The last King of Scotland (2006)

“I am the father of this nation, Nicholas. And you have most…grossly… offended your father.”

*1 nominalizare Golden Globe (2006)
*1 nominalizare Oscar (2007)
*4 nominalizari Premiile BAFTA (2007)
*4 nominalizari Academia Europeană de Film

Urmarit cu mai bine de cateva luni in urma, acest film nu a putut fi uitat, astfel ca redifuzat la tv aseara nu m-am putut abtine sa nu il urmaresc din nou. Stiind deja firul narativ, nu am putut face altceva decat sa ma bucur de un scenariu curpinzator, de o reprezentatie actoriceasca magistrala si de un decor care  minimalizeaza pe cat este posibil ideologii ale anilor ’70 in Ugandia din timpul guvernarii lui Idi Amin .

Faptul ca este o poveste adevarata relatand printr-o prisma realista o tara decimata de atrocitatile unui singur om a carui unica ambitie au fost  puterea si setea nemarginita de a-si configura spiritul conducator in modurile in care el considera de cuviinta aduc o nota aparte intregii pelicule.

Autointitulatul rege, Idi Amin este insufletit de catre Forrest Whitaker, acest rol aducandu-i si un binemeritat Oscar, prestatia sa fiind convingatoare prin schimbarea brusca a tonalitatii, prin rasul care transmite teroare sau acceptare.

Aduce in prim plan o poveste care merita spusa, urmarita si analizata pentru ca evoca o parte dintr-o istorie ce trebuie dezgropata desi multi o vor uitata.

Titlul pacalaeste, devenind o metafora edificatoare pentru intreaga actiune, reusind sa fie unul de efect, avand radacini intr-o alegere facuta de dictator intr-unul din desele interviuri sustinute

Filmul este relatat din prima trairilor si experientelor de un tanar medic Nicholas Garrigan (James McAvoy face un rol nemaipomenit) care odata ajuns in Ugandia,dornic de a ajuta o tara lipsita de ajutor medical, intra in gratiile conducatorului care curand il va cere sa ii fie medic personal. Este interesat si un pic hilar  modul in care doctorasul a ajuns tocmai in acest colt uitat de lume.

Vom fi inca o data inselati crezand ca de acum vom fi martorii unei frumoase prietenii, insa urmatoarele evenimente il vor face pe tanarul doctor sa se indoaiasca de dorinta de a fi confidentul mai marelui “rege”.

Acesta va cunoaste dedesubturile din spatele conducerii tarii si va trece de la stima pentru un om politic cu carismă la dezgust.. Se va trezi prins intr-o situatie fara iesire, incapabil sa paraseasca tara care acum il tine prizioner in propriile ambitii condamnat fiind  la incapacitatea de a protesta sau de a lupta pentru propria-i viata.

Filmul este de acum un amestec proportionat intre suspans, drama , dragoste(exista si o micuta astfel de povestioara), compasiune si durere.Actiunea va lua o intorsatura brusca si surprinatoare, devenind  scena unor evenimente asociate unui joc de-a soarecele si pisica.

Finalul va rascoli, ultimele minute tinand spectatorul intr-o tensiune maxima, asteptand un deznodamant care va atrage un sentiment indreptatit de frustrare.

Este un film care trezeste umanul din noi, amintindu-ne ca lumea nu este doar cartierul care ne adaposteste si nu se rezuma la familia si prietenii nostri, fiind ceva mai mult decat credem noi ca stim.

Trebuie sa cunoastem si sa acceptam…

Repo Men (2010)

“At the end, a job is not just a job, is who you are, and if wanna change who you are, you have to change what you do…”

• Regizor: Miguel Sapochnik
• Actori: Jude Law, Forest Whitaker, Alice Braga, Liev Schreiber
• Gen: Drama, SF, Actiune
• Premii: 2 nominalizari
• Tara: Canada | SUA
• Durata: 111 minute
• Rating autor: 8

Urmarind SF-ul “Repo Men” am avut o senzatie de deja-vu, indreptatita sau nu, amintindu-mi-se de “fratele” mai mic – “The island”. Daca “The island” mi-a lasat impresia nu s-a bucurat de laurii meritati, atunci voi spune ca Jude Law a oferit publicului un film care va primi laude mai mult sau mai putin meritate. Nu vreau sa dezvalui din subiect catusi de putin si vreau sa descopere fiecare pe ce se bazeaza scenariul, asigurand ca nu vor fi dezamagiti daca se astepata la un film de nota… sa zicem 8/10.

Pelicula satisface gusturile amatorului de filme science fiction: prezinta o lume a unui viitor posibil, unde organele artificiale sunt comandate intocmai cerintelor clientului. O latura diabolica a acestui aspect presupune ca in momentul in care esti in imposibilitatea de a mai achita costurile acestui “moft” sa faci cunostinta cu un alt aspect al acestui avantaj.Daca ar fi sa fac un mic rezumat, filmul ar fi explicat in mai putin de 3 randuri, subiectul desfasurandu-se liniar si facand exces de clisee(o sa imi dati dreptate), insa actiunea nu isi va face loc in scena decat dupe cateva zeci de minute scurse de la debut.La un moment dat totul se va distorsiona, insa nu iti vei da seama cand, actiunea luand o turnura cu totul diferita.Pe fundalul evenimentelor publicul va avea parte si de o poveste de dragoste, pentru ca imaginea sa fie completa, poveste care incepe unde nu ne asteptam si se incheie cand nu am fi crezut.

Trebuie sa ma recunosc “pacalita”, asta datorita sfarsitului care a salvat filmul, regizorul alegand sa prezinte o viziune la care nu te-ai fi asteptat….Miguel Saphonik, caci despre el este vorba nu are catusi de putin experienta in lung metraje- “Repo Men” fiind primul sau proiect.Lumea infatisata este posibila in viitorul apropiat, multe din ideile prezentata fiind deja conturate de multi dintre vizionarii care vad o continuare (sau posibila evolutie ) dupa fatidicul 2012:P. Tinand cont de ideea de supravieturie adanc tatuata in linia umana, spectacolul pus in scena de actori ar putea deveni verosimil.