Arhiva

Posts Tagged ‘film final neasteptat’

State of Play (2009)

11 aprilie 2012 5 comentarii

“You are going to be out of a job even before the devil can even say your name…”

  • Regizor: Kevin Macdonald
  • Actori: Russell Crowe, Rachel McAdams, Ben Affleck, Helen Mirren, Robin Wright, Jeff Daniels, Jason Bateman, Viola Davis, Michael Berresse
  • Gen:, Thrilller, Drama, Crima
  • Premii: un premiu, doua nominalizari
  • Tara: Marea Britanie | SUA | Franta
  • Durata: 127 minute
  • Rating autor: nota 8

Cum te poti achita de datoria de jurnalist, astfel incat sa fidelizezi o prietenie veche, atunci cand persoana care face subiectul celui mai bun articol al unei gazete, este chiar cel cu care ai impartit multi ani de amicitie? Premisa de la care porneste „State of Play” este totusi alta, una cusuta cu ite complicate, asa cum numai un thriller politic enuntat inteligent, poate prezenta. Adaptare a celei de-a sasea parti a serialului britanic de televiziune cu acelasi nume, pelicula a izbutit sa adune pe coloana distributiei nume cu greutate, care nu doar impuneau vizionare, dar au si oferit un joc actoricesc convingator, Read more…

The Gathering (2002)

26 octombrie 2010 1 comentariu

„They came only to see, from the east and from the west, from the city and from the plain. They came not, in holy reverence to the lord, but in lust”

 

  • Regizor: Brian Gilbert
  • Actori: Christina Ricci, Ioan Gruffudd ,Stephen Dillane
  • Gen:, Thrilller, Horror, Mister
  • Premii: un premiu, doua nominalizari
  • Tara: Marea Britanie
  • Durata: 92 minute
  • Rating autor: nota 7

 

Nu stiam absolut nimic despre filmul asta atunci cand m-am aventurat sa il urmaresc. Stiu doar ca aveam una din noptile cu insomnii si zapam televizorul pentru a prindre cel mult un documentar care sa ma adoarma.Asa cum se intampla de obicei, prind genericul multor filme, care arata mai mult sau mai putin atractiv. „The Gathering” nu m-a cucerit din prima desi pe fundal apareau nume destul de cunoscute: Christina Ricci si Ioan Gruffudd (cunoscut din ecranizarea seriei „Fantastic Four”). Reticenta, dar tinand cont de faptul ca nu aveam nimic mai bun de facut, astept sa vad ce si cum.

Inceputul este cum nu se poate mai bun: mister mult, intrebari cat cuprinde, curiozitate si o doza de suspans. Un cuplu de indragostiti “descopera” prinr-un accident nefericit, un altar ingropat de secole, mai degraba o fresca cu conotatii religioase.Ceea ce este ciudat, pe langa faptul ca a fost ascuns atata amar de vreme, este faptul ca sunt unele neconcordante cu ceea ce stie crestinismul pana in prezent. Un profesor specializat in cercetarea problemelor religioase si  un grup de oameni abilitati in a rezolva misterul, se reunesc in speranta de a oferi raspunsuri enigmei.Cassie (Ricci) apare in peisaj si acuza pierderi de memorie, familia profesorului simtindu-se raspunzatoare de starea sa actuala, oferindu-se sa o gazduiasca pana in momentul in care isi va aduce aminte ce cauta in acest oras uitat de lume. O alta intriga, impletita cu ceea anterioara: multi dintre vecinii par a o cunoaste si urmari-o cu un interes curios, fara a-i dezvalui identitatea.

As fi putut sa dau mai multe detalii, dar ma limitez la asta, pentru ca a doua zi cand am citit informatii suplimentare, mai toate site-urile de specialitate ofereau pe tava un sinopsis care confirgura in linii mici mai tot farmecul filmului. Nimic mai frumos decat sa iti faci propriiile scenarii, sa descoperi odata cu personajele din fata ta ceea ce se ascunde, sa pui la indoiala ce ti se infatiseaza. Sunt amatoare a filmelor cu subiecte care trateaza evenimente din trecut cu efecte/ impact sute de ani mai tarziu.

