Arhiva

Posts Tagged ‘filme cu intorsaturi de situatie’

State of Play (2009)

11 aprilie 2012 5 comentarii

“You are going to be out of a job even before the devil can even say your name…”

  • Regizor: Kevin Macdonald
  • Actori: Russell Crowe, Rachel McAdams, Ben Affleck, Helen Mirren, Robin Wright, Jeff Daniels, Jason Bateman, Viola Davis, Michael Berresse
  • Gen:, Thrilller, Drama, Crima
  • Premii: un premiu, doua nominalizari
  • Tara: Marea Britanie | SUA | Franta
  • Durata: 127 minute
  • Rating autor: nota 8

Cum te poti achita de datoria de jurnalist, astfel incat sa fidelizezi o prietenie veche, atunci cand persoana care face subiectul celui mai bun articol al unei gazete, este chiar cel cu care ai impartit multi ani de amicitie? Premisa de la care porneste „State of Play” este totusi alta, una cusuta cu ite complicate, asa cum numai un thriller politic enuntat inteligent, poate prezenta. Adaptare a celei de-a sasea parti a serialului britanic de televiziune cu acelasi nume, pelicula a izbutit sa adune pe coloana distributiei nume cu greutate, care nu doar impuneau vizionare, dar au si oferit un joc actoricesc convingator, Read more…

WANTED (2008)

25 octombrie 2010 Scrie un comentariu

“You know there are people, you just wish they could see you in a different setting, a different place. Instead of where you are, what you’ve become. But most of all, you wish you weren’t such a pussy, for wishing for things that’ll never change.”


Pe cat de mult o blamam  pe Angelina Jolie pentru proasta inspiratie de a face parte din distributia filmului “Salt”, ma vad nevoita sa ii acord circumstante atenuante pentru supriza placuta numita “Wanted”.

Mi se intampla de multe ori sa dau peste filme pe care le-am evitat pentru ca pur si simplu nu se incadreaza in ce caut eu de obicei. “Wanted” se departa cu mult de filmele de actiune clasice si nu eram tocmai dornica sa devin cobai pentru un film nou ca gen si cu o tehnica sa zicem …. mai neconventionala la filmare.

Epuizand mai toate resursele si auzind recent de film, desi avea ceva vechime, hotarasc fara prea mare convingere sa il urmaresc. Ma “speria” un pic regizorul Timur Bekamambetov, ale carui productii anterioare erau clasificate traznite, insa intr-un sens mai ingradit.

Inceput pasnic, anost, tacut, plcitisitor. Asta primele 3 minute (nu dupa ceas:P), pentru ca dupa aceea incepe o intreaga avalansa de adrenalina, actiune si urmariri.

Nu stim cine e fiecare, ce vrea de la celalalt, ce se intampla. Stam si ne infruptam cu niste secvente pur si simplu dementiale, ca sa zic  pe romaneste. O sa aflam mai tarziu exact ce s-a intamplat si ce am vazut, o sa vedem cine e the good guy, the bad guy, care sunt aia mici, care sunt aia mari si ce vrea fiecare de la celalalt.

Trebuie sa lasi logica deoparte, sa te asezi confortabil pe fotoliu si sa gusti din cocktailul de efecte speciale, scenariul naucitor  si o actiune nebuna, incarcata cu multe impuscaturi, cosnpiratii, asasinate si unde mai adaugi un umor “criminal”, toate la superlativ.

Printre actorii recrutati pentru proiectul numit “Wanted”(se pare ca se va bucura si de un sequel… tare curioasa sunt cum o dreg ) se numara  Samuel L. Jackson, James McAvoy (il admir pentru alegerile inspirate)

Avem baiatul plictisit de viata -Wesley (McAvoy), condamnat sa faca acelasi lucru zilnic, o rutina care nici macar nu il deranjeaza, cu un viitor fara perspectiva. Trecem peste sefa agasanta, iubita neinteresanta si ajungem direct la usa care i se deschide, fara a cere asta.

Intalnirea cu Fox (Jolie) si descoperirea ca are in cont mai multi bani decat ar putea castiga muncind toata viata, il obliga sa isi dea demisia intr-un mod de-a dreptul hilar, inregistrand o scena savuroasa si atragand invidia celor ce doar se imagineaza capabili de asta:))).

