50/ 50 (2011)

“ A tumor?  Me? I mean that doesn’t make sense. I don’t smoke, I don’t drink …  I recycle.“

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Jonathan Levine
• Actori: Joseph Gordon-Levitt, Seth Rogen, Anna Kendrick, Anjelica Huston, Bryce Dallas Howard
• Gen: Drama, Biografic
• Premii: doua premii (Hollywood Breakthrough Award, Audience Award)
• Tara: Australia
• Durata: 97 minute
• Rating autor: nota 8

Dupa ce am vazut “A Little Bit of Heaven”, film care se concentra in jurul unei protagoniste (Kate Hudson) care afla ca are cancer si decide sa se bucure de viata cat mai frumos posibil, am fost curioasa sa urmaresc varianta ‘masculina’ a subiectului, fara a ma lansa in predictii. Desi punctul de plecare al celor doua productii este identic, desfasurarea actiunii este total diferita, ca de altfel cadrele pe care se axeaza povestea: romantic, respectiv dramatic.

Will Reiser, este persoana care a inspirat (si redactat) scenariul filmului. Diagnosticat cu maladia cancer in urma cu ceva ani, la indemnul prietenului sau, insusi Seth Rogen, acesta decide sa asterne pe foi impactul avut odata cu aflarea vestii si modul in care a hotarat sa ii tina piept. Primit cu aprecieri de critica ‘necrutatoare’, te-ai gandi ca filmul este unul foarte bun. Nu vreau sa va dezamagesc, insa “50/ 50” nu este unul dintre cele mai bune filme de gen, insa s-a achitat de prezentarea unor momente faine, condimentate cu un umor negru molipsitor,  culminand cu unele de-a dreptul lacrimogene, spre final.

Adam (Joseph Gordon-Levitt) este un tanar de 27 de ani, care locuieste impreuna cu iubita (egoista, daca mi-e permis) Rachael (Bryce Dallas Howard). Cu o existenta tipica, o rutina zilnica ce-l solicita pe cel mai bun prieten al sau Kyle (Seth Rogen), acesta pare a fi chiar fericit. Sesizand  dureri accentuate de spate, acesta isi face un control de rutina in urma caruia este informat ca sufera de o forma rara de cancer, la maduva spinarii. Modul subit si fara menajamente al doctoruluiu de a-i da vestea, mi se pare de-a dreptul amuzant. Cu sanse de supravietuire de 50 %, pacientul decide sa trateze pozitiv vestea, trecand de la resemnare si acceptare, la revolta interioara si frustrare. Tanarul primeste sprijin moral din partea unui terapeut (Katie- Anna Kendrick, minunata), alinare in famlia sa, si o mana intinsa vesnic prezenta din partea celui mai bun prieten.

Seth Rogen mi-a oferit certitudinea ca s-a implicat in proiect, in totalitate. Probabil acest sentiment se explica prin devotamentul si experienta care l-au solicitat in relatia cu cel care face povestea filmului. Joseph Gordon Levitt a stiut sa se inlature din fata unor cadre si sa-i faca loc in prim plan cand a fost cazul, si nu s-a lipsit sa ne etaleze unele dintre cele mai emotionate imagini, spre sfarsit. Pentru cei care iubesc dramele de familie, filmul “50/50” va fi unul dintre cele mai frumoase filme ale 2011. Celorlalti, li se va parea plictisitor, sufocant pe alocuri, insa mai mult ca sigur ii vor aprecia ,daca nu originalitatea, atunci ironia si interpretarile actorilor.

Changeling (2008)

“ I used to tell Walter, ‘Never start a fight… but always finish it.’ I didn’t start this fight… but by God, I’m going to finish it.”

•   Anul aparitiei: 2008
•   Regizor: Clint Eastwood
•   Actori: Angelina Jolie, Colm Feore,Amy Ryan, John Malkovich
•  Gen: Drama, Thriller, Mister
•   Premii: 33 nominalizari (3 Oscar, 2 Globul de Aur, 8 BAFTA, una Cannes);4 adjudecate
•  Tara: SUA
•   Durata: 141 minute
• Rating autor: nota 9.5

La a saizeci si cincea a festivalului de film de la Cannes, aplaudata la scena deschisa, atat de critica, dar si de audienta amatoare, a fost drama biografica numita “Changeling”. Titlul face referire la o legendă populară europeană, ce presupune existenta zanelor, elfilor sau chiar a trolilor, ca fiind reala. Aparent ocazional, copiii mici din leaganele lor erau furati de entitatile enumerate, lasand in urma un copil fals – un “Changeling“. Referirea la subiectul filmului nu este intamplatoare, astfel ca desi nu identificam divinitate de niciun fel, procesul explicat are loc si este o intamplare adevarata.

Personal, “Changeling” imi pare a fi unul dintre cele mai bune filme ale anului 2008, asftel ca scuza de a-l urmari fie si in prezent, nu este una condamnabila, pentru ca subiectul sau, desi nu este unul actual, se evidentiaza printr-un acting foarte bun care atesta calitatile scenariului. Atat Hilary Swank, cat si Reese Witherspoon au dat auditii pentru rolul protagonistei principale, insa Clint Eastwood a ales s-o distribuie pe Angelina Jolie, la sugestia producatorului executiv Ron Howard. Cel din urma a sesizat potrivirea chipului sau, cu perioada si vremurile evocate.