Filmul are si punctele sale slabe si nu am sa fac abstractie de faptul ca desi este relativ recent, din anul 2002 nu aduce cu nimic la regie, costumatie sau tehnica de filmare cu o productie moderna. Am sa trec cu vederea asta si am sa aduc in prim plan punctele puternice: o tema bizara care se mentine intensa pe tot parcursul, insertie de diverse elemente care mentin treaza curiozitatea fara a diminua din ciudatenii si un twist care uimeste, aducand actiunea pe un plan cu totul diferit de ceea ce credeai.Este de apreciat cum totul capata sens abia spre final, facand apel la impletirea realitatii cu un mister dincolo de intelegerea terestra.

WANTED (2008)

25 octombrie 2010 Scrie un comentariu

“You know there are people, you just wish they could see you in a different setting, a different place. Instead of where you are, what you’ve become. But most of all, you wish you weren’t such a pussy, for wishing for things that’ll never change.”


Pe cat de mult o blamam  pe Angelina Jolie pentru proasta inspiratie de a face parte din distributia filmului “Salt”, ma vad nevoita sa ii acord circumstante atenuante pentru supriza placuta numita “Wanted”.

Mi se intampla de multe ori sa dau peste filme pe care le-am evitat pentru ca pur si simplu nu se incadreaza in ce caut eu de obicei. “Wanted” se departa cu mult de filmele de actiune clasice si nu eram tocmai dornica sa devin cobai pentru un film nou ca gen si cu o tehnica sa zicem …. mai neconventionala la filmare.

Epuizand mai toate resursele si auzind recent de film, desi avea ceva vechime, hotarasc fara prea mare convingere sa il urmaresc. Ma “speria” un pic regizorul Timur Bekamambetov, ale carui productii anterioare erau clasificate traznite, insa intr-un sens mai ingradit.

Inceput pasnic, anost, tacut, plcitisitor. Asta primele 3 minute (nu dupa ceas:P), pentru ca dupa aceea incepe o intreaga avalansa de adrenalina, actiune si urmariri.

Nu stim cine e fiecare, ce vrea de la celalalt, ce se intampla. Stam si ne infruptam cu niste secvente pur si simplu dementiale, ca sa zic  pe romaneste. O sa aflam mai tarziu exact ce s-a intamplat si ce am vazut, o sa vedem cine e the good guy, the bad guy, care sunt aia mici, care sunt aia mari si ce vrea fiecare de la celalalt.

Trebuie sa lasi logica deoparte, sa te asezi confortabil pe fotoliu si sa gusti din cocktailul de efecte speciale, scenariul naucitor  si o actiune nebuna, incarcata cu multe impuscaturi, cosnpiratii, asasinate si unde mai adaugi un umor “criminal”, toate la superlativ.

Printre actorii recrutati pentru proiectul numit “Wanted”(se pare ca se va bucura si de un sequel… tare curioasa sunt cum o dreg ) se numara  Samuel L. Jackson, James McAvoy (il admir pentru alegerile inspirate)

Avem baiatul plictisit de viata -Wesley (McAvoy), condamnat sa faca acelasi lucru zilnic, o rutina care nici macar nu il deranjeaza, cu un viitor fara perspectiva. Trecem peste sefa agasanta, iubita neinteresanta si ajungem direct la usa care i se deschide, fara a cere asta.

Intalnirea cu Fox (Jolie) si descoperirea ca are in cont mai multi bani decat ar putea castiga muncind toata viata, il obliga sa isi dea demisia intr-un mod de-a dreptul hilar, inregistrand o scena savuroasa si atragand invidia celor ce doar se imagineaza capabili de asta:))).

Acestuia i se propune sa faca parte dintr-o grupare numita Fraternity, o elita de asasini cu o istorie de cateva secole, sa devina pionul principal intr-o razbunare personala. Daca va accepta sau nu, ramane de vazut, ca de altfel si efectele ulterioare deciziei sale.

Vom avea parte de multe twisturi, vom avea revelatii odata cu Wes, ne vom infuria si vom rade atunci cand va fi cazul si vom discerne intre un asasin cu sange rece si un ucigas aprins la manie. Vom tine partea vreunuia ?

Finalul este de-a dreptul neasteptat: pe cat de mult a schioptat  debutul, pe atat de “breath taking” este sfarsitul.

