Contagion (2011)

“Don’t talk to anyone. Don’t touch anyone. That’s the most important thing “

• Regizor: Steven Soderbergh
• Actori: Jude Law, Kate Winslet, Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Laurence Fishburne, Marion Cotillard, Sanaa Lathan, John Hawkes, Elliott Gould
• Gen: Thriller, Drama
• Premii: 1 nominalizare Phoenix Film Critics Society Awards
• Tara: SUA
• Durata: 106 minute
• Rating autor: nota 7

Un thriller medical, cu o tenta post apocaliptica ar fi fost pe placul meu daca s-ar fi concentrat pe imaginile unei lumi in colaps si daca mi-ar fi prezentat progresiv degradarea societatii. “Contagion” nu reuseste sa ma multumeasca la capitolul din urma, ci izbuteste doar sa adune un numar mare de actori laureati sau castigatori ai premiilor Oscar, fara a da vreun pic senzatia ca urmaresti un spectacol unic. Ceva dinamism ar fi fost primit mai bine decat statornicia majoritatii secventelor care par a fi umplut mult prea mult scenariul. Sunt personaje care au fost bine construite (preferat, bloggerul Jude Law) si unele care sunt inserate doar pentru a vedea cat mai multi actori defiland prin fata noastra.

Regizat de Steven Soderbergh (seriile “Ocean’s” si “Che”, “The Informant”, “Erin Brocovich”, “Solaris”), productia mi s-a parut, fara pic de menajamente agasanta si inceata, actiunea absentand din toate momentele cheie ale filmului. Am vrut sa-mi placa filmul, poate de aceea m-am si incapatanat sa strang cat mai multa rabdare sa vad exact in ce linii s-a inscris subiectul, astfel ca am fost usor indignata sa constat ca am fost amagita, fara drept de protest. Inainte de a se intelege gresit, va spun ca filmul nu este unul prost, ci doar unul slab, dar promovat disproportional importantei.

Mama si sotie, Beth Emhoff (Paltrow), revine acasa dupa o calatorie in Hong Kong. Manifestand semne de slabiciune, abia instalata in casa, aceasta se prabuseste sub privirile sotului sau (Matt Damon) si ajunsa la spital i se declara decesul. Treptat in mai multe colturi ale lumii sunt semnalate simptome similare, decesele in cadrul omenirii crescand de la zi la zi. Cercetarile avanseaza greoi, punctul de plecare al virusului mortal fiind necunoscut comunitatii medicale, aflate in imposibilitatea de a elibera un antidot. Organizatia de sanatate se vede nevoita sa declare declansarea unei epidemii, fiecare individ pierdandu-si imunitatea in fata mortii , indiferent de statutul cu care se implica in cercetari.

Un minus care priveaza filmul de apreciere este precautia cu care se lanseaza in expunerea imaginilor de dupa instalarea molimei. Totul se rezuma la cateva personaje si modul in care fiecare alege sa confrunte pandemia, la impactul si efectele asupra sa. Am sa subliniez faptul ca aparent filmul are in prim plan amenintarea rasei umane si dezechilibrul ordinii sociale, insa “Contagion” exploreaza personajele individual, dincolo de interesele personale, de disperare sau egoism. La sfarsit vei avea senzatia ca ai luat parte la un documentar care s-a turnat pe masura ce actiunea a avansat, insa informatiile primite nu sunt dintre cele mai satisfacatoare. Primit  cu cronici bune din partea criticii, “Contagion” nu mi-a multumit pofta de thriller sau drama apocaliptica.

Quills (2000)

“Listen to me Abbe and listen well. I’ve stared into the face of evil and I’ve lived to tell the tale and now, I beg you, for your sake, let me write it down.”

• Anul aparitiei: 2000
• Regizor: Philip Kaufman
• Actori: Geoffrey Rush, Kate Winslet, Joaquin Phoenix, Michael Caine, Amelia Warner, Jane Menelaus, Stephen Moyer
• Gen: Biografic, Drama, Istoric
• Premii: 33 nominalizari (3 Oscar & 2 Golden Globe & 4 BAFTA); 14 castigate
• Tara: SUA/ Marea Britanie
• Durata: 124 minute
• Rating autor: nota 9

“Quills” este aproape perfect. Spun aproape, pentru ca perfectiunea nu exista, fiind doar un termen de care noua ne place sa ne agatam. cu incapatanare. Recent descoperit, filmul mizeaza nu doar pe o distributie exceptionala, cat pe un subiect original si bine structurat, fiind primul film care nu deformeaza imaginea geniului, ascuns in spatele nebuniei. Marchizul de Sade este pentru prima data infatisat in ultimii ani ai vietii sale, exact asa cum a trait, cum a ramas consemnat in istorie. Acesta defileaza in fata noastra in persoana lui Geoffrey Rush care ne aduce pe ecrane intr-un mod cat mai excentric, dar totusi natural, pe cel mentionat inainte.

Hugh Jackman a fost luat in considerare pentru interpretarea personajului Abbé du Coulmier, insa decizia finala a fost luata de Kate Winslet care a optat pentru Joaquin Phoenix.  Producatorii isi motiveaza turnarea filmului, argumentand ca nu au dorit sa faca o biografie a marchizului de Sade, ci sa exploreze vremurile de alta data, teme ca pornografia, arta, bolile mentale, ipocrizia sau religia. De altfel, sesizezi acest lucru pe tot parcursul filmului, impreuna cu reusita lor in perfectarea unui film foarte bun.  Pe scurt, “Quills” este o poveste despre virtute si vicii, despre dragoste si erotism, despre cenzura brutala, si in ultima instanta, despre  spiritul de neclintit al imaginatiei umane.