Acestuia i se propune sa faca parte dintr-o grupare numita Fraternity, o elita de asasini cu o istorie de cateva secole, sa devina pionul principal intr-o razbunare personala. Daca va accepta sau nu, ramane de vazut, ca de altfel si efectele ulterioare deciziei sale.

Vom avea parte de multe twisturi, vom avea revelatii odata cu Wes, ne vom infuria si vom rade atunci cand va fi cazul si vom discerne intre un asasin cu sange rece si un ucigas aprins la manie. Vom tine partea vreunuia ?

Finalul este de-a dreptul neasteptat: pe cat de mult a schioptat  debutul, pe atat de “breath taking” este sfarsitul.

Pelicula va dispune de multe turnuri spectaculoase de situatie, ne va pacali in multe secvente.Am remarcat involuntar replica “What the fuck have you done lately?! ” si scena cu tastatura. Pentru cunoscatori, un adevarat deliciu, pentru amatorii ca si mine, filmul nu este decat o portie fresh de thriller si actiune, concurand fara prea mari batai de cap la titlul de “nu ma asteptam sa imi placa asa mult”

Prestige (2006)

23 octombrie 2010 1 comentariu

“Now you’re looking for the secret. But you won’t find it because of course, you’re not really looking. You don’t really want to work it out. You want to be fooled.”


“Prestige” intra lejer la categoria filmelor ‘goldies’, cum imi place mie sa numesc acele filme care se fac rar, atat de rar incat ajungi sa le pretuiesti extrem de mult cand apar, nu pentru ca se lasa asteptate ci pentru simplul fapt ca s-au turnat, facand fara efort cinste artei cinematografice.

Sa nu se inteleaga gresit- nu primeste nota maxima, insa este o recomandare calda pentru cei pretentiosi carora le plac filmele cu note fantasy, mister si profunzime.

Filmat în decoruri opulente, cu un scenariu interesant care introduce intense răsturnări de situaţie şi fire narative, filmul se recomandă şi datorită distribuţiei foarte bună. Te vor cuceri primele secvente cu cadre intr-o schimbare rapida, pe fundalul unor vremuri in care iluzionistii erau adulati si idolatrizati.

Filmul nu avea cum sa fie un fiasco. Trio-ul care ii reuneste pe Hugh Jackman, Christian Bale si veteranul Michael Caine configureaza deopotriva un triunghi incarcat cu suspans, magie si stiinta, toate intr-o perioada a secolului XX. Unde mai pui ca acestota li se adauga si Scarlett Johanson (mi-a placut extrem de mult in “The Island”), atunci cu siguranta “Prestige” trebuie urmarit, analizat, savurat si comentat.

Filmul are la baza romanul cu acelasi nume semnat de Christopher Priese si este adaptat in nota distincta si specifica Christopher Nolan, intr-un mod nelinear, haotic si in acelasi timp incitant.

Pelicula pleaca de la premisa ca fiecare truc magic este constituit din trei acte: angajamentul (configurarea), turnul (performanta) si cel din urma numit prestigiul -partea cea mai grea.

Alfred Borden ( Bale) și Robert Angier ( Jackman) sunt asociati si buni prieteni cu Milton Magicianul (Ricky Jay) iar Cutter ( Caine) este inginerul iluzionist.  In timpul unui numar de magie performat de cei doi, soția lui Angier moare, incidentul fiind pus pe seama neatentiei lui Borden.Cei doi bărbați își încep cariera separat ca magicieni; Borden devine “Profesorul” în timp ce Angier urcă pe scenă ca “Marele Danton.

Rivalitatea dintre cei doi va deveni obsesie dusa la extrem, o lupta continua pentru suprematie. Daca dramele pesonale care i-au adus in concurenta i-au indreptatit sa devina dusmani, batalia s-a trasnformat intr-o sete neincetata de a-si afla secretele unul altuia, de a se depasi reciproc prin numere cat mai periculoase chiar daca isi risca viata, indiferent de ce este nevoie pentru a ajunge la prestigiu….