Pelicula va dispune de multe turnuri spectaculoase de situatie, ne va pacali in multe secvente.Am remarcat involuntar replica “What the fuck have you done lately?! ” si scena cu tastatura. Pentru cunoscatori, un adevarat deliciu, pentru amatorii ca si mine, filmul nu este decat o portie fresh de thriller si actiune, concurand fara prea mari batai de cap la titlul de “nu ma asteptam sa imi placa asa mult”

Possession (2009)

7 octombrie 2010 Scrie un comentariu

 

“He knows things about me. Things he couldn’t possibly know. You really believe that a soul could leave its body?”


 

Nu este unul dintre cele mai bune filme, nu exceleaza la capitolul poveste, insa dincolo de asta este o pelicula care pret de o ora si cateva minute m-a distras de la cotidian si catusi de putin a fost capabil sa ma faca  sa fiu una cu personajele, punandu-ma in situatia de ma intreba ce as face  in locul unuia dintre ele.

Putina lume stie ca “Possession” este o copie palida a unui film coreean din 2002- “Addicted”, remake-ul rezultat fiind inca o incercare a  americanilor de a hollywodiza  o proiectie mult prea intensa pentru nivelul lor de simtamant.

Am avut o mica slabicune pentru unul dintre actori,( Michael Lande) insa sa spunem ca asta nu a fost singurul lucru care m-a determinat sa il urmesc, un aport consistent fiind mica descriere deprinsa din trailer,scenele concludente find puternic reliefate, atat cat sa iti stimuleze interesul.

In conditiile in care pe parcursul vizionarii ne-a oferit atat  scene complexe dar care devin banale din cauza utilizarii excesive cat si secvente care ating un pic aroganta realitatii, sa spunem ca este un film mediu.

Subiectul este simplu si liniar. Jess (Sarah Michelle Gellar) si Ryan (Michael Landes) formeaza un cuplu căsătorit a cărui fericire este umbrită de prezenţa în casă a lui Roman (Lee Pace ), fratele lui Ryan, o persoana dificila cu un comportament agresiv si numeroase antecedente penale.

Viaţa lui Jess se schimbă însă radical după un grav accident de maşină, în urma căruia atât soţul ei, Ryan, cât şi cumnatul ei, Roman, intră în comă. Lucrurile iau o întorsătură chiar mai întunecată atunci când unul dintre cei doi se trezeste din coma pretizand ca este celalat…..

Are un inceput bun, care se pierde pe parcurs, totul culminand cu un final… sa ii spunem apoteotic, desi se incearca o imagine draguta.

Mixul nu tocmai proportionat dintre suspans, dramatism, thriller si mister este insuficient oprimat. Imaginea de ansamblu este pigmentata cu  putin romantism si in consecinta primim un film numai bun de urmarit la tv, putand fi intrerupt de reclame, pentru ca trebuie sa ne mai si relaxam :P

The life of David Gale (2002)

20 septembrie 2010 Scrie un comentariu

“We spend our whole life trying to stop death. Eating, inventing, loving, praying, fighting, killing. But what do we really know about death? Just that nobody comes back. Maybe death is a gift. You wonder. All I can tell you is that by this time tomorrow I’ll be dead. I know when. I just cannot say you why. You have 24 hours to find out.”


Plictisita, adormita si usor irascibila dupa o zi de munca. Starea de dinainte . Zapand televizorul, nimeresc la timp pentru a prinde pe un post-  genul programului : thriller. Hai sa dau o sansa. Nu stiam titlu, subiect sau distributie. Deja suna bine: Kevin Spacey, Kate Winslet. Extaziata, multumita, cugetand si cu insomnii . Starea de dupa.

Filmul intra lejer la categoria de filme in care privitorul e complet convins de un fapt care se dovedeste a fi total fals.

Pelicula are ceva vechime- 2002  data premierei si surprinzator mie imi scapase.

Incepe schiopatand, aducand in atentie acelasi subiect invechit: un aparent caz de crima, acuzatul fiind David Gale, (Kevin Spacey fara niciun fel de prezentare) sustinand sus si tare, cu insufletire nevinovatia.

Tata iubitor, profesor apreciat si un om care si-a pastrat principiile, un puternic militant pentru abolirea pedepsei cu moartea, acesta se trezeste in prezent in celula mortii, asteptandu-si inevitabila executie.

