The Girl with the Dragon Tattoo (2011)

“It’s funny how the fear of offending is greater than the fear of pain. You knew something was wrong. You knew you would end up strung up in the basement. Yet you came back. And all I had to do was…offer you a drink”

• Regizor: David Fincher
• Actori: Daniel Craig, Rooney Mara, Christopher Plummer, Stellan Skarsgård, Robin Wright, Joely Richardson, Goran Visnjic
• Gen: Thriller, Drama, Mister
• Premii: 4 premii si 14 nominalizari (5 nominalizari Oscar, 2 nominalizari Globul de Aur)
• Tara: SUA | Suedia | Marea Britanie | Germania
• Durata: 158 minute
• Rating autor: nota 9

Prima parte a trilogiei “Millenium”, seria publicata post-mortem Stieg Larsson (fara sansa de a se ferici de notorietatea castigata) i-a fost inmanata lui David Fincher care a reusit sa faca din “The Girl with the Dragon Tattoo” un remake onorabil, hipnotizant si fidel scrierilor si personajelor schitate precedent. Fincher acapareaza publicul prin crearea unei dependente pentru protagonisti, trezindu-i setea pentru lucruri interzise, violente, caracterizate ca o molima cu multe intorsaturi de situatie, surprinzatoare fiind directia spre care isi trimite spectatorii dezorientati.

Adaptarea thriler a romanului suedez porneste inca de la inceput ca un magnet care-si prinde audienta in labirintul de mister in care Lisbeth pozeaza in centru, fara a-si propune altceva decat sa stea in umbra. Intro-ul foarte derutant, devine un etalon bine editat pentru evenimentele ulterioare si iti ofera indicii ascunse premeditat pe care nu le poti deslusi decat daca ai parcurs cartile. Daca nu, o sa fii doar incantat de secventa de debut, de-a dreptul fascinanta, un cosmar aparent, sustinut de muzica electrizanta a unui cover pentru “Immigrant Song” a celor de de la Led Zeppelin.

Turnat in Suedia, in timpul celei mai dure ierni din ultimii douazeci de ani (starea apasatoarea este intensificata de ger), “The Girl with the Dragon Tattoo” ni-l prezinta initial pe Mikael Blomkvist (Daniel Craig), un ziarist cazut in dizgratie, dupa incercarea esuata de a demasca un magnat imbogatit de pe urma unor incalcari malitioase ale legii. Iscusinta sa de a sapa in trecutul oamenilor ii trezeste interesul lui Henrick, un industrias obsedat sa afle cine a omorat-o pe nepoata sa Harriet, disparuta cu patruzeci de ani in urma. Pe masura ce face cunostinta cu istoria familei Vanger, hotarat sa incheie cazul care i-a fost inmanat, acesta apeleaza la Lisbeth Salander (Rooney Mara, senzationala), un hacker profesionist, o individa punk, solitara si foarte inteligenta. Pe masura ce ancheta lor avanseaza, cei doi vor face descoperiri socante care le vor pune viata in pericol.

Desi performanta lui Rooney Mara (nimic nu este cosmetizat la infatisarea sa) este cea care acapareaza, ocupa si sustine tot filmul, Daniel Craig intra in postura unui om simplu, normal, renuntand la titulatura cu care s-a lansat. Il prinde si ne convinge destul de usor in rolul ziaristului renegat de societate. Dupa ce am citit cele trei volume, este lesne de inteles de ce am vrut sa vad ecranizarea propusa de David Lynch. Desi am vazut si varianta suedeza si se spune ca originalul este intotdeauna mai bun