Filmul este schitat succint, regizroul apeland la diverse artificii care nu plictisesc, alegeresa acestiuia de a nu prezenta faptele cronologic si amestecand divesrele evenimente nu  este decat un plus. Intarata cu fiecare minut, toate secventele indreptandu-se ascendent catre un final cu twist care surprinde, totul capatand o explicatie desi nu parea posibil. Nu este nimic grav daca nu este inteles din prima….. poate fi vizionat din nou si din nou fara teama de a deveni anost.

Vizionare placuta !

The life of David Gale (2002)

20 septembrie 2010 Scrie un comentariu

“We spend our whole life trying to stop death. Eating, inventing, loving, praying, fighting, killing. But what do we really know about death? Just that nobody comes back. Maybe death is a gift. You wonder. All I can tell you is that by this time tomorrow I’ll be dead. I know when. I just cannot say you why. You have 24 hours to find out.”


Plictisita, adormita si usor irascibila dupa o zi de munca. Starea de dinainte . Zapand televizorul, nimeresc la timp pentru a prinde pe un post-  genul programului : thriller. Hai sa dau o sansa. Nu stiam titlu, subiect sau distributie. Deja suna bine: Kevin Spacey, Kate Winslet. Extaziata, multumita, cugetand si cu insomnii . Starea de dupa.

Filmul intra lejer la categoria de filme in care privitorul e complet convins de un fapt care se dovedeste a fi total fals.

Pelicula are ceva vechime- 2002  data premierei si surprinzator mie imi scapase.

Incepe schiopatand, aducand in atentie acelasi subiect invechit: un aparent caz de crima, acuzatul fiind David Gale, (Kevin Spacey fara niciun fel de prezentare) sustinand sus si tare, cu insufletire nevinovatia.

Tata iubitor, profesor apreciat si un om care si-a pastrat principiile, un puternic militant pentru abolirea pedepsei cu moartea, acesta se trezeste in prezent in celula mortii, asteptandu-si inevitabila executie.

Cu numai trei zile, inaintea executiei, condamnatul la moarte, invinovatit  de violarea si asasinarea unei colege de servici( ironic,de asemenea sustinatoare a acelesi pledoarii impotriva pedepsei cu moartea), David este dispus sa acorde un interviu exclusiv reporterului Bitsey Bloom (Kate Winslet). Inaintea de a-si da seama, jurnalista va primi mai mult decat niste informatii de culise, aceasta va fi insarcinata cu salvarea acuzatului, incepand o ancheta contra cronometru. Timpul se scurge al naibi de repede…

Filmul nu este o critica politica, desi aparent asta pare, singurul scop descifrabil fiind sa trezeasca dezbateri, populatia considerand diversificat aplicarea pedepsei cu moartea ca fiind justificata.

Desi primim toate informatiile necesare pentru a descifra misterul care inconjoara crima, nu suntem suficient de inteligenti de a percepe adevarul care mascheaza omuciderea.

Se va dovedi ca omul este dispus sa isi incalce normele subiective pentru a-si face auzite crezul si/ sau convingerile totul traducandu-se in disperare indreptatita sau nu.Este o poveste despre oameni.

Pana la acest nivel filmul este un sustinator al mesajului cu nota umana: captivant si moralizator. Finalul este unul de impact, autentic si ofera o nota distincta filmului per ansamblu, aducand elementele lamuritoare, care au fost atat de bine ascunse.

Triangle (2009)

7 septembrie 2010 1 comentariu

“You know what I do when I have bad dream? I close my eyes and I think of something nice – like being here with you.”

Hmm…. asa da!

Sincer nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca m-a derutat total filmul asta, dar in sensul bun.

Facusem “cunostinta” cu regizorul  Christopher Smith in anul 2004, atunci cand adusese la viata pelicula “Creep”, film care insa nu m-a impresionat foarte mult atunci si cu sigurnata nu ar face-o nici acum.

“Triangle” a fost urmarit in lipsa de altceva. Zacea de mult printre folderele calculatorului si sincer nu mai imi aduc aminte cand si de ce am ales sa il salvez.

Mi-a placut inca din primele minute, alimentandu-mi curiozitatea pentru mai departe.

Conteaza foarte mult sa stii cum sa integrezi privitorul in actiunea filmului si daca faci asta cu talent si pasiune, asta se vede in rezultatul final.

Sa vedem… Primele secevente deschid actiunea filmului vag, in sensul ca nu distingem clar personajele, mai degraba nu intuim ce fac.

