“Don’t ever let somebody tell you…you can’t do something.
You got a dream..you gotta protect it.
People can’t do something themselves..they wanna tell you you can’t do it.
If you want something go get it“.
In urma cu ceva timp, publicam un post despre un film care trata acelasi subiect- fericirea.Daca cel din urma analiza modul in care putem pastra o stare constanta de multumire si satisfactii, partitura de fata incearca sa ne arate cat de greu se gaseste acest sentiment si implicarea cu care te angajezi in cautarea sa.
Povestea de fata este cu atat diferita, cu cat nu mai este o joaca- este o naratiune adevarata, o drama care a miscat si a fost demna de ecranizat tocmai prin realismul infatisat si prin caracterul puternic al personajului principal care nu cere laude ci solicita timid sa ii urmam exemplul, sa nu renuntam niciodata atunci cand intregul univers sa incapataneaza sa comploteze inconstient impotriva noastra.
Am sa mint daca afirm ca “The Pursuit of Happyness” mi-a placut doar pentru prezenta lui Will Smith, am sa fiu cinica daca spun ca doar povestea a fost cea care m-a sensibilizat, asa ca o sa fiu radicala si am sa recunosc ca mi-a placut acest film pentru tot ce a oferit, distinctia fiindu-i recunoscuta in cele peste 20 de nominalzari la diverse festivaluri si ceremonii de premiere.
Pe cat de banal si simplu pare scriptul initial pe atat de profund si realist se va dovedi ulterior: un tata si un sot devotat Chris Gardner (Will Smith) este pus in incapacitatea de a-si creste fiul (o interpretare mare pentru un om atat de mic la acea vreme- fiul lui Will, Jared Smith) dupa ce sotia sa, nemaifiind capabilă sa facă faţă presiunii lipsurilor financiare isi paraseste familia.
Imaginea dura a unei familii destramate devine acum clara, zugravind intocmai greutatile carora cei doi, tata si fiu vor fi nevoiti sa le faca fata.
Pus in situatia de a dormi pe unde se poate (minunata scena de la metrou….), fara bani de mancare,Chris va risca sa accepte un program de stagiar la o prestigioasa firma de agenti de bursa, fara a fi platit timp de 6 luni, singurul lucru “garantat” fiind un loc de munca bine platit si promisiunea unei vieti mai bune. Asta daca va fi cel ales…….
Avandu-l alaturi pe fiul sau care ii insufla incredere si afectiune, Chris va gasi in prezenta acestuia, motivatia necesara de a reusi, de a nu se scufunda si de a se elibera din haturisurile dureroase ale traiului actual.
Relatia atat de stransa si totusi fragila amenintata de realitatea cruda a vietii, a fost extraordinar de bine conturata, cu defecte si imperfectiuni.
Ideea ecranizarii povestii a fost intimparita producatorului, intr-o seara, urmarind o emisiune in care era prezent protagonistul, acesta istorisnd in cadrul emisiunii obstacolele pe care a fost nevoit sa le depaseasca.
Comediantul Will Smith a urcat inca o scara a talentului prin aceasta interpretare, produsul brut oferit publicului fiind o impresionanta expresie a existentei umane, implicarea totala fiind usor sesizabila pe intreaga durata. Il recomand pentru tot ceea ce transmite, astfel ca fara a constrange, elimina clisee si reuseste sa inchege un film excelent de urmarit in familie.
Am vazut cateva filme in ultimele zile..dar pentru acest prim review m-am oprit asupra acestuia. “From Paris with love” ni-l aduce pe John Travolta ras in cap si mai dur ca niciodata parca. Desi parca numarul de injuraturi nu este peste cele din “Pulp Fiction” filmul este destul de violent. Si cand spun violent ma refer ca nu s-ar putea difuza la tv la ora 20:00. Impuscaturi, explozii si muuult sange fac ca filmul sa fie unul nerecomandat celor sub 16 ani. (de parca ar mai tine cineva cont de asta…)
Comentarii recente