Bazat pe povestea adevarata, ramasa in istorie cunoscuta drept “crimele Wineville Chicken Coop Murders”, filmul are privilegiul de a fi transpus subiectul, cu ajutorul maiestriei regizorale a lui Clint Eastwood. Daca recenta productie asupra caruia si-a adus contributia nu a fost atat de convingatoare (vezi “Hereafter”), “Changelling” este nemaipomenit. Departe de a fi perfect, are decenta de a fi inscris intocmai caracteristicile genurilor carota ii apartine. Daca intregul fundal pentru desfasurarea evenimentelor este dramatic, partea de mister este fara menajamente exploatata la maxim, pentru a contura un thriller care va rasturna teorii.

Intr-un Los Angeles al anului 1928, sufocat in coruptie si lupta pentru putere, filmul detalieaza zbuciumul unei mame in a-si gasi si recupera baiatul disparut de acasa. Odata semnalata disparitia fiului sau Walter, Christine (Angelina Jolie) se loveste de scepticismul si lipsa de interes ale autoritatilor in cauza. Desi intr-un final politia gaseste un baiat, aceasta incearca sa ii convinga ca nu este fiul sau disparut cu ceva luni in urma. Politia va incerca tot ce-i sta in putinta sa o reduca la tacere, pentru a se lipsi de acuzele pentru incompetenta. Daca intre timp atentia autoritatilor este concentrata asupra baiatului adus acasa, fiul lui Christine, este in continuare disparut…. Singurul suport oferit, vine din partea unui reverend, Gustav Briegleb, interpretat memorabil de un John Malkovich, la fel de maiestuos.

Cu o durata ce depaseste doua ore, filmul este divizat in doua porti, la fel de concentrate si emotionante. Pe de-o parte avem lupta unei mame care se incapataneaza sa-si gaseasca fiul si sa-l readuca in caminul de unde a fost furat. Pe de alta, un razboi tacit purtat de o femeie care, cu multa indarjire si curaj, decide sa tina piept unui sistem corupt. Angelina Jolie a facut probabil cel mai bun rol din cariera sa (vezi conversatia din final cu cel vinovat). Cu riscul de a exagera, asta este parerea mea. De vina pentru recunoasterea unor merite probabil neindreptatie, poate fi actiunea filmului care m-a prins inca din primele cadre si care m-a lasat usor zbuciumata la finele filmului. Ma recunosc invinsa in fata punctulului culminant al filmului, pentru ca m-a surpins intr-o masura neasteptata. Desi socant, filmul se va dovedi unul relaxant de urmarit, numai bun de comentat, povestit si recomandat ulterior.

The pursuit of happyness (2006)

“Don’t ever let somebody tell you…you can’t do something.

You got a dream..you gotta protect it.

People can’t do something themselves..they wanna tell you you can’t do it.

If you want something go get it“.

In urma cu ceva timp, publicam un post despre un film care trata acelasi subiect- fericirea.Daca cel din urma analiza modul in care putem pastra o stare constanta de multumire si satisfactii, partitura de fata incearca sa ne arate cat de greu se gaseste acest sentiment si implicarea cu care te angajezi in cautarea sa.

Povestea de fata este cu atat diferita, cu cat nu mai este o joaca- este o naratiune adevarata, o drama care a miscat si a fost demna de ecranizat tocmai prin realismul infatisat si prin caracterul puternic al personajului principal care nu cere laude ci solicita timid sa ii urmam exemplul, sa nu renuntam niciodata atunci cand intregul univers sa incapataneaza sa comploteze inconstient impotriva noastra.

Am sa mint daca afirm ca “The Pursuit of Happyness” mi-a placut doar pentru prezenta lui Will Smith, am sa fiu cinica daca spun ca doar povestea a fost cea care m-a sensibilizat, asa ca o sa fiu radicala si am sa recunosc ca mi-a placut acest film pentru tot ce a oferit, distinctia fiindu-i recunoscuta in cele peste 20 de nominalzari la diverse festivaluri si ceremonii de premiere.

Pe cat de banal si simplu pare scriptul initial pe atat de profund si realist se va dovedi ulterior: un tata si un sot devotat Chris Gardner (Will Smith) este pus in incapacitatea de a-si creste fiul (o interpretare mare pentru un om atat de mic la acea vreme- fiul lui Will, Jared Smith) dupa ce sotia sa,  nemaifiind capabilă sa facă faţă presiunii lipsurilor financiare isi paraseste familia.

Imaginea dura a unei familii destramate devine acum clara, zugravind intocmai greutatile carora cei doi, tata si fiu vor fi nevoiti sa le faca fata.

Pus in situatia de a dormi pe unde se poate (minunata scena de la metrou….), fara bani de mancare,Chris va risca sa accepte un program de stagiar la o prestigioasa firma de agenti de bursa, fara a fi platit timp de 6 luni, singurul lucru “garantat” fiind un loc de munca bine platit si promisiunea unei vieti mai bune. Asta daca va fi cel ales…….

Avandu-l alaturi pe fiul sau care ii insufla incredere si afectiune, Chris va gasi in prezenta acestuia, motivatia necesara de a reusi, de a nu se scufunda si de a se elibera din haturisurile dureroase ale traiului actual.

Relatia atat de stransa si totusi fragila amenintata de realitatea cruda a vietii, a fost extraordinar de bine conturata, cu defecte si imperfectiuni.

Ideea ecranizarii povestii a fost intimparita producatorului, intr-o seara, urmarind o emisiune in care era prezent protagonistul, acesta istorisnd  in cadrul emisiunii obstacolele pe care a fost nevoit sa le depaseasca.

Comediantul Will Smith a urcat inca o scara a talentului prin aceasta interpretare,  produsul brut oferit publicului fiind o impresionanta expresie a existentei umane, implicarea totala fiind usor sesizabila pe intreaga durata. Il recomand pentru tot ceea ce transmite, astfel ca fara a constrange, elimina clisee si reuseste sa inchege un film excelent de urmarit in familie.