The Avengers (2012)

„There was an idea to bring together a group of remarkable people, so when we needed them, they could fight the battles that we never could… ”

• Regizor: Joss Whedon
• Actori: Robert Downey Jr., Chris Evans Scarlett Johansson, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Jeremy Renner, Tom Hiddleston, Stellan Skarsgård, Samuel L. Jackson
•  Gen: Actiune, Aventura, SF
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (inclus top 250 imdb)
•  Tara: SUA
• Durata: 142 minute
• Rating autor: nota 8.5

Pentru a fi lucrurile clare de la inceput, va spun ca urasc termenul “blockbuster” pentru ca de multe ori asociaza filmelor o calitate indoielnica. In ciuda asteptarilor mele deloc ridicate, “The Avengers” reuseste imposibilul, si anume sa recalibreze etalonul stabilit anterior la o cota joasa pentru filmele cu super-eroi, la o scala onorabila ce recomanda filmul pentru o atmosfera relaxanta care alterneaza cu momente veritabile de actiune. Dupa ce reusesti sa te dezmeticesti de la impactul de a privi majoritatea actorilor din benzile desenate marca Marvel laolalta (unde sunt Fantastic Four?), lucrurile devin de-a dreptul captivante. Te conformezi la fel ca toata audienta si te lasi prada artificiilor 3d, glumelor ironice si de bun gust, dialogurilor amuzante si unor instantanee ce pot fi catalogate fie caraghioase

The Hunger Games (2012)

“- Peeta Mellark: I just keep wishing I could think of a way to show them that they don’t own me. If I’m gonna die, I wanna still be me.
- Katniss Everdeen: I just can’t afford to think like that.”

• Regizor: Gary Ross
• Actori: Stanley Tucci, Wes Bentley, Jennifer Lawrence, Willow Shields, Josh Hutcherson, Raiko Bowman, Woody Harrelson, Lenny Kravitz, Amandla Stenberg, Donald Sutherland, Elizabeth Banks
• Gen: Actiune, Drama, SF
• Premii: niciun premiu, o nominalizare (NewNowNext -Josh Hutcherson)
• Tara : SUA
• Durata: 142 minute
• Rating autor: nota 8

O franciza matura si intunecata „The Hunger Games” isi rasplateste publicul nerabdator prin prezentarea echitabila a unei viziuni sumbre a societatii defectuoase imaginate de Suzanne Collins in cartile ce poarta semnatura sa, scrieri care adaptate marelui ecran prind pe neobservate audienta si ii suprima eventuala optiune de a renunta la vizionare. Intr-o atmosfera de neputinta, regizorul Gary Ross da tonul potrivit unei satire SF dramatice careia ii poti aduce reprosuri morale, insa nu ii poti respinge implicatiile emotionale puse in contrast cu disfunctionalitatea societatii conturate.

Cu multiple precedente cult in cinematografie (vezi “Lord of the Flies”, “Metropolis”, “Blade Runner”, “Nineteen Eighty-Four”; a nu se intelege ca se ridica la nivelul acestora) prima parte adapatata a trilogiei de mare succes, devine un film distopic cu elemente futuriste

In Time (2011)

“- Philippe Weis: For a few to remain immortal, many must die.
   – Will Salas: No one should be immortal, if even one person has to die.”

• Regizor: Andrew Niccol
• Actori: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Cillian Murphy, Olivia Wilde, Michael William Freeman, Matt Bomer, Alex Pettyfer, Vincent Kartheiser
• Gen: Thriller, S.F.
• Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 109 minute
• Rating autor: nota 8

Foarte putine creatii SF se incumeta sa-si faca aparitia in plan cinematografic. Acele doar cateva productii vizionare aparute nu sunt tocmai cautate de publicul consumator de filme tipice, fara pretentii si seci. Cel mai mare castig al „In time” este faptul ca si-a tiparit pe afis doua nume autohtone in rolurile principale, si anume  Justin Timberlake si Amanda Seyfried, celor doi alipindu-li-se Vincent Kartheiser, Olivia Wilde si nu numai. Cei patru se reunesc dupa opt ani de la productia brutal de sincera –“Alpha Dog”.Posibilul scenariu asupra viitorului propus de producatori se descrie ca unul revolutionar, frustrant, deloc echitabil, caracterizat de resemnare si lipsit de contestare.

