Stake Land (2010)

 “We traveled through a lost land. Small pieces of civilizations survived. Cities that lie behind fences and weapons, for the night to come. The epidemic is spreading rapidly across the southern states. They await the Redeemer, but it never came.”

• Regizor: Jim Mickle
• Actori: Connor Paolo, Nick Damici, Kelly McGillis, Gregory Jones
• Gen: Horror, Thriller
• Premii: 1 premiu si 3 nominalizari
• Tara : SUA
• Durata: 98 minute
• Rating autor: nota 8

Din cele doar cateva filme post-apocaliptice recente, cateva reusesc sa se remarce si sa-ti imprime o stare de-a dreptul sufocanta pe care o vrei respinsa si negata de o posibila realitate a unui peisaj tacut. Este adevarat ca poti spune despre „Skate Land” ca nu aduce nimc nou subgenului „road-movie”, ba chiar poti spune ca aparitita unor vampiri tinde sa agaseze, insa in aceeasi masura va spun ca va depaseste asteptarile prin dramatism si momente care au indus fiori veritabili. Printre ultimele pelicule axate pe adaptarea umanitatii la pieirea societatii, a prabusirii civilizatiei, am remarcat „The Road”, „The Book of Eli”, “Carriers”, “The Divide” si „Monsters”. Am sa fortez un pic nota si am sa afirm ca „Stake Land” isi poate revendica locul alaturi de cele enumerate pentru ca-ti ofera un pachet cenusiu credibil

The Hunger Games (2012)

“- Peeta Mellark: I just keep wishing I could think of a way to show them that they don’t own me. If I’m gonna die, I wanna still be me.
- Katniss Everdeen: I just can’t afford to think like that.”

• Regizor: Gary Ross
• Actori: Stanley Tucci, Wes Bentley, Jennifer Lawrence, Willow Shields, Josh Hutcherson, Raiko Bowman, Woody Harrelson, Lenny Kravitz, Amandla Stenberg, Donald Sutherland, Elizabeth Banks
• Gen: Actiune, Drama, SF
• Premii: niciun premiu, o nominalizare (NewNowNext -Josh Hutcherson)
• Tara : SUA
• Durata: 142 minute
• Rating autor: nota 8

O franciza matura si intunecata „The Hunger Games” isi rasplateste publicul nerabdator prin prezentarea echitabila a unei viziuni sumbre a societatii defectuoase imaginate de Suzanne Collins in cartile ce poarta semnatura sa, scrieri care adaptate marelui ecran prind pe neobservate audienta si ii suprima eventuala optiune de a renunta la vizionare. Intr-o atmosfera de neputinta, regizorul Gary Ross da tonul potrivit unei satire SF dramatice careia ii poti aduce reprosuri morale, insa nu ii poti respinge implicatiile emotionale puse in contrast cu disfunctionalitatea societatii conturate.

Cu multiple precedente cult in cinematografie (vezi “Lord of the Flies”, “Metropolis”, “Blade Runner”, “Nineteen Eighty-Four”; a nu se intelege ca se ridica la nivelul acestora) prima parte adapatata a trilogiei de mare succes, devine un film distopic cu elemente futuriste

In Time (2011)

“- Philippe Weis: For a few to remain immortal, many must die.
   – Will Salas: No one should be immortal, if even one person has to die.”

• Regizor: Andrew Niccol
• Actori: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Cillian Murphy, Olivia Wilde, Michael William Freeman, Matt Bomer, Alex Pettyfer, Vincent Kartheiser
• Gen: Thriller, S.F.
• Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 109 minute
• Rating autor: nota 8

Foarte putine creatii SF se incumeta sa-si faca aparitia in plan cinematografic. Acele doar cateva productii vizionare aparute nu sunt tocmai cautate de publicul consumator de filme tipice, fara pretentii si seci. Cel mai mare castig al „In time” este faptul ca si-a tiparit pe afis doua nume autohtone in rolurile principale, si anume  Justin Timberlake si Amanda Seyfried, celor doi alipindu-li-se Vincent Kartheiser, Olivia Wilde si nu numai. Cei patru se reunesc dupa opt ani de la productia brutal de sincera –“Alpha Dog”.Posibilul scenariu asupra viitorului propus de producatori se descrie ca unul revolutionar, frustrant, deloc echitabil, caracterizat de resemnare si lipsit de contestare.

