe amintind de un  eveniment petrcut cu mai bine de 400 de ani in urma. Prezentul actiunii din film este unul ancorat in Marea Britanie subjugata de un regim totalitar.Peisajul infatiseasa un viitor indoctrinat de legi care ingenuncheaza pe cei slabi.

Evey, personajul principal intrepretat foarte bine de Natalie Portman,o  tanara lipsite de maniere, decide intr-o seara sa iasa pe strada in afara orelor permise, astfel ca cei responsabili cu respectarea regulilor scrise, hotarasesc sa o pedespseasca dupa propriile crezuri. In ultima clipa, aceasta este salvata de un individ ciudat, care poarta o masca si se autointituleaza simplu V.

Necunoscut pana atunci pe strazile orasului, acesta va face diverse acte care il vor scoate din anonimat si care ii vor atrage atentia lui Evey. Curand aceasta va intra in gratiile misteriosului V si va fi vegheata din umbra.

Un om cult si tandru  acesta este detinatorul unui “buncar” care adaposteste multe din lucuruile la de care oamenii simplii au fost suprimati: in special elementele ce tin de cultura, precum cărţi, arta şi muzica.

Hotarat sa poarte un razboi impotriva celor care au limitat libertatea locuitorilor, acesta va porni o lupta personala, manat fiind de o vendetta care ii apasa trecutul. Acesta i se va dezvalui lui Evey asa cum nu l-a cunoscut nimeni pana atunci, ducandu-si existenta singur.

Experientele traite de catre Evey alaturi de el ii vor deschide o noua cale catre adevar si mantuire, va descoperi ca este mai puternica decat au lasat-o altii sa creada pana atunci si va deveni un aliat de incredere pentru V dar mai ales pentru popor, comploturile puse la cale fiind premergatoare zilei de 5 noiembire.

Ceea ce m-a atras la acest film a fost faptul ca nu s-a mai facut unul de genul acesta, sigur peisaje futuriste da, insa este  unic prin modul de abordare si prin subiectul tratat.

Desi filmul este o adaptare a unor benzi desenate si ramane fidel acestora, nu se departeaza cu nimic de ceea ce ar trebui sa  fie un film bun, perfect pentru o zi de  duminica, adunand toate ingredientele necesare unuia de succes: drama, actiune pigmentata cu scene ironice si suspans ascendend catre un final care se departeaza de cliseele cu care ne-am obisnuit.

**  5 noiembrie 1605: “Complotul prafului de pușcă”. Era vizată clădirea Parlamentului britanic, în care se desfășura o sesiune specială la care participau regeleIacob I, membrii guvernului și ai Parlamentului.

“Evey Hammond: I don’t want you to die.
V: That’s the most beautiful thing you could have ever given me.”