Changeling (2008)

“ I used to tell Walter, ‘Never start a fight… but always finish it.’ I didn’t start this fight… but by God, I’m going to finish it.”

•   Anul aparitiei: 2008
•   Regizor: Clint Eastwood
•   Actori: Angelina Jolie, Colm Feore,Amy Ryan, John Malkovich
•  Gen: Drama, Thriller, Mister
•   Premii: 33 nominalizari (3 Oscar, 2 Globul de Aur, 8 BAFTA, una Cannes);4 adjudecate
•  Tara: SUA
•   Durata: 141 minute
• Rating autor: nota 9.5

La a saizeci si cincea a festivalului de film de la Cannes, aplaudata la scena deschisa, atat de critica, dar si de audienta amatoare, a fost drama biografica numita “Changeling”. Titlul face referire la o legendă populară europeană, ce presupune existenta zanelor, elfilor sau chiar a trolilor, ca fiind reala. Aparent ocazional, copiii mici din leaganele lor erau furati de entitatile enumerate, lasand in urma un copil fals – un “Changeling“. Referirea la subiectul filmului nu este intamplatoare, astfel ca desi nu identificam divinitate de niciun fel, procesul explicat are loc si este o intamplare adevarata.

Personal, “Changeling” imi pare a fi unul dintre cele mai bune filme ale anului 2008, asftel ca scuza de a-l urmari fie si in prezent, nu este una condamnabila, pentru ca subiectul sau, desi nu este unul actual, se evidentiaza printr-un acting foarte bun care atesta calitatile scenariului. Atat Hilary Swank, cat si Reese Witherspoon au dat auditii pentru rolul protagonistei principale, insa Clint Eastwood a ales s-o distribuie pe Angelina Jolie, la sugestia producatorului executiv Ron Howard. Cel din urma a sesizat potrivirea chipului sau, cu perioada si vremurile evocate.

Bazat pe povestea adevarata, ramasa in istorie cunoscuta drept “crimele Wineville Chicken Coop Murders”, filmul are privilegiul de a fi transpus subiectul, cu ajutorul maiestriei regizorale a lui Clint Eastwood. Daca recenta productie asupra caruia si-a adus contributia nu a fost atat de convingatoare (vezi “Hereafter”), “Changelling” este nemaipomenit. Departe de a fi perfect, are decenta de a fi inscris intocmai caracteristicile genurilor carota ii apartine. Daca intregul fundal pentru desfasurarea evenimentelor este dramatic, partea de mister este fara menajamente exploatata la maxim, pentru a contura un thriller care va rasturna teorii.

Intr-un Los Angeles al anului 1928, sufocat in coruptie si lupta pentru putere, filmul detalieaza zbuciumul unei mame in a-si gasi si recupera baiatul disparut de acasa. Odata semnalata disparitia fiului sau Walter, Christine (Angelina Jolie) se loveste de scepticismul si lipsa de interes ale autoritatilor in cauza. Desi intr-un final politia gaseste un baiat, aceasta incearca sa ii convinga ca nu este fiul sau disparut cu ceva luni in urma. Politia va incerca tot ce-i sta in putinta sa o reduca la tacere, pentru a se lipsi de acuzele pentru incompetenta. Daca intre timp atentia autoritatilor este concentrata asupra baiatului adus acasa, fiul lui Christine, este in continuare disparut…. Singurul suport oferit, vine din partea unui reverend, Gustav Briegleb, interpretat memorabil de un John Malkovich, la fel de maiestuos.

Cu o durata ce depaseste doua ore, filmul este divizat in doua porti, la fel de concentrate si emotionante. Pe de-o parte avem lupta unei mame care se incapataneaza sa-si gaseasca fiul si sa-l readuca in caminul de unde a fost furat. Pe de alta, un razboi tacit purtat de o femeie care, cu multa indarjire si curaj, decide sa tina piept unui sistem corupt. Angelina Jolie a facut probabil cel mai bun rol din cariera sa (vezi conversatia din final cu cel vinovat). Cu riscul de a exagera, asta este parerea mea. De vina pentru recunoasterea unor merite probabil neindreptatie, poate fi actiunea filmului care m-a prins inca din primele cadre si care m-a lasat usor zbuciumata la finele filmului. Ma recunosc invinsa in fata punctulului culminant al filmului, pentru ca m-a surpins intr-o masura neasteptata. Desi socant, filmul se va dovedi unul relaxant de urmarit, numai bun de comentat, povestit si recomandat ulterior.

Anonymous (2011)

“How could you possibly love the moon when you have first seen the sun?”