Intr-un viitor nu foarte indepartat, civilizatia a facut progrese in stoparea procesului de imbatranirie. Pentru a se evita suprapopularea, societatea face selectarea naturala pe principiul evident, cel mai puternic (puteti spune cel mai bogat) traieste. Timpul a devenit moneda de schimb pentru activitatile de zi cu zi, si ramane singurul element care face diferenta nu doar in alegeri, ci impune o limitare evidenta intre viata si moarte, intre supravietuitori si invinsi. Fiecare individ ajuns la 25 de ani trebuie sa-si accepte chipul pentru ca „that’s gonna look like for the rest of my life”. Tanarul Will Salas (Justin Timberlake), un om de rand dintr-un district saracacios, se zbate sa traiasca dupa o zi pe alta. Intalnirea cu un individ bogat si cu principii solide asupra vietii, fara niciun scop de a-si lungi durerea, ii va schimba existenta. Ajuns in cercurile din cele mai inalte, o va cunoaste pe Sylvia Weis (Amanda Seyfried), fiica rasfata si plictisita a unui antreprenor iscusit. Urmarit de cronometrori, paznicii bunei desfasurari a sistemului, Will o atrage pe Sylvia intr-o lupta personala pentru daramarea regulilor.

Prezenta celor intitulati „time keepers” mi-a adus aminte de ofiterii numiti “Preoţii Tetragrammaton” dintr-un alt film de marca pentru genul distopic de actiune, productia de necontestat „Equilibrium”. Asemanarile nu impiedica diferentierea intre cele doua pelicule, permitand ca pentru fiecare sa se pastreze caracterul distinct. Paralela facuta intre scena de debut si una dinspre final (vezi momentul reintalnirii precedat de o fuga contra cronometru) este o parte preferata a peliculei.  Se poate jongla foarte usor cu notiunea de timp. Asta au si facut scenaristii in replicile protagonistilor, carora le-a ajutat traiectoria prin rostirea multor dialoguri cu implicatii temporale.

Sunt cateva aspecte care nu pot fi trecute cu vederea, desi accepti sa faci o conventie pentru ca esti constient ca privesti o marca science fiction. Cum poti sa scapi de fiecare data, novice fiind in „evadari”, de urmaririle unor hoti sau ale unor oameni antrenati in capturarea ta? Detalii in care nu trebuie sa ne incurcam . Incantata am fost de toti actorii, mai putin de Cillian Murphy. Nu a fost in cea mai buna dispozitie a sa, de multe ori parand detasat de poveste. Amanda Seyfried (singura care are varsta indicata- 25 de ani) este la fel cum a obisnuit: energica, rebela si aventuroasa. Impreuna cu Justin Timberlake, care trebuie sa recunosc a facut fata cu succes solicitarilor rolului, a reusit sa-ti reimprospateze memoria asupra celor cunoscuti ca Bonnie si Clyde. Ignorand propaganda facuta in jurul filmului, „In Time” nu este cel mai bun produs al 2011, insa poate fi inclus intr-un top „must-see”, cu aviz pentru consumatorii filmelor cu si despre viitor.

Artificial Intelligence (2001)

“ – If a robot could genuinely love a person, what responsibility does that person hold toward that mecha in return? It’s a moral question, isn’t it? – The oldest one of all. But in the beginning, didn’t God create Adam to love him? “

• Regizor: Steven Spielberg
• Actori: Haley Joel Osment, Jude Law, Frances O’Connor, William Hurt
• Gen: SF, Drama, Aventura
• Premii: 40 nominalizari (2 Oscar, 3 Golden Globe, 1 BAFTA); 12 premii castigate
• Tara: SUA
• Durata: 146 minute
• Rating autor: nota 9

Dintotdeauna m-au pasionat filmele vizionare, replica ale unor scenarii SF, care se incumeta sa prezinte o versiune mai mult sau mai putin plauzibila a viitorului. Nu putem sti niciodata ce ne este rezervat, insa imaginatia si experienta comuna a indivizilor, poate fi uneori surprinzatoare. Unul dintre putinele filme care bifeaza succes la capitolul SF, este si unul dintre preferatele mele, “Artificial Inteligence”, putand fi urmarit nu doar de pasionatii scenariilor cu civilizatii distopice, cat si de cei care se declara alergici acestui gen, fara teama de a fi impovarati cu o poveste inutila.

