The Other Boleyn Girl (2008)

“I know you, you have decided, but it grieves you. Will you destroy your marriage, your country, your soul before God, on the whim of one girl? Because she tortures you with her refusal. She wants me to step aside. Where is my wise husband? You are a king, so be one.”

• Regizor: Justin Chadwick
• Actori: Natalie Portman, Scarlett Johansson, Eric Bana, Andrew Garfield, Jim Sturgess, Kristin Scott Thomas, Juno Temple
• Gen: Drama, Istoric, Biografic
• Premii: 3 nominalizari
• Tara: Marea Britanie | SUA
• Durata: 115 minute
• Rating autor: nota 7.5

Filmele de epoca asigura o vizionare unica prin readucerea in prezent a vremurilor care candva erau actualitate si nu dadeau semne de slabiciune. Intotdeauna mi-au placut astfel de productii, cele care nu se sfiesc sa reinvie atmosfera apusa a nobilimii, a cavaleriei si curtoaziei masculine. Amanata indelung fara vreo explicatie viabila, vizionarea ecranizarii romanului din 2001 semnat Philippa Gregory mi-a promis dezamagiri,intriga, drama, lupta si sete pentru putere, toate adunate intr-un singur compus satios. Frumos este ca mi le-a si daruit, “The Other Boleyn Girl”, rivalizand sustinut cu alte filme ale genului istoric- biografic. Daca alatura si romantism, atunci adaptarea scenaristului Peter Morgan place mai mult si se prezinta reverentios unui public mai larg.

Pentru pasionatii detaliilor (fictive uneori, pentru ca nu au atestare) de culise care au cladit aristrocatia secolelor trecute, “The Other Boleyn Girl” construieste o imagine infranta si pasionala a regelui Henry al VIII lea. Productia nu este musai un film care trebuie inclus in lista obligatorie a unui cinefill, insa daca se face rabat de aspectele care necesita confirmare si care uneori pica testul prin erori regretabile, se poate face un compromis pentru a te putea bucura atat cat se permite in aproape doua ore, de mirosul si imaginea secolului al XVI lea.

O portretizare vulgara pe alocuri a dinastiei Tudorilor, “The Other Boleyn Girl” reuseste sa distorsioneze imaginea monarhiei curtii regale a Angliei inceputului de secol XVI. Atunci cand multiple zvonuri o acuza pe Catherine of Aragon (Ana Torrent intr-o postura care impune seriozitate) de incapacitatea de a oferi mostenitori tronului regal, ducele de Norfolk si cumnatul sau planuiesc ca fiica ducelui, Anne Boleyn (Natalie Portman) sa fie plasata ca ispita la curtea regala. Aceasta urmeaza sa devina amanta regelui (Eric Bana), pentru a-i putea oferi un descedent, asigurand astfel bunastarea tanjita. Ambitiile politice depasesc granitele etice, atunci cand o greseala comisa de Anne o indeparteaza de afectiunea regelui care incepe sa o doreasca pe sora acesteia, Mary (Scarlett Johansson), deja aflata intr-un mariaj careia dorea sa i se dedice. Amandoua vor ajunge in asternuturile regelui, insa doar una ii va cuceri inima. Este destul de complicat sa anticipezi exact pe cine alege, pentru ca fiecare isi joaca asa cum poate mai bine, propria carte. Una este motivata de castigarea si pastrarea unui statut, insa cealalta isi pune ramasag bunatatea si sinceritatea pentru a putea fi fericita.

Jim Sturgess apare intr-un rol minor, insa de mare efect. Scena pe care o imparte la un moment dat cu Natalie Portman a fost nu doar o dovada incestuoasa a decaderii morale, dar s-a evidentiat printr-un acting concludent. Cu o distributie capabila sa spuna o poveste credibila, dar deformata  a evenimentelor descrise, aleg sa privesc filmul doar prin prisma unui spectator curios, lasand in plan secund cunostintele mele (minime) de istorie. Intamplarea face ca cele doua protagoniste, Portman si Johansson sa mai fi cochetat cu tinutele si atitudinea de epoca. Amandurora li s-a inmanat titulatura de muza pentru doi mari pictori. Scarlet a fost inspiratia pentru Johannes Vermeer in minunatul “Girl with a Pearl Earring” si Natalie pentru Francisco Goya, intr-unul din filmele mele preferate, “Goya’s Ghosts”, ocazie cu care l-am descoperit pe Javier Berdam. Cu aceasta experienta in spate, este sigur ca au complotat graitor.

http://www.traileraddict.com/emd/2557

Nick and Norah’s Infinite Playlist (2008)

“-Norah: There’s this part of Judaism that I like. Tikun Olam. It said that the world is broken into pieces and everyone has to find them and put them back together.
-Nick: Maybe we don’t have to find it. Maybe we are the pieces. “

Tin sa mentionez inca de la inceput ca nu aveam nici cea mai mica asteptare de la film. Nu intentionam nici macar sa finalizez urmarirea sa: mai avusesm o tentativa inainte care insa nu se concretizaze nici macar cu intriga.