Desi replicile curg si putem face o parere proprie a ceea ce pare sa se intample, abia spre sfarsit vom avea o imagine de ansamblu si motivul pentru care s-a apelat la misterul acesta. Jess (Mellisa George- cunoscuta probabil din adaptarea cinematografica a inspaimantatoare povesti Amityville Horror) pare a purta o conversatie cu fiul sau, discutie care degenereaza la un moment dat..

In ideea de a se relaxa, aceasta accepta invitatia unui prieten mai vechi, de a petrece o zi pe iaht, in largul marii, alaturi de cativa amici de ai acestuia. In drumul sau catre  portul unde ar trebui sa se intalneasca, aceasta loveste din greseala  un pescarus… Aceasta ar fi trebuit sa intuiasca, ca este un avertisment atroce al unui inceput de zi ce parea a se anunta perfect.

Cateva ore mai tarziu, o furtuna ivita brusc, va declansa un cosmar neprevazut si plin de dramatism, cu totii trezindu-se fara aparare in mijlocul oceanului, in imposibilitatea de a cere ajutor. Norocul lor aparent este ca exact in acel moment, va trece pe langa ei un vapor, astfel ca pentru a se pune la adapost acestia iau decizia neinsipirata de a se urca la bordul sau.

Nu va ganditi ca are vreo legatura cu Triunghiul Bermudelor pentru ca se indeparteaza total de filmele facute pe tema asta, desi debutul sau este exact la fel ca al celor de gen.

Filmul va lua o intorsatura la 180 de grade, astfel ca pusi in situatia de a supravietui unui psihopat care ii vaneaza pe vapor, tinerii vor trebui mai intai sa afle cine si de ce i-a adus aici.

Treptat, drama si firoii specifici unui film buuun de suspans vor acapara atentia cuvenita , privitorul pus inidirect sa faca speculatii, fara a intui macar ce se ascunde in spatele povestii.

Scene care pareau fara de inteles sau lipsite de autenticitate se vor dovedi a fi unele valoroase, conducand catre un deznodamant care sincer, m-a socat insa m-a multumit la culme.

Imi plac filmele cu intorsaturi de situatie, insa cel de fata merita un loc de cinste in fruntea celor mai bune.Toate elementele care nu pareau a face parte din peisaj se vor incadra la fix, punandu-va mintea la contributie suficient de mult incat sa va intarate si poate sa va enerveze pentru ca la naiba, la un moment dat nu mai intelegi nimic !

Insist pe sfarsit- ideea in sine este pusa extraordinar de bine in valoare, semnificatiile de la final avand un impact imens fara a solicita  clasicele clisee sau replici ce se doresc a fi profunde

The book of Eli (2010)

5 septembrie 2010 Scrie un comentariu

People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn’t. We threw away things people kill each other for now.”

Mi-a placut. Mi-a placut foarte mult si nu exagerez atunci cand spun ca mi-a dat o puternica stare de liniste si mi-a amintit cat de fragili si nesemnificativi suntem luati individual.

Faptul ca filmul ii are in distributie pe Denzel Washington, un veteran al filmelor bune in adevaratul sens al cuvantului (vezi “Man on Fire”  sau ” Deja-vu”) caruia i se alatura o actrita pe care am admirat-o in “Boot Camp” (curand recenzie) a fost principalul motiv pentru care am ales sa il urmaresc. Asta si faptul ca este un thriller post apocaliptic, al carui subiet de care stiam foarte putin promitea a fi unul diferit de ceea ce urmarisem pana acum.

Filme cu lumea in colaps s-au mai facut, pelicule care infatiseaza denaturarea supravietuitorilor sau adapatarea acestora la conditiile vitrege carora trebuie sa le faca fata de asemenea au fost turnate.

Filmul de fata este, asa cum am spus diferit.Are implicatii religioase si un puternic mesaj care poate fi derulat de cate ori este nevoie, fara teama de a fi neinteles

La 30 de ani dupa un eveniment catastrofal, despre care nu stim prea multe ci doar vedem efectele, un singur om poarta pe umeri o misiune caruia i se dedica fara a o considera o povara, ci lucrul care il anima pentru a astepta urmatoare zi. Eli, interpretat de Denzel, rataceste intr-o America degradata:  nicio urma a civilizatiei de alta data, un peisaj dezolant, unde orice lucru gasit poate fi folosit ulterior ca moneda de schimb pentru apa.