“Super-Toys Last All Summer Long”, o scurta povestire semnata Brian Aldiss, este temelia pe care s-a construit scenariul, in baza careia Stanley Kubrick si-a inceput proiectul pentru “A.I”, intins pe durata a mai bine de douasprezece ani. Moartea sa prematura, nu a insemnat abandonarea proiectului, care odata intrat pe mainile lui Steven Spielberg, a fost asigurat respectabil cu regia, scenariul si productia. Un alt siretlic de efect, este imprumutarea vocilor unor actori consacrati (Jack Angel, Robin Williams, Meryl Streep, Ben Kingsley, Chris Rock) ce au si aparitii episodice  in film.

Intr-o perioada cand resursele minerale sunt limitate si tehnologia cunoaste un avant neingradit, in mijlocul secolului 21, oamenii genereaza un nou tip de computer, constient de propria lui existenta. Cu infatisarea umana, acesta este „imbunatatit” cu capacitatea de a iubi. Un prim android, David (Haley Joel Osmen), creat de Cybertronics Manufacturing, este adoptat in scopul testarii de unul dintre angajatii companiei (Sam Robards). Copilul grav bolnav avut impreuna cu sotia sa (Frances O’Connor), este criogenizat pana la gasirea unui leac. In baza unor incidente menite sa-l condmane, baiatul-robot este abandonat de „mama” sa. Ne este astfel oferit unul din momentele care emotioneaza audienta, mimica si mai ales dialogul celor doi fiind coplesitoare. Ramas decat cu ursuletul Teddy , David, porneste intr-o calatorie initatica, intr-o lume a oamenilor, in speranta regasirii celei care l-a iubit si pe care el a numit-o mama, aspirand la acceptare, integrare si aflarea apartenentei sale.

Ceea ce place foarte mult la film, este nu doar subiectul care mi se pare foarte bun, ci mai degraba personajele, indirect actorii repartizati in cadrul scripului. O nota personala, ar presupune sa aduc si prejudicii scenariului, dar am sa ma limitez doar la a mentiona ca deznodamantul este un pic dezamagitor, dar ca se pastreaza in nota similara a intregului film. De foarte multe ori, pe parcursul filmului se fac referiri la unicitatea umanoidului David, insistentele intarind astfel senzatia ca iei parte la un spectacol diferit de cele de pana acum. Dincolo de numele cu rezonanta care isi inscriu contributia la film, aprecierea publicului difera; parerea mea ramane totusi de neclintit: filmul este bun, spre foarte bun, putand fi confnudant cu un basm modern, o poveste fantasy care iti place…. sau iti e indferenta.

SURROGATES (2009)

“Look at yourselves. Unplug from your chairs, get up and look in the mirror. What you see is how God made you. We’re not meant to experience the world through a machine.”

 

Desi avea toate premisele unui success, filmul se dezminte total de imaginea creata si odata terminat, ramai cu un puternic gust amar. Ceea ce este si mai tragic, prezenta unui Bruce Wiilis care a dezamagit abatandu-se foarte mult de la prestatiile anteriore.

Prezenta sa in film ar fi trebuit sa fie un motiv suficient pentru trasarea unui blockbuster, insa scenariul simplu, jalnic si de-a dreptul amuzant strica o idee care ar fi putut sa adauge” inca” un succes al regizorului Jonathan Mostow (nu ca ar fi reusit mare lucru cu Terminator 3)….

Pentru mine “Artificial Intelligence” ramane de departe cea mai buna transpunere a elementelor futuriste, a unui viitor in care masinariile convietuiesc cu oamenii si androizii simplifica (sau complifica) viata acestora, o lume in care tehnologia este indispensabila si creeaza dependenta.

Sa nu ma departez prea mult de subiect.” Surrogates” este dezamagitor. Daca pana acum reprosam filmelor ca actiunea este desfasurata mult prea incet, fiind nevoit sa astepti mai mult decat este nevoie punctul culminat, nu este cazul filmului in discutie. Din contra.

Stiu ca actiunea se incheie inainte de a incepe.Mult prea repede pentru gustul meu, mult prea succint pentru a apuca sa iti pui intrebari. Nu asta ar fi minusul. Scade mult la scenariu si interpretare. La ceea ce vrea sa prezinte.

Intr-un viitor care se vrea a fi perfectionat, oamenii traiesc izolati si apeleaza la surogate (corpuri robotice, varianta imbunatatita a persoanei “gazda”) pentru a-si desfasura actvitatile sociale.

Cand robotii incep sa moara, zguduind  civilizatia utopica, ducand totoatda si la moartea operatorului, lucru nemaintamplat pana acum, detectivul Tom Greer (veteranul Willis, aici si varianta cu peruca) al carui surogat “moare”, este nevoit sa iasa din locuinta pe care nu o mai parasise de ani de zile pentru a incepe ancheta si a-l descoperi pe criminal.  Suna bine nu? Dar nu arata la fel.