Intr-un viitor nu foarte indepartat, civilizatia a facut progrese in stoparea procesului de imbatranirie. Pentru a se evita suprapopularea, societatea face selectarea naturala pe principiul evident, cel mai puternic (puteti spune cel mai bogat) traieste. Timpul a devenit moneda de schimb pentru activitatile de zi cu zi, si ramane singurul element care face diferenta nu doar in alegeri, ci impune o limitare evidenta intre viata si moarte, intre supravietuitori si invinsi. Fiecare individ ajuns la 25 de ani trebuie sa-si accepte chipul pentru ca „that’s gonna look like for the rest of my life”. Tanarul Will Salas (Justin Timberlake), un om de rand dintr-un district saracacios, se zbate sa traiasca dupa o zi pe alta. Intalnirea cu un individ bogat si cu principii solide asupra vietii, fara niciun scop de a-si lungi durerea, ii va schimba existenta. Ajuns in cercurile din cele mai inalte, o va cunoaste pe Sylvia Weis (Amanda Seyfried), fiica rasfata si plictisita a unui antreprenor iscusit. Urmarit de cronometrori, paznicii bunei desfasurari a sistemului, Will o atrage pe Sylvia intr-o lupta personala pentru daramarea regulilor.

Prezenta celor intitulati „time keepers” mi-a adus aminte de ofiterii numiti “Preoţii Tetragrammaton” dintr-un alt film de marca pentru genul distopic de actiune, productia de necontestat „Equilibrium”. Asemanarile nu impiedica diferentierea intre cele doua pelicule, permitand ca pentru fiecare sa se pastreze caracterul distinct. Paralela facuta intre scena de debut si una dinspre final (vezi momentul reintalnirii precedat de o fuga contra cronometru) este o parte preferata a peliculei.  Se poate jongla foarte usor cu notiunea de timp. Asta au si facut scenaristii in replicile protagonistilor, carora le-a ajutat traiectoria prin rostirea multor dialoguri cu implicatii temporale.

Sunt cateva aspecte care nu pot fi trecute cu vederea, desi accepti sa faci o conventie pentru ca esti constient ca privesti o marca science fiction. Cum poti sa scapi de fiecare data, novice fiind in „evadari”, de urmaririle unor hoti sau ale unor oameni antrenati in capturarea ta? Detalii in care nu trebuie sa ne incurcam . Incantata am fost de toti actorii, mai putin de Cillian Murphy. Nu a fost in cea mai buna dispozitie a sa, de multe ori parand detasat de poveste. Amanda Seyfried (singura care are varsta indicata- 25 de ani) este la fel cum a obisnuit: energica, rebela si aventuroasa. Impreuna cu Justin Timberlake, care trebuie sa recunosc a facut fata cu succes solicitarilor rolului, a reusit sa-ti reimprospateze memoria asupra celor cunoscuti ca Bonnie si Clyde. Ignorand propaganda facuta in jurul filmului, „In Time” nu este cel mai bun produs al 2011, insa poate fi inclus intr-un top „must-see”, cu aviz pentru consumatorii filmelor cu si despre viitor.

Rise of the Planet of the Apes (2011)

“ Will Rodman: I’ll take you home.
Caesar: [slowly] Caesar ‘is’ home.”