Nu cred ca aveam tocmai dispozitia necesara, de vina sa fi fost poate chiar si inceputul nu neaparat anevoios cat fara conturarea unei idei  precise

Nu am sa disec filmul in filosofii, nu am sa trag concluzii moralizatoare si cu siguranta nu voi prezenta pelicula ca pe un film de referinta. Am sa ii recunosc meritele de a fi un film simplu, sincer, liniar, simpatic, modern si  interesant.

Bazat pe romanul cu acelasi nume, scris de Rachel Cohn  si David Levithan  filmul spune povestea a doi adolescenti tipici, diferiti dar care se vor dovedi a avea atat de multe in comun. Actiunea centrala este derulata pe durata unei singure seri, o noapte care nu anunta evenimentele ulterioare…

Nick (Michael Cera) si Norah (Kat Dennings), caci despre ei este vorba, fac parte din doua grupuri diferite care o au ca punct comun pe Tris: fosta iubita infidela (bineinteles ca el nu stie asta) a primului si actuala “prietena” a celei de-a doua (subliniez ca ii face zile fripte).

Nick are trei prieteni loiali, reuniti intr-o formatie … sa ii spunem speciala care stiu ce e mai bine pentru el: relatia cu Tris l-a distrus si are nevoie sa fie salvat. Am mentionat ca cei trei sunt gay? Asta ii face experti in relatiile sentimentale…. sau nu. Vom afla pana la sfarsit daca alegerile lor sunt inspirate..

Norah pe de-o parte, are toate usile deschise:polita de asigurare -un tata cu nume in lumea producatorilor.Ultima relatie a sa nu este nici pe departe incheiata, fiind una cu beneficii, cum o descrie personajul.

O noapte intr-un club aduce doi oameni impreuna, cu un scop comun: gaseste formatia al carei fan esti, trupa  decisa sa sustine un concert intr-un loc secret- “Where is Fluffy?”. Intreaga cautare poate fi asociata cu usurinta cu cele mai hilare momente ale peliculei, fara a face abstractie de  scenele cu guma de mestecat (inca nu m-am decis cum sa cataloghez secventele respective) care au facut obiectul multor discutii ulterioare.

Daca la aceasta cautare mai adaugi cea mai buna prietena disparuta (Caroline interpretata de Ari Graynor, infatiseaza filmul intr-un amuzament aparte gratie naturaletei cu care jongleaza cu personajul sau ), fostii prieteni care te urmaresc, secventele comice fac deliciul unui film savuros. Cel mai important: nu uita sa te distrezi.

Ceea ce este amuzant la acest film: ai o vaga idee despre ce urmeaza sa se intample, insa totusi esti surprins de urmatoarea imagine care iti confirma ca romantismul si comedia fac nota buna impreuna. Dozate in proportii pretentioase, ofera exact produsul necesar pentru a supravietui dezastrelor cinematografice anterioare.

Lungmetrajul este regizat de Peter Sollett, nu tocmai cunoscut publicului roman, poate pentru ca nu a oferit de-a lungul carierei sale foarte multe productii, insa “Nick and Norah’s infinite playlist” merita sa fie urmarit pentru povestea unica prezetata intr-un mod atat de inovator

Charlie St. Cloud (2010)

“The more I’m in your world, the less I can be in his…”

 

Zac Efron fara partituri

Inca de cand exista omenirea, curiozitatea fiecarui individ a fost alimentata si s-a incercat aflarea raspunsurilor la cele mai enigmatice intrebari.

Exista ceva dincolo de moarte? Multe filme au incercat sa isi expuna propria viziune si au oferit o perspectiva unanim diferita, toate ideile convergand desi diferit,in aceeasi directie: exista.