Stiti expresia “televizorul minte poporul”? De data asta trailerul minte telespectatorul. S-a promis ceva si s-a oferit altceva. Un film care merita cel mult urmarit in lipsa de altceva si in acest caz, ramanand cu senzatia ca ai irosit o ora din viata. Acuz scenaristii de tratare superficiala si cu mediocritate a unui material cu perspective favorabile.

THE ROAD (2009)

“The clocks stopped at one seventeen one morning. There was a long shear of bright light, then a series of low concussions. Within a year there were fires on the ridges and deranged chanting. By day the dead impaled on spikes along the road. Each day is more gray than the one before. Each night is darker – beyond darkness. The world gets colder week by weeks as the world slowly dies.”

Imaginati-va o lume in care nu se mai aud rasete de copii, sirene de politie, nu haos ci dezordine, dezumanizare, o lume unde se moare de foame; civilizatia a apus, la fel ca toate creatiile si descoperirile umanitatii. Singura scapare de a evada din inchisoarea la care esti condamnat, este sinuciderea si asta nu ca o solutie disperata, pentru ca nu poti alege. Pictati o lume in gri, fara soare care nu iti transmite nimic pentru ca a fost redusa la tacere si ingropata in cenusa….

Ceea ce este interesant la “The Road”, este faptul ca nu pune accent pe momentul premergator situatiei actuale, nu regizeaza inca un film din seria “the end of the world” ci se axeaza strict pe framantarile omuluiui in situatia de a nu-si mai dori sa supravietuiasca.

Pelicula surprinde teribil de bine lupta pentru pastrarea unei iluzii si impactul violentei lumii asupra inocentei unui copil. Filmul nuanteaza zdruncinator  antiteza dintre omul bun si omul rau, intreprinzand fara exagerari si printr-o actiune statica dar totusi nuantata intocmai veridicitatea unui posibil scenariu.

Eroii principali nu au nume. Sunt simplu- tatal si fiul. Nici in carte (filmul este ecranizarea romanului “The road” marca Cormac McCarthy ) autorul nu a dezvaluit numele celor doi, desi toate cadrele sunt ocupate de catre acestia.

Personajele principale sunt nevoite sa se lupte unul cu celalalt si mai apoi cu ultimii supravietuitori ai planetei. Spun asta pentru ca cei doi se disting prin ceea ce stiu, prin ceea ce cred ca stiu si au idei diferite despre ce inseamna supravieturirea, deslusind doua moduri de a te raporta lumii- a o ajuta sau a te ajuta.

Viggo Mortensen este intruchiparea armonioasa intre dur si bland a paternitatii. Duce lupta de a izbuti in a-si duce fiul(Kodi Smit Mcphee- o pretatie convingatoare) la coasta in speranta ca acolo vor gasi ceva mai bun. Sfasitat intre frica de a nu reusi ce-si propune si invinovatindu-se pentru ca sotia sa a ales sa ii paraseasca pe el si fiul sau (nu este abandonul clasic), tatal duce o batalie interiora, rememorand clipele de alta data, micile flashuri fiind doar un pretext al scenaristului de a ne aminti ca oricand suntem predispusi unor evenimente similare.

Barbatul se agata de vechile amintiri pentru a-si hrani sufletul, pentru a gasi resursele necesare pentru a isi duce fiul la adapost, luminandu-si drumul intunecat prin rememorari necontrolate.

Imi place foarte mult finalul, ideea in sine fiind de continuitate, drumul intreprins pana acum, desi s-a apropiat de sfarsit, este abia la inceput. O sa il recunoasteti in ultimele secvente pe Guy Pearce, rolul sau fiind, in opinia mea doar o imagine fantomatica.

Daca ar fi sa ne ghidam dupa raspunsul dat fiului de catre tata, la intrebarea ce ar face daca ar muri, atunci nu ne ramane sa tragem concluzia simpla ca sunt impreuna – ideea din titlu fiind metamorfozata in calatoria ce urmeaza acum. Este doar o parere personala, cu riscul de a fi gresita.

Indraznesc sa dau nota 8,5 spre 9, catalogandu-l un film ce trebuie vazut. Desi succesul sau comercial nu a fost pe masura investitiilor, asta nu reduce din calitatea sa ci mi-a starnit curiozitatea de a-l urmari, multe voci aclamandu-i notele disctincte ale unui film post-apocaliptic.