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Rupert Wyatt
• Actori: James Franco, Andy Serkis, Freida Pinto
• Gen: Drama, Thriller, SF
• Premii: nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 105 minute
• Rating autor: nota 7.5

Un film cu un titlu mai lung decat era cazul, “Rise of the Planet of the Apes” nu doar promite, ci si ofera momente specifice unui thriller SF care se respecta. Desi nu abunda in momente tensionate sau dramatice, acestea sunt echilibrate proportional, astfel ca veti putea urmari o doza moderata, din fiecare cele enumerate. Efecte speciale foarte bune, actori bine ‘antrenati’ si un scenariu inteligent, bine structurat, sunt cateva elemente care va pot convinge sa parcurgeti filmul.

James Franco mi-a atras atentia inca din productia “Tristan and Isolde”. Prezenta sa in film m-a bucurat, pentru ca, de obicei el transmite intocmai starile personajului cu care a fost insarcinat (cel mai bun exemplu 127 Hours). Andy Serkis (minunat si expresiv, in aceeasi masura), intruchipeaza pentru a doua oara rolul unei primate. Primul sau rol de gen a fost in filmul primit bine de public, “King Kong” din 2005, acesta primind ”rolul principal”. De asemenea, in palmaresul sau, figureaza si portretizarea amaratului, hulitului deopotriva, Gollum. Cu o mimica extrema, convingatoare si specifica, interpretarile sale au fost mereu apreciate. De data asta, pare-mi-se ca s-a autodepasit, grimasa primatei Caesar, schimbandu-se in doar cateva secunde.

Mai multi oameni de stiinta, se folosesc de maimute pentru a testa un medicament revolutionar care ar putea deveni leacul suferinzilor de necrutatoarea boala Alzheimer. Will Rodman (James Franco), cercetatorul principal, este hotarat sa finalizeze experimentul (partial) esuat, atunci cand echipei sale i se inchide proiectul. Un prim rezultat observat de oamenii de stiinta, este faptul ca maimutele dezvolta o inteligenta neobisnuita. Una dintre primate, este salvata de unii dintre oamenii lui Will, si i-o incredinteaza acestuia, in ideea de a-o salva de la moarte sau de experimentele la care mama sa fusese suspusa. Crescuta timp de 3 ani de Will si de tatal sau, maimuta primeste numele Caesar. Acesta se ataseaza de familia adoptiva si constientieaza mult mai multe lucruri, decat ar fi normal. Mostenind genele mamei sale, care deja fusese subiect de experimente, primatul are un coeficient de inteligenta care il uimeste pe insusi Will. Printr-un accident nefericit, Caesar este indepartat de familia sa si incredintat unui camin de animale. Tratamentele violente la care va fi supus, il vor schimba pe Caesar, devenind unul insetat de putere, avid sa renunte la sclavie…..

Momentele din cadrul familiei lui Will, cele in care vedem exact turnura frumoasa pe care a luat-o relatia sa cu Caesar, mi-au placut foarte mult. Rolul protectiv prinde foarte bine si a dat o atmosfera placuta filmului. O sa fortez un pic nota si o sa mentionez faptul ca Caesar este un personaj de-a dreptul enigmatic. Au fost momente cand am empatizat cu el si mi-a trezit sentimente de compatimire. La urma urmei, asta trebuie sa faca un film, nu? Sa-ti solicite simturile si sa te implice in actiune.

Pelicula m-a prins in subiect inca din primele cadre. Nu stiu daca de vina este curiozitatea sau poate chiar prezenta lui James Franco, insa „Rise of the Planet of the Apes” este unul din cele doar cateva filme bune ale anului 2011, care si-au facut intrarea in cinematografe. Finalul.… o sa fiu un pic rautacioasa si o sa spun ca nu l-am apreciat. L-as fi vrut ceva mai dramatic. Sfarsitul original al peliculei, cel gandit de scenaristi nu este identic cu ceea ce vedem noi. In orice caz, se lasa loc de continuare si interpretari. Desi sunt si cateva secvente dezamagitoare si as putea puncta si critica anumite inconsecvente in scenariu (modul rapid in care maimutele din azil devin inteligente), am sa ma rezum doar la a va recomanda filmul pentru povestea lui si atat.