•   Regizor: Roland Emmerich
•   Actori: Rhys Ifans, Vanessa Redgrave, David Thewlis, Rafe Spall
•   Gen: Drama, Istoric
•   Premii: 2 nominalizari Satellite Awards
•   Tara: Marea Britanie/ Germania
•   Durata: 130 minute
•  Rating autor: nota 8

Cu un regizor experimentat in filmele apocaliptice (vezi 2012, Independence Day, The Day after Tomorrow), te-ai fi asteptat ca productia politica “Anonymous“  sa nu aiba caracterul istoric scontat si sa fii martorul unei experiente deloc favorabile criticii sau publicului pretentios. Se pare ca iscusinta regizorala a lui Roland Emmerich a fost condimentata cu atributele unui scenariu inteligent, pus in scena de un cast convingator si bine distribuit. Filmele istorice au avut intotdeauna ceva aparte, cu atat mai bine cand propunerea peliculei vine cu ceva controversat care sa rastoarne teorii. Desi se prezinta ca un thriller politic, „Anonymous” isi revendica si partea dramatica, ca urmare a expunerii unei parti incestoase si a legaturilor  paternale, dar si pentru povestea (s)pusa  sub aspectul tradarii si a unei sete nejustificate pentru putere.Cu totii stim cine e Willian Shakespeare. Dar oare stim cine a fost el cu adevarat? Productia „Anonymous” (titlu emblema) isi invoca aflarea unui raspuns privind adevarata persoana care sta in spatele scrierilor ce poarta semnatura autorului anglican numit William Shakespeare.

Debutul filmului nu-mi pare a fi cel mai inspirat. Trecand peste primele cinci minute, premergatoare expozitiei, asteptam rabdatori sa fim aruncati fara menajamente in perioada timpurie a sfarsitului de secol XVI.In Anglia elisabetana, relatiile extraconjugale si imorale de la Curtea Regala, erau expuse mascat pe scenele teatrelor londoneze. Singurul impuls de a se rascula, al unei comunitati indoctrinate  era urmarirea scenetelor deloc moderate. Suspiciunile ca dramaturgul compozitor nu ar fi fost un simplu om din popor, sunt alimentate de cunoasterea unor secrete care tronau de mult pe scena nobiliara. Astfel, scrierile ii sunt acreditate unui inteligent  aristocrat, Edward de Vere al XVII-lea (Rhys Ifans) un duce de Oxford care prefera sa isi pastreze anonimatul. Lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par, pentru ca pana la a concluziona pripit, vom face treceri in diferite perioade ale epocii si va trebui sa dezlegam un intreg amalgam de intrigi si secrete. Trecerile intre ani sunt facut brusc si te debusoleaza la un moment dat, insa tocmai faptul ca te dezorienteaza, trezeste interes si curiozitate.

Vanessa Redgrave intra in rolul reginei Elisabet I, unul dintre personajele adesea infatisate in diverse pelicule. De data asta propunerea este una ceva mai matura si indreptatita pentru a primi laurii unei interpretari decente, nu neapart exceptionale. In mod deosebit mi-a palcut  interpretul protagonistul Ben Jonson, intruchipat cu entuziasm de un Sebastian Armesto de-a dreptul minunat, natural si cu o inflacarea molipsitoare. Recunosc ca filmul nu m-a cucerit cu primele cadre, insa se pare ca alegerea de a fi parcurs intreaga cronica narata, a fost una buna.Vi se vor oferi ocazii dintre cele mai diverse. De a va amuza moderat pentru unele secvente, de a contempla sau compatimi anumite personaje, de a va dori sa tipati din cauza frustarii. Mi-a placut indeosebi ultimul dialog intre  Edward de Vere si Ben Jonson, nu neaparat pentru replicile traduse cat pentru faptul ca distingem intr-un final, legatura creata intre ei, un liant aparent absent care i-a unit si impovarat reciproc. De urmarit de audienta ce apreciaza filmele de epoca, de recomandat celorlati.

A love song for Bobby Long (2004)

“ New Orleans is a siren of a city. A place of fables and illusion. A place Lorraine had to escape from and Bobby and I had to escape to. Away from Alabama, away from lives that no longer belong to us..”

“A love song for Bobby Long” este smplu: minunat.

Marturisesc ca nu aveam de gand sa urmaresc filmul, nu pentru ca as fi etichetat pelicula dinainte ci doar pentru ca nu aveam dispozitia necesara pentru o drama siropoasa, asa cum trimitea titlul. Lucru total grest.

Este biografia a trei oameni neobisnuiti in simplitatea lor, a casei acestora, care devine de-a lungul filmului, indirect, un personaj cheie. Este ca o carte in filele careia vom identifica cuvinte ca dor, vinovatie, regrete, rascumparare si dragoste. Refuzul de a te schimba, incapatanarea de a-ti accepta greselile sunt de asemenea parte ale peliculei.

Credem in destin sau in liberul arbitru?  Nu la intrebarea aceasta incearca sa raspunda filmul, ci doar subliniaza, inca o data daca mai era nevoie, ca alegerile noastre nu sunt intamplatoare si ca laolalta  ne conduc exact acolo unde ar trebui sa fim.

