Source Code (2011)

“- What would you do if you knew you only had one minute to live?
- I’d make those seconds count.” 

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Duncan Jones
• Actori:  Jake Gyllenhaal, Michelle Monaghan, Vera Farmiga,
• Gen: Actiune, Thriller, S.F.
• Premii: nominalizare Scream Awards- Best Science Fiction
• Tara: SUA/ Franta
• Durata: 93 minute
• Rating autor: nota 7.5

Un film care ii are in spate pe regizorul mult aclamatului „Moon” (2009) si pe producatorul semiesecului „2012”, este primit inca de la inceput cu o oarece curiozite. Trecand peste datele initiale postproductie, va marturiresc ca „Source Code” m-a surprins prin twisturile care vin nu o data ci de mai multe ori, dar si prin originalitatea care desi este sesizata cu greu (renegata de o categorie majoritara de public), ii atribuie filmului decenta de a se fi departat de filmele comerciale cu care ne-am obisnuit.Faptul ca esti inca de la inceput  aruncat in subiectul filmului si ca se trece peste etapele introductive ale subiectului, aduce un plus in aprecierea filmului. Inca din primele minute esti confuz si empatizezi cu personajul principal, pentru ca el, la fel ca si tine, nu stie ce se intampla si ce urmeaza. Nu o sa ai timp de ragaz in niciuna din „pauzele”  momentelor esentiale ale filmului, momente care fac diferenta intre plictiseala si adrenalina.

Un action thriller inteligent, plin de tensiune „Source Code” il are in centru filmului pe capitanul Colter Stevens (Jake Gyllenhaal). Acesta se  trezeste subit in corpul unui necunoscut, intr-un tren spre Chicago. Acesta nu-si aduce aminte cine este, cum a ajuns acolo sau mai ales de ce. Punand consecutiv piesele de puzzle intr-o ordine fireasca, descopera ca face parte dintr-o operaţiune militara ce si-a propus sa stopeze un atac terorist. Impedimentul capitanului in rezolvarea problemei este faptul ca el are la dispozitie doar 8 minute, urmand ca dupa scurgerea timpului sa “retraiasca” momentul exploziei. De fiecare data cand revine, culege noi piese din mozaic, in speranta ca va afla identitatea faptasului. Determinarea sa este cu atat mai mare cu cat acesta vrea sa salveze viata unei femei abia cunoscute, Christina ( interpretata destept de  Michele Monaghan). Comparatia cu “Deja-Vu”(2006) este inevitabila, desi neindreptatita, gratie diferentelor deloc de neglijat intre cele doua scripturi.

Cu multiple elemente inspirate din rezultatele recente ale fizicii recente, indesosebi in domeniul fizicii cuantice, filmul poate parea abstract sau ambiguu. Trebuie sa lasi logica la o parte pentru ca filmul are puternice influente sf, desi in mare pelicula are apartenenta la genul thriller- drama. Faptul ca nu primim explicatiile asteptate, poate scadea din aprecierile meritate, insa mai mult ca sigur “Source Code” poate fi recomandat ca un film complex si bine structurat.

Ultimele momente ale filmului, cand afli exact care este originea capitanului si in ce consta exact functionalitatea “codului sursa” sunt bulversante, daca nu chiar socante, riscand sa exagerez putin. Mi-a placut foarte mult modul in care actiunea filmului a fost pusa in scena de interpretarile protagonisilor. Nu neaparat cele mai bune roluri ale lor, cu siguranta calitatea interpretarii nu le poate fi reprosata. Sfarsitul… ei bine, nu o sa spun decat ca nu este ce voiam, dar este binevenita ultima imagine. Lasa un final deschis, aducand inca un punct in plus pentru valorificarea productiei.

 

Prince of Persia: the Sands of Time (2010)

“Everything changes with time. We should know this best of all.”

Urmarit intr-o sala plina de cinema, nu am putut decat sa surad vazand numai reactii multumite, rasete unde e cazul, si o buna dispozitie in masa la sfarsitul filmului.

Niciunul dintre cei prezenti nu s-au incumetat sa inceaapa sa critice, nu pentru ca nu ar fi avut ce, ci pentru ca spectacolul incheiat a fost perfect transpus si a facut ce si-a propus, pret de doua ore:sa te rupa de cotidian si griji.

Nu am sa spun ca este o capodopera, pentru ca e de departe de aceasta notiune, insa are acel ceva care te binedispune si asta spune multe,

Insiprat de un joc video de mare succes la public si incasari, filmul nu s-a lasat mai prejos si a reusit sa fie la masura asteptarilor.

Subiectul, are loc in Persia(actualul Iran), asta stim deja din titlu, undeva in vremurile de glorie ale acestui imperiu, notele antice si intregul decor pictat au fost atuuri puternice in a ma indragosti de intreaga atmosfera construita.

Un umil orfan, va atrage atentia regelui de atunci, intrand astfel in gratiile sale, dovedindu-si ulterior apartenenta la nobilime, nu prin pastrarea aerului “rebel” care-l leaga de copilaria dura care l-a maturizat ci prin faptul ca se va dovedi eroul pe care orasul l-a asteptat dintotdeauna, fiind un important personaj intr-o veche legenda.

Legenda aminteste de un vechi pumnal care adaposteste o putere magica ce guverneaza cumva … siguranta umanitatii.

Printul proscris(Jake Gyllenhaal) va fi nevoit sa se alieze, mai degraba obligat de imprejurari cu enigmatica printesa Tamina (Gemma Arterton), fiecare cu un alt scop ce trebuie indeplinit, ulterior descoperind ca exista ceva mai mult de atat ce ii uneste.

Destul cu subiectul. Nu vreau sa dau detalii,doresc ca fiecare sa descopere treptat intrigile, povestile tesute, iubirile care nasc, lanturile de familie care transced legaturile de sange.

Efectele speciale merita mentionate gratie faptului ca sunt extrem de reusite si nemaipomenit de bune la capitolul vizual, de altfel poate cel mai bun element al peliculei. Replicile nu exceleaza insa fura cateva rasete, astfel ca filmul ramane un film comercial de urmarit cu popcornul langa tine.

Reuneste toate acele note mistice: vraja, blesteme, dorinta de putere, desert, implicatii stravechi, zeitati, magie, aventura, calatorie in timp si nu numai.

Sper sa nu gresesc, insa intreaga desfasurare a actiunii mi-a adus aminte de mai vechiul –“ The Scorpion King” din 2002, pentru ca intregeste cam aceleasi elemente, insa multumita tehnologiei cu mult superioare celei vechi, Jerry Bruckheimer (regizorul care nu necesita prezentare) se autodepaseste si ofera scene de lupta foarte bune si o poveste care poate prinde la public sau nu… Spun ca exista riscul sa fie si nemultumiti, pentru ca se duc cu o anumita idee si reclama ulterior faptul ca vroiau altceva.