The Adjustment Bureau (2011)

„David Norris: All I have are the choices I make, and I choose her, come what may.”

Multe voci au aclamat ideea originala a scenariului, insa pentru cunoscatorii serialului „Fringe”, conceptia infatisata in „The Adjustment Bureau” nu este una tocmai nefamiliara.

Pentru mine „The Adjustment Bureau” reprezinta inca o dezamgire a anului 2011.

Este un film pe care l-am asteptat cu multa nerabdare inca de cand am avut sansa de a urmari un trailer care promitea nu numai actiune ci si un story bun care sa nu plictiseasca. Sa spunem ca de treaba cu adrenalina se achita actorii intr-un procent mic, insa in privinta plictisului…. nu prea.

Din nou o sa primesc pareri care imi contrazic opinia, drept dovada si scorul pozitiv primit de catre publicul care l-a urmarit.

Inca o data ma angajez in a face nota discordanta unui film care se bucura de un succes pe care eu il consider depasit.

A nu se intelege gresit.Nu este un film slab sau prost, doar ca nu se ridica la nivelul aclamat si pe alocuri unele secvente intampina o bariera mult prea siropoasa care este intrecuta .

Este un thriller SF bun, cu elemente romantice, reusind sa schiteze doar o frumoasa poveste de iubire, obligata sa se impotriveasca unor forte necunoscute pentru a razbi.

Filmul a adus mai mult in evidenta conceptia ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, intregul Univers conspira cu

PREDATORS (2010)

In primul rand stati linistiti, Angi nu a disparut, nu i-am facut nimic :p Chiar o sa revina in curand cu recenzii noi. La cat de cinefila este nu prea are incotro. Eu o sa mai arunc din cand in cand aici cate un guest post, dandu-mi cu parerea despre anumite filme care poate nu s-ar regasi printre genurile alese de Angi, sau cine stie…

Unul dintre aceste filme este ‘Predators’ (varianta din 2010). Am vazut foarte putine filme in acest an, parca nu mai ma simt atras de orice film cu o poveste bunicica, actori frumusei din simplu motiv ca este plin de clisee ! O sa spuneti ca orice film are cliseele lui, poate chiar si laudatul ‘Inception‘ are unele, dar incep sa fiu atras de filme care au cat mai putine. Sau poate cine stie sunt atras de unele filme care ma vrajesc intr-un anume mod in care nu mai sunt capabil sa realizez ce va urma, si nu mai detectez cliseul. Pana la urma asta ar trebuii sa faca orice film, dar cu totii am dat peste rebuturi.

Trecand si la filmul efectiv (nici nu zici ca asta e recenzie pentru Predators, dar deh trebuia sa imi fac si eu o introducere…) pot sa ma declar de acum inainte fan predators. Si nu ma refer doar la acest film, ci si la predecesoarele lui. Cum sa explic eu.. La fel ca si ‘Aliens’, filmele despre predatori au o mitologie puternica. Simt ca doar am scrijelit putin la suprafata unei povesti cu adevarat interesante. Si cum a fost posibil acest lucru? Treptat. De-a lungul a multor ani de zile si a doar 5 filme (Predator, Predator 2, Alien vs. Predator, Aliens vs. Predator: Requiem). Cu fiecare film in plus am mai descoperit cate ceva (poate exceptie facand AVP2, care a fost un dezastru).

Mi-au placut multe lucruri la ‘Predators’, unul dintre ele fiind peisajele din film. Nu stiu unde s-a filmat, dar cu siguranta respectiva locatie de

The book of Eli (2010)

“People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn’t. We threw away things people kill each other for now.”

Mi-a placut. Mi-a placut foarte mult si nu exagerez atunci cand spun ca mi-a dat o puternica stare de liniste si mi-a amintit cat de fragili si nesemnificativi suntem luati individual.