Charlie St. Cloud vine ca o surpriza placuta, care insa nu ma da pe spate. Este o “revelatie” nu pentru ca Zac Efron a demonstrat atat cat a reusit ca poate invata mai multe replici, ci pentru ca subiectul ales sa fie relatat se departeaza cu mult fata de ceea ce a obisnuit.

O idee intalnita, folosita diferit

Povestea filmului ar trebui sa fie cat de mult camuflata pentru a nu ruina surpriza celui care vede pentru prima data filmul. Titlul nu trimite la nicio idee cu legatura pentru povestea infatisata si asta este un plus in opinia mea.

Filmul este in primul rand o fantezie despre realitate. Suna ambiguu, stiu. Dupa vizionare o sa vedeti exact la ce ma refer si tin sa nu dau un sinopsis substantial asupra subiectuluii.

Pelicula este una puternic incarcata emotional si il are in rolul principal pe Charlie (Zac Efron), cel care da si titlul filmului, mai intai un pasionat al sporturilor nautice si mai apoi un frate pentru Sam. A nu se intelege ca relatia acestora este conditionata de obligativitate. Fraternitatea dintre acestia si conexiunea celor doi,strans innodata contureaza nota filmului.

Un eveniment nefericit, ii va desparti pe cei doi, eveniment precedat de o promisiune care va depasi granitele posibilului in a fi indeplinita. Nu vreau sa divulg nimic din subiectul filmului, mai mult decat am prezentat, pentru ca desi nu are un twist care darama, este suficient cat sa merite aplauze cu un ecou limitat.

La ce sa ne asteptam….

Inainte de a fi inca un film cu idolul adolescentilor, « Charlie St, Cloud« este un film care “vorbeste” despre viata, despre suflet si cum era de asteptat despre iubire. Nu va fi un film de pus in fruntea listei de filme de recomandat, insa cu siguranta va inviora atmosfera dintr-o dupa amaiza ploioasa.

Se recomanda celor care sunt in cautarea identitatii si ne invata inca o data daca mai era cazul ca in fiecare zi invatam ceva. Are o nota optimista la finalul careia ajungem dupa un drum incarcat de negativism.

Intr-un rol secundar il vom recunoaste pe Ray Liotta, intruchipand un personaj cu impact acut asupra protagonistului, dand si telespectatorilor o lectie necesara despre supraviatuire de orice natura si pretuirea acelor lucruri pe care le identificam prea tarziu ca fiind importante. Kim Basinger isi face aparitia doar pret de cateva minute, fara a iesi cu ceva semnificativ in fata.

Impresia generala de dupa vizionare: merita o scurta reflectie si smulge un mci zambet. Nu este o capodopera, insa daca m-a facut sa imi pun ceva intrebari dupa vizionare, presupun ca si-a atins obiectivul si a cucerit.

Serendipity (2001)

“I just spent the entire flight staring into the sky thinking. Not about my fiance, but about this mystery guy I met a million and a half hours ago. A guy I don’t even remember except for this vague picture inside my head. It’s just a few seconds, a fragment really, and it’s like, in that moment the whole universe existed just to bring us together. We spent only a few precious hours together and I never even gave him my last name or my phone number. Instead, I told him that if we were meant to be together, if fate meant for us to be together, we’d meet again someday.”

Serendipity- tendinţa de a face descoperiri norocoase, intamplator,antrenat fiind intr-o actiune fara legatura, total difeirta. De asemenea termenul are relevanta si in domeniul psihologiei: capacitatea de a transforma un eveniment nefast intr-unul favorbail, sa stii sa il privesti intr-un unghi pozitiv.

Mi-a placut atat de mult cum suna titlul, incat nici nu am incercat sa ii caut o traducere sau o explicatie logica, poate tocmai de aceea nu i-a trebuit asa de mult sa ma cucereasca.

Nu trebuie sa iti placa Kate Beckinsale, asa cum nu trebui sa fii fan John Cusack pentru a te indragosti la propriu de acest film.

Impreuna sunt superbi si nu fac altceva decat sa fii invidios pe modul lor de a fi si iti doresti sa crezi in destin sau macar sa speri ca undeva, acolo te astepta cineva si atunci cand te astepti mai putin te va saluta si atunci viata ta va fi impartita in “inainte” si “dupa” ce te-am cunoscut.

Filmul are un debut simplu care te cucereste din prima. Un decor care te atrage si iti creeaza senzatia ca ai intrat intr-un basm, parand aievea visurilor tale : zapada multa, sunete de clopotei, lume agitata in cautarea unui cadou perfect.

