Dream House (2011)

“Once upon a time, there were two little girls that lived in a house.. . “

• Regizor: Jim Sheridan
• Actori: Daniel Craig, Rachel Weisz, Naomi Watts
• Gen: Drama, Thriller
• Premii niciun premiu/ nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 92 minute
• Rating autor: nota 6.5

Un mare inconvenient pentru “Dream House” este reprezentat mai intai de incoerenta si mai apoi de faptul ca incepe greoi si avanseaza molcom catre intriga, care odata pronuntata, se grabeste sa-si dezvaluie mare parte din mister. Poate daca insistentele ar fi fost indreptate mai putin catre personaje si mai mult pe actiunea propriu zisa, explicatiile survenite ar fi fost mai decente si satisfacatoare. Contrar insa criticilor aduse si lipsei de publicitate (actorii principali au refuzat sa ia parte la campania de promovare, nemultumiti de pelicula), filmul va institui cel mult doua twisturi partial salvatoare; va fi sters oricum repede dintr-o potentiala lista de recomandari.

Will Atenton (Daniel Craig) este un editor respectat care preocupat de faptul ca nu-si petrece suficient timp cu familia isi da demisia. Stabilit impreuna cu sotia sa Libby (Weisz) si cu cele doua fete intr-un oras idilic, achizitionarea unei case este ultima etapa pentru cladirea relatiei familiale. Intrerupand un ritual in desfasurare, in pivinita casei sale, Will initiaza cercetari despre istoricul casei, afland ca in urma cu cinci ani, viata unei mame si a celor doua fete ale ei au fost curmate in casa sa, suspectul principal fiind sotul celei ucise. Mai infiorator, este faptul ca presupusul ucigas este in libertate, recent eliberat in lipsa de probe. Singurul ajutor primit vine din partea lui Ann Patterson (Naomi Watts), vecina de peste drum care i-a cunoscut pe vechii locatari.

Inscris intr-un registru rusinos al incasarilor slabe si desfiintat de critica, “Dream House” iti asigura un minim de adrenalina si isi limiteaza secventele horror, menite sa completeze cadrul psihologic pentru care isi asteapta meritele. Reversul medaliei in cazul meu: auzind vorbindu-se atat de mult de proasta calitate a filmului, curiozitatea de a da crezare afirmatiilor m-a impulsionat sa vreau sa vad filmul.Insist si punctez sa se evite vizionarea trailerului tamp lansat pentru film. In mai putin de doua minute se structureaza intregul plot al peliculei, se demasca personajele si le lipseste de aruncarea unor presupuneri privind rolul lor in decor. Daniel Craig mi-a displacut pentru ca mi-a dat impresia de inexpresivitate si pare ca nu ia parte la acelasi proiect. Una dintre actritele mele preferate, Rachel Weisz este poate nu in ce mai buna forma a sa, dar resusciteaza unele momente unde filmul este prabusit de-a dreptul. Raportand filmul la o scara de apreciere, am sa-l punctez cu calificativul suficient, in ideea in care ii sunt recunoscute si asumate greselile.

The fountain (2006)

„ Every hadow,

no matter how deep is threatened by morning light.”

 

Imi plac filmele ciudate .Imi place „The Fountain”: pentru soundtrack (semnatura tipica Clint Mansell), pentru prezenta lui Hugh Jackman, pentru scenariul de-a dreptul incarligat si foarte greu de digerat pentru persoanele neavizate.

Initial rolurile principale fusesera adjudecate de catre Brad Pitt si Cate Blanchet (fiind adusi impreuna ulterior in drama „The Curios Case of Benjamin Button”), insa  retragerea lui Pitt şi depăşirile de costuri  închisesera producţia. Directorul a rescris scenariul şi a fost capabil sa reinvie proiectul cu un buget de 35 milioane dolari, cu Jackman şi Weisz în rolurile principale.

Este un film greoi,  probabil ca multi vor renunta la vizionare inca din primele minute, totul parand fara noima, insusi regizorul, avand cunostinta de greutatea intampinata in intelegere afirma că, poveştile converg in  timpul lor si au fost deschise interpretării.

In completare, declara:  “încâlceală din “The Fountain” si mesajul de bază, sunt foarte mult ca un cub Rubikdesi ce se poate  rezolva în mai multe moduri diferite, dar în cele din urmă există o singură soluţie la sfârşit.”Interesant nu ?

Pe scurt, filmul are trei povesti de baza,trei scenarii care impletite alcatuiesc unul singur, evenimentele fiind separate de cinci secole. Astfel: in secolul al XVI lea in America Centrală pe teritoriu Maya, conchistadorul Tomas este insarcinat de catre Isabel cu misiunea de a gasi pomul vieţii si ar face orice in a reusi acesta.

În 2005, cercetătorul medical Tommy urmăreşte obsesiv un leac pentru tumori cerebrale in vederea salvarii sotiei sale, Izzy de o moarte prematuraAceasta, in incercarea de a a-si ajuta sotul sa depaseasca momentul iminent al pierderii sale, foloseste un caiet numit simplu „The Fountain”, pentru a deveni intermediarul sau, cerandu-i ca el sa fie cel care il termina.

Anii 2500, actiunea are loc in  spaţiu, călătorul Tom  deplasandu-se la  prin nebuloasă într-un balon în formă de navă spaţială care conţine o grădină şi un copac al viatii aflat … pe moarte,  fiind aproape  sa desluseasca misterele care l-au secatuit mai bine de un secol. Toate povestile se intretataie, personajele principale fiind interpretate in fiecare naratiune de catre Hugh Jackman si Racheil Weisz (minunata in acest rol).

Cele trei istorii se orienteaza  spre acelasi adevăr unic, pe măsură ce protagonistii atemporali- în esenta, una şi aceeaşi persoană – îşi redobandesc treptat  pacea sufletească în faţa vieţii, a morţii, a iubirii şi a renaşterii, acceptandu-si in masura in care este posibil existenta.

Filmul in ansamblu trebuie privit ca o metafora, fiind o odisee complicata despre fragilitatea spiritului uman.

Tema principala ar fi trasata in linii simple in frica de moarte, nesiguranta de a nu sti ce ne asteapta dincolo de viata pe care o stim, calatoria care urmeaza dupa fiind pigmentata de ceea ce sta inca in neputinta noastra de a ne accepta singurule lucrurile care nu le putem controla. Poate ca ceea ce ne face umani, este chiar moartea….

S-a construit cu accente profunde de filosofie si se doreste a fi o meditatie asupra trecerii timpului si a efemeritatii dragostei.

Notele mistice ale scenariului incarca mult capacitatea de intelegere si te ridica pe culmi in care nu ai crezut ca vei ajunge, esti un calator prin timp…. este o recomandare calda, insa asa am subliniat nu este un film de duminica, de urmarit cu prietenii.