Faptul ca filmul ii are in distributie pe Denzel Washington, un veteran al filmelor bune in adevaratul sens al cuvantului (vezi “Man on Fire”  sau ” Deja-vu”) caruia i se alatura o actrita pe care am admirat-o in “Boot Camp” (curand recenzie) a fost principalul motiv pentru care am ales sa il urmaresc. Asta si faptul ca este un thriller post apocaliptic, al carui subiet de care stiam foarte putin promitea a fi unul diferit de ceea ce urmarisem pana acum.

Filme cu lumea in colaps s-au mai facut, pelicule care infatiseaza denaturarea supravietuitorilor sau adapatarea acestora la conditiile vitrege carora trebuie sa le faca fata de asemenea au fost turnate.

Filmul de fata este, asa cum am spus diferit.Are implicatii religioase si un puternic mesaj care poate fi derulat de cate ori este nevoie, fara teama de a fi neinteles

La 30 de ani dupa un eveniment catastrofal, despre care nu stim prea multe ci doar vedem efectele, un singur om poarta pe umeri o misiune caruia i se dedica fara a o considera o povara, ci lucrul care il anima pentru a astepta urmatoare zi. Eli, interpretat de Denzel, rataceste intr-o America degradata:  nicio urma a civilizatiei de alta data, un peisaj dezolant, unde orice lucru gasit poate fi folosit ulterior ca moneda de schimb pentru apa.

Intalnirile ocazionale cu bandele de talhari, care nu se mai supun nici unor legi pentru ca acestea nu mai exista, nu sunt decat un pretext pentru a-si dezveli abilitatile de luptator. Drumul il poarta spre vest, singurul lucru care trebuie sa il stie este ca trebuie sa duca o carte undeva unde merita. De ce acolo, ce reprezinta si de ce este asa de speciala aceasta carte vom afla abia spre sfarsit, revelatia fiind una frapanta si epatanta.

Ajuns intr-un orasel guvernat de Carnegie (Gary Oldman), un om fara scrupule, printre singurii care mai poseda arta cititului, Eli va face cunostinta cu Solara (Mila Kunis), care ii va deveni tovaras de drum printre pericolele ce vor urma. Carnegie este in cautarea misterioasei carti si nu se vada inlaturi de la nimic pentru a o avea, fiind sigur ca o data posedata ii vor garanta putere fara granite….

Trebuie sa recunosc ca sfarsitul, ultimele cinci minute sunt de-a dreptul izbitoare pentru ca aflam scopul misiunii lui Eli, descoperim prin ce este unic si ca pasii care l-au ghidat pana aici au niste forte dincolo de imaginatia noastra, lasand loc de interpretare si un final deschis pentru ca omenirea trebuie sa stie, un nou apostol va trebui sa strabata lumea pentru a face cunoscut cuvantul….

Inception (2010)

“You’re asking me for Inception.

I hope you do understand the gravity of that request”

Tocmai ce am vazut INCEPTION! Genial film… stiam ca nu ma va dezamagi, insa nu ma asteptam sa fiu asa de confuza pe durata vizionarii sale. Scenariul este unul inteligent, bine exploatat si valorificat prin interpretarile actorilor care au reusit sa creeze personaje mai mult decat surprinzatoare. Actiunea nu tocmai liniara si replicile menite sa te lamureasca, totodata cu ascensiune catre un punct culminant naucitor (care apar destul de des) nu fac decat deliciul unui public amator de adrenalina. Tema principala a fost conturata magistral de catre un Christopher Nolan mai experimentat si derutant decat a obisnuit.

Daca la inceput esti tentant sa spui- am inteles, ar trebui sa astepti urmatoare secventa sa ti se confirme ca te-ai inselat. Totul se leaga pana la urma (sau nu), fiecare piesa de puzzle care parea aruncata intamplator gasindu-si locul in tabloul general.

Tema in jurul careia se invarte intreaga actiune a filmului este visul- termen care descrie experiența subconstienta constând dintr-o insiruire logica sau nu de imagini, sunete, idei, emoții și alte senzații care apar, de obicei, în timpul somnului .