Cu numai trei zile, inaintea executiei, condamnatul la moarte, invinovatit  de violarea si asasinarea unei colege de servici( ironic,de asemenea sustinatoare a acelesi pledoarii impotriva pedepsei cu moartea), David este dispus sa acorde un interviu exclusiv reporterului Bitsey Bloom (Kate Winslet). Inaintea de a-si da seama, jurnalista va primi mai mult decat niste informatii de culise, aceasta va fi insarcinata cu salvarea acuzatului, incepand o ancheta contra cronometru. Timpul se scurge al naibi de repede…

Filmul nu este o critica politica, desi aparent asta pare, singurul scop descifrabil fiind sa trezeasca dezbateri, populatia considerand diversificat aplicarea pedepsei cu moartea ca fiind justificata.

Desi primim toate informatiile necesare pentru a descifra misterul care inconjoara crima, nu suntem suficient de inteligenti de a percepe adevarul care mascheaza omuciderea.

Se va dovedi ca omul este dispus sa isi incalce normele subiective pentru a-si face auzite crezul si/ sau convingerile totul traducandu-se in disperare indreptatita sau nu.Este o poveste despre oameni.

Pana la acest nivel filmul este un sustinator al mesajului cu nota umana: captivant si moralizator. Finalul este unul de impact, autentic si ofera o nota distincta filmului per ansamblu, aducand elementele lamuritoare, care au fost atat de bine ascunse.

Repo Men (2010)

27 august 2010 Scrie un comentariu

“At the end, a job is not just a job, is who you are, and if wanna change who you are, you have to change what you do…”

  • Regizor: Miguel Sapochnik
  • Actori: Jude Law, Forest Whitaker, Alice Braga, Liev Schreiber
  • Gen: Drama, SF, Actiune
  • Premii: 2 nominalizari
  • Tara: Canada | SUA
  • Durata: 111 minute
  • Rating autor: 8

Urmarind SF-ul “Repo Men” am avut o senzatie de deja-vu, indreptatita sau nu, amintindu-mi-se de “fratele” mai mic – “The island”. Daca “The island” mi-a lasat impresia nu s-a bucurat de laurii meritati, atunci voi spune ca Jude Law a oferit publicului un film care va primi laude mai mult sau mai putin meritate. Nu vreau sa dezvalui din subiect catusi de putin si vreau sa descopere fiecare pe ce se bazeaza scenariul, asigurand ca nu vor fi dezamagiti daca se astepata la un film de nota… sa zicem 8/10.

Pelicula satisface gusturile amatorului de filme science fiction: prezinta o lume a unui viitor posibil, unde organele artificiale sunt comandate intocmai cerintelor clientului. O latura diabolica a acestui aspect presupune ca in momentul in care esti in imposibilitatea de a mai achita costurile acestui “moft” sa faci cunostinta cu un alt aspect al acestui avantaj.Daca ar fi sa fac un mic rezumat, filmul ar fi explicat in mai putin de 3 randuri, subiectul desfasurandu-se liniar si facand exces de clisee(o sa imi dati dreptate), insa actiunea nu isi va face loc in scena decat dupe cateva zeci de minute scurse de la debut.La un moment dat totul se va distorsiona, insa nu iti vei da seama cand, actiunea luand o turnura cu totul diferita.Pe fundalul evenimentelor publicul va avea parte si de o poveste de dragoste, pentru ca imaginea sa fie completa, poveste care incepe unde nu ne asteptam si se incheie cand nu am fi crezut.

Trebuie sa ma recunosc “pacalita”, asta datorita sfarsitului care a salvat filmul, regizorul alegand sa prezinte o viziune la care nu te-ai fi asteptat….Miguel Saphonik, caci despre el este vorba nu are catusi de putin experienta in lung metraje- “Repo Men” fiind primul sau proiect.Lumea infatisata este posibila in viitorul apropiat, multe din ideile prezentata fiind deja conturate de multi dintre vizionarii care vad o continuare (sau posibila evolutie ) dupa fatidicul 2012:P. Tinand cont de ideea de supravieturie adanc tatuata in linia umana, spectacolul pus in scena de actori ar putea deveni verosimil.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.