Intalnirile ocazionale cu bandele de talhari, care nu se mai supun nici unor legi pentru ca acestea nu mai exista, nu sunt decat un pretext pentru a-si dezveli abilitatile de luptator. Drumul il poarta spre vest, singurul lucru care trebuie sa il stie este ca trebuie sa duca o carte undeva unde merita. De ce acolo, ce reprezinta si de ce este asa de speciala aceasta carte vom afla abia spre sfarsit, revelatia fiind una frapanta si epatanta.

Ajuns intr-un orasel guvernat de Carnegie (Gary Oldman), un om fara scrupule, printre singurii care mai poseda arta cititului, Eli va face cunostinta cu Solara (Mila Kunis), care ii va deveni tovaras de drum printre pericolele ce vor urma. Carnegie este in cautarea misterioasei carti si nu se vada inlaturi de la nimic pentru a o avea, fiind sigur ca o data posedata ii vor garanta putere fara granite….

Trebuie sa recunosc ca sfarsitul, ultimele cinci minute sunt de-a dreptul izbitoare pentru ca aflam scopul misiunii lui Eli, descoperim prin ce este unic si ca pasii care l-au ghidat pana aici au niste forte dincolo de imaginatia noastra, lasand loc de interpretare si un final deschis pentru ca omenirea trebuie sa stie, un nou apostol va trebui sa strabata lumea pentru a face cunoscut cuvantul….

Killing me softly (2002)

2 septembrie 2010 Scrie un comentariu


“Maybe a flatlander like me…Can’t live at that altitude.

Maybe it never would have been possible…to sustain what we had.

Maybe…Well, that’s what I tell myself.”

Un thriller erotic care abunda in scene sexuale fara cenzura.

Filmul porneste de la baza “coup de foudre” , expresie imprumutata din franceza care tradusa ar suna cam asa: actul brusc si straniu de a cadea in admiratie iubitoare pentru o persoana sau un lucru.

Este un fenomen aproape mistic de notiuni amoroase, considerat un ideal romantic, Mai pe scurt- dragoste la prima vedere.

Sincer, nu stiam ca filmul este o ecranizare, m-am gandit ca scenaristii de la Hollywood au facut o treaba buna fara ajutorul vreunui romancier care a creat inca un bestseller bun demn de a fi luat in seama, in cazul de fata  semnatura lui. Nicci French

Inainte de a fi  Mark Benford in Flashforward Joseph Fiennes (un actor care mi-a placuta foarte mult in “Forever Mine”), a fost  Adam Tallis in pelicula despre care am ales sa discut. Alice Loudonn(interpretata de Heater Graham cu mult peste ce a presupus rolul din Austin Powers),  designer de software, e aparent fericită cu viaţa ei.

Însă, e tentată să iasă din existenţa sa comfortabilă în urma unui flirt cu Adam (Joseph Fiennes), un alpinist stilat pe care îl întâlneşte din întâmplare pe străzile Londrei.

Inca din primele minute acestia exercita o puternica atractie sexuala reciproca Povestea de dragoste care urmează e presarata  cu o serie de acte sexuale feroce care nu se rezuma la nimic in a detalii secventele  respective, fara gratuitate.

Initial Alice se va multumi cu firimiturile  date de barbatul recent intrat in viata sa, privind trecutul sau, insa misterul care il inconjoara va deveni curand  o atractie mult mai puternica decat nebunia care i-a unit candva… Astfel, odata cu primirea unor bilete misterioase, ce incearca sa o avertizeze privind un eveniment tragic din viata noului sau partener, Alice va incepe o ancheta pe cont propriu si va incerca sa se elibereze din capcana in care a fost prinsa,,,,,,

Scena din primele minute (si nu numai) este una fierbinte la propriu, pentru ca abunda in erotism.. Unele secvente depasesc cu mult limitele decentei (asta este si farmecul)  dar asta nu limiteaza sau discrediteaza, filmul fiind  unul incarcat de senzualitate,

Atractie irezistibila dintre cei doi si frumusetea lor amintesc de clasicul ” Nine and a half weeks”

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.