Subiectul in cauza percepe intreaga experienta ca fiind una adevarata, fiind simultan în afara posibilității de control a persoanei care visează. Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică din starea de veghe.

Fimul nu este un tratat psihologic despre vis, insa porneste de la ideea ca poti patrunde in mintea cuiva, atunci cand doarme pentru a “face cunostinta” cu unele dintre cel mai bine ascunse secrete ale acestuia, vulnerabilitatea de a le masca fiind extrem de scazuta.

Nu va fi Freddy Kruger, cel care iti va accesa lumea inchipuita, ci Cobb interpretat deLeonardo Di Caprio, un om bantuit de un secret din trecut, secret ce va fi dezvaluit treptat, surprinzand si devenind un twist zdruncinator.

In speranta de a-si recupera familia, de care a fost obliga sa stea departe pentru a o ocroti (si pentru a se proteja pe sine), va face un pact care ii vor pune abilitatile la incercare, misiune de care stim doar: “specialized in a specific type of security”

Recomand celor care sunt doritori de nou, inedit si au rabdare sa urmareasca mai bine de doua ore un thriller psihologic bine construit care va pune la grea incercare spre intelegere chiar si cinefilii experimentati

Repo Men (2010)

“At the end, a job is not just a job, is who you are, and if wanna change who you are, you have to change what you do…”

• Regizor: Miguel Sapochnik
• Actori: Jude Law, Forest Whitaker, Alice Braga, Liev Schreiber
• Gen: Drama, SF, Actiune
• Premii: 2 nominalizari
• Tara: Canada | SUA
• Durata: 111 minute
• Rating autor: 8

Urmarind SF-ul “Repo Men” am avut o senzatie de deja-vu, indreptatita sau nu, amintindu-mi-se de “fratele” mai mic – “The island”. Daca “The island” mi-a lasat impresia nu s-a bucurat de laurii meritati, atunci voi spune ca Jude Law a oferit publicului un film care va primi laude mai mult sau mai putin meritate. Nu vreau sa dezvalui din subiect catusi de putin si vreau sa descopere fiecare pe ce se bazeaza scenariul, asigurand ca nu vor fi dezamagiti daca se astepata la un film de nota… sa zicem 8/10.

Pelicula satisface gusturile amatorului de filme science fiction: prezinta o lume a unui viitor posibil, unde organele artificiale sunt comandate intocmai cerintelor clientului. O latura diabolica a acestui aspect presupune ca in momentul in care esti in imposibilitatea de a mai achita costurile acestui “moft” sa faci cunostinta cu un alt aspect al acestui avantaj.Daca ar fi sa fac un mic rezumat, filmul ar fi explicat in mai putin de 3 randuri, subiectul desfasurandu-se liniar si facand exces de clisee(o sa imi dati dreptate), insa actiunea nu isi va face loc in scena decat dupe cateva zeci de minute scurse de la debut.La un moment dat totul se va distorsiona, insa nu iti vei da seama cand, actiunea luand o turnura cu totul diferita.Pe fundalul evenimentelor publicul va avea parte si de o poveste de dragoste, pentru ca imaginea sa fie completa, poveste care incepe unde nu ne asteptam si se incheie cand nu am fi crezut.

Trebuie sa ma recunosc “pacalita”, asta datorita sfarsitului care a salvat filmul, regizorul alegand sa prezinte o viziune la care nu te-ai fi asteptat….Miguel Saphonik, caci despre el este vorba nu are catusi de putin experienta in lung metraje- “Repo Men” fiind primul sau proiect.Lumea infatisata este posibila in viitorul apropiat, multe din ideile prezentata fiind deja conturate de multi dintre vizionarii care vad o continuare (sau posibila evolutie ) dupa fatidicul 2012:P. Tinand cont de ideea de supravieturie adanc tatuata in linia umana, spectacolul pus in scena de actori ar putea deveni verosimil.