Filmul este o captura a unui anumit moment din viata agitata a locuitorilor New Orleansului, care ar putea fi de altfel oricare oras de pe harta, este o biografie a trei personaje care ne vor face curiosi  sa le aflam istoria.

Initial facem cunostinta cu un John Travolta schimbat, diferit. Nu stim inca cine e si daca il vom revedea, insa titlul ne confirma- personajul principal Bobby Long.Urmatoarele cadre imortalizeaza momentul unei inmormantari.

Purslane Hominy Will (Scarlett Johansson), este o adolescentă retrasă, o fire independenta, instraintata de mama sa,  care afla de moartea acesteia si decide sa participe la funeraliile sale.

Se întoarce în oraşul în care a copilărit si descopera că locuinta mamei sale este ocupata de doi bărbaţi,prieteni cu mama ei: Bobby Long (John Travolta), un fost profesor de literatură, şi protejatul acestuia care în acelaşi timp îi este şi biograf), Lawson Pines (Gabriel Macht). Purslane hotaraste sa ramana in casa celei care ar fi trebuit sa ii fie mama si alaturi de cei doi va invata sa ierte, sa cunoasca si sa isi doreasca mai mult.

Momentele de acomodare, de convietuire cu doi straini, precum si motivele care i-au adus pe cei trei impreuna fac subiectul filmului, iar modul in care este prezentat nu plictiseste.

Replicile sunt inteligente, carcaterele evidentiate sunt interesante si incita interesul spectatorului. Nu ingreuneaza, nu ridica semne de intrebare, este un film liniar dar totusi complex prin naturalete.

Este un film comod (scenele cu ploaia sunt minunate), replicile (se identifica citate a unor autori din opera universala) sunt etalate fara efort de o interpretare convingatoare.

Povestea nu impovareaza prin dramatism, ci ofera fara efort un must see. Mi-au placut interpretarile tututor, in mod special am remarcat o noua prezenta pe ecrane Gabriel Macht: si-a facut rolul perfect.

The life of David Gale (2002)

“We spend our whole life trying to stop death. Eating, inventing, loving, praying, fighting, killing. But what do we really know about death? Just that nobody comes back. Maybe death is a gift. You wonder. All I can tell you is that by this time tomorrow I’ll be dead. I know when. I just cannot say you why. You have 24 hours to find out.”

Plictisita, adormita si usor irascibila dupa o zi de munca. Starea de dinainte . Zapand televizorul, nimeresc la timp pentru a prinde pe un post-  genul programului : thriller. Hai sa dau o sansa. Nu stiam titlu, subiect sau distributie. Deja suna bine: Kevin Spacey, Kate Winslet. Extaziata, multumita, cugetand si cu insomnii . Starea de dupa.

Filmul intra lejer la categoria de filme in care privitorul e complet convins de un fapt care se dovedeste a fi total fals.

Pelicula are ceva vechime- 2002  data premierei si surprinzator mie imi scapase.

Incepe schiopatand, aducand in atentie acelasi subiect invechit: un aparent caz de crima, acuzatul fiind David Gale, (Kevin Spacey fara niciun fel de prezentare) sustinand sus si tare, cu insufletire nevinovatia.

Tata iubitor, profesor apreciat si un om care si-a pastrat principiile, un puternic militant pentru abolirea pedepsei cu moartea, acesta se trezeste in prezent in celula mortii, asteptandu-si inevitabila executie.

Cu numai trei zile, inaintea executiei, condamnatul la moarte, invinovatit  de violarea si asasinarea unei colege de servici( ironic,de asemenea sustinatoare a acelesi pledoarii impotriva pedepsei cu moartea), David este dispus sa acorde un interviu exclusiv reporterului Bitsey Bloom (Kate Winslet). Inaintea de a-si da seama, jurnalista va primi mai mult decat niste informatii de culise, aceasta va fi insarcinata cu salvarea acuzatului, incepand o ancheta contra cronometru. Timpul se scurge al naibi de repede…

Filmul nu este o critica politica, desi aparent asta pare, singurul scop descifrabil fiind sa trezeasca dezbateri, populatia considerand diversificat aplicarea pedepsei cu moartea ca fiind justificata.

Desi primim toate informatiile necesare pentru a descifra misterul care inconjoara crima, nu suntem suficient de inteligenti de a percepe adevarul care mascheaza omuciderea.

Se va dovedi ca omul este dispus sa isi incalce normele subiective pentru a-si face auzite crezul si/ sau convingerile totul traducandu-se in disperare indreptatita sau nu.Este o poveste despre oameni.

Pana la acest nivel filmul este un sustinator al mesajului cu nota umana: captivant si moralizator. Finalul este unul de impact, autentic si ofera o nota distincta filmului per ansamblu, aducand elementele lamuritoare, care au fost atat de bine ascunse.