Filosof francez al secolului al XIX, lea Marchizul de Sade (Geoffrey Rush) este crutat pentru actele sale de un sadism nemaiintalnit. Acesta scapa de ghilotina si este inchis intr-un azil de boli mintale, gratie influentelor sotiei sale, cat si gratie numelui sau care se voia inca neintinat, remarca adusa de un personaj la un moment dat „Better to have an insane spouse
than a criminal one.”. La propunerea abatelui Abbé du Coulmier, directorul institutiei, acesta hotareste sa-si asterne pornirile sexuale si violente in pagini. Cu un libertinism extrem, acesta iese din umbra moralitatii si a legii, atragand insasi antipatia lui Napoleon, care ia decizia de a trimite un doctor (Michael Caine) să-l vindece pe marchiz de presupusa nebunie. Lucrurile degenereaza odata cu venirea doctorului ipocrit. Pe masura ce facilitatile de care marchziul se bucura, ii sunt substituite ca urmare a unor acte care-l deranjeaza pe doctor, acesta este cu atat este mai determinat sa scrie cat mai mult si mai murdar, personajele sale fiind doar o aluzie la caracterul real al celor care se perinda in fata sa.

Ma repet, Geoffrey Rush este magnific de-a dreptul. Nu pot sa-i reprosez absolut nimic. A reusit sa portretize o figura a vremurilor trecute, cum nu putea mai bine. M-am speriat de amuzamentul indus de ilarul unor scene si m-am trezit de seriozitatea si dramatismului altora. Atmosfera apasatoare a institutiei unde sunt gazduite toate persoanele care erau considerate scursuri ale familiilor instarite, amplifica anumite momente. Joaquin Phoenix … te zapaceste. Este ca un cameleon. Unul calm si bland, astfel ca deznodamantul rezervat personajului sau, posbil sa nu te multumeasca. Recomand insistent „Quills” celor care nu au avut ocazia de a-l fi urmarit, si ii indemn tacut pe cei care l-au vazut, sa il vizioneze din nou. Multiple nominalizari la diverse fetivaluri specializate in recompensarea productiilor valoroase, ca de altfel actingul cvatretului Winslet- Phoenix- Caine- Rush, propun convingator pelicula spre vizionare. O sa va placa faptul ca personajele nu sunt statice, astfel ca le veti cunoaste filtrate prin stari universal diferite, de fiecare data cu o convingere crescanda celei precedente.

Finding Neverland (2004)

“Young boys should never be sent to bed…

they always wake up a day older.”

 

*11 nominalizari la premiile BAFTA,
*5 nominalizari Globul de Aur,
*5 nominalizari premiile Oscar,
*4 nominalizari la London Film Critics Circle
*2 nominalizari la a XI a editie a Screen Actors Guild Awards

O abordare ineditia  a vietii celui ce a creat  basmul nemuritor “Peter Pan”, pelicula de fata este o semibiografie incarcata cu sensibilitate, emotii, dupa vizionare ramanand cu un intens sentiment de beatitudine, fara intentia de a intrupa afectivitate.

Povestea te seduce prin naturalete si autenticitate, fara a crea o imagine falsa a unei lumi de altadata, provocandu-te sa te ancorezi in stralucirea lumii noi create…

Intregul proces ce a dus la nasterea lui Peter Pan, facand deliciul unor generatii intregi, a inceput chiar in seara unei premiere a unui spectacol pus in scena de J.M.Barrie (Johnny Depp).

Nemultumit fiind de criticile primite si saturat de abordarea unor teme invechite, dramaturgul scotian isi va gasi inspiratia in urma unei plimbari in parc. Nu o va intalni pe Tinker Bell, insa se va ilumina odata ce destinul sau se va intersecta cu  familia Llewelyn Davies: patru băieţei orfani şi mama acestora, o văduva, condamnta sa se supuna societatii vremii respective  (interpretata de  Kate Winslet).

Atasamentul deosebit  fata de unul dintre cei patru copii-Peter Llewelyn (protagonist cunoscut din succesul “August Rush Freddie Highmore , uimitor in acest rol) ii va reaminti de importanta pastrarii credintei, despre inocenta copilariei si dificultatitle intampinate in viata de adult.

Prietenia acestora precum si interesul sau subit pentru membrii familiei, vor fi puse sub semnul intrebarii, insa candoarea si simplitatea ce infasoara unitatea sa vor deveni ulterior o uimitoare poveste ce va frapa prin initiativa inedita, prin magie si prin nota aparte ce cucereste intreaga naratiune.

Scenele antologice (vezi scena cand 25 orfani se furiseaza la teatru pentru a urmari mult astepta piesa) ca de asemeni infatisarea lui Johnny Depp in pielea dramaturgului, aduc un aport important la succesul filmului.

Lirismul prin care induioseaza nu face decat sa accentueze ideea ca maturizarea rapeste din crezul ca totul este posibil, limitand imaginatia fauritoare si inaltatoare a fiecaruia dintre noi., normalitatea sugrumand spiritul dinlauntru.

Peter Pan- baietelul care a refuzat sa creasca, este un model unic in literatura, teatru si film, pelicula de fata facand cinste parintelui sau James Matthew Barrie. O recomandare calda, facuta din suflet- Finding Neverland

“When the first baby laughed for the first time, the laugh broke into a thousand pieces, and they all went skipping about. And that was the beginning of fairies”