Doi oameni intra intr-un magazin si zaresc aceeasi pereche de manusi…. Pentru a nu supara zeii care programasera intalnirea lor, cei doi incep sa se cunoasca, Nu cred ca am mentionat ca e dragoste la prima vedere:P

Puternic atrasi unul de celalalt si direct implicati intr-o relatie inceputa de doar cateva ore,  hoinaresc prin Manhattan petrecand clipe pline de magie. La momentul desparirii, decid sa faca schimb de numere de telefon, insa lucrurile degenereaza intr-o alta directie…..

Fara ca macar sa isi cunoasca numele, cei doi isi scriu datele pe o carte ce va fi dusa la anticariat, respectiva pe o bancnota. Daca vor gasi fiecare mesajul lasat de celalalt, atunci le e sortit sa fie impreuna….

Dupa o perioada de 3 ani, niciunul dintre ei nu a incetat sa se gandeasca la seara minunata pretrecuta impreuna alaturi de aceea persoana misterioasa., perfecta pe care o cauti dintotdeauna.

Curiosi sau nu, pentru ca nu vreau sa dau detalii asupra evenimentelor ulterior desfasurate, trebuie sa vedeti cu siguranta aceasta comedie romantica cu un iz de dramatism si seriozitate. Binedispune, incanta si fura zambete, oferind doua ore de fericire.

Avem reteta perfecta: doi oameni perfect compatibili care s-au asteptat toata viata, se gasesc, se …. pierd in speranta unei eventuale regasiri, daca asta le e destinul, un crez dupa care Sara, prezenta principala feminina, se ghideaza in viata.

Poata filmul incearca sa desluseasca implicatiile destinului in viata cotidiana, poate probeaza ideea ca speranta nu moare niciodata, poate verifica profunzimea trairilor omului, insa cu siguranta stiu ca se va intipari in inimile multor dintre privitori

Broken english (2007)

Most people are together just so they are not alone. But some people want magic. I think you are one of those people.”

 

Drama romantica “Broken english”, este o meditatie asupra singuratatii in incercarea tardiva de a iti gasi jumatatea intr-o lume a schimbarilor.

Personajul principal Nora, intruchipeaza prototipul femeii in plina criza de 30 de ani: toate persoanele cunoscute ei sunt implicate intr-o relatie care intr-un fel sau altul le aduc multumiri.

Nu isi gaseste rolul in viata, nu este impacata cu ea si crede ca cel mai mare defect al ei este ca nu imparte viata cu un el.Incercarile de a-si gasi un partener de viata sunt destinate esecului; dragostea pare a refuza cu incapatanare sa apara, lasandu-se cu mult asteptata.

In momentul cand la o petrecere il va cunoaste pe Julien, un parizian fermecator caruia nu ii va da nicio sansa la inceput, existenta ei se va schimba, descoperind ca viata nu se traduce  in cautare ci in a sti sa te bucuri de ce ai.

I se vor deshide ochii asupra dragostei si asupra vietii, va invata sa nu se lase doborata de greutati, va sti cum e sa fii impacat cu tine.

Atunci cand situatia va lua o turnura cu totul neasteptata, Nora va reusi sa se cunoasca, sa descopere tot ceea ce Julien a iubit mai mult la ea, asta dandu-i putere si intelepciune in a lua decizii manifestate prin alegeri definitorii.

Avem si un plan secund pe fundalul caruia se deruleaza povestea celei mai bune prietene a Norei, care implicata fiind intr-o casnicie aparent reusita, ne va revela ca singuratatea e mai grea in doi, aunci cand doi oameni perfect compatibili devin straini….

Un film destept care reuneste actori mai mult sau mai putin cunoscuti: Julien (Melvil Poupaud din deja clasicul “Sex and the city”), Nora (Parker Posey) si Gena Rowland (din mult iubitul “The notebook”),

O pelicula care mi-a trezit melancolii, insa care la sfarsit mi-a daruit un zambet, o contemplare si un scenariu original despre maturizare si lupta cu propriul tu, despre cautari si incercarile de a-ti gasi locul intr-un univers care se doreste a fi perfect

Un mesaj putenic si optimist, un final… surprinzator fara a se dezice de intreaga nota nostalgica a intregii povesti. Iti poti asuma placerea de a-l urmari iar si iar, fara a avea tema ca intr-un final te vei plictisi de el. Este un film care il recomand de fiecare data cu aceeasi siguranta ca va placea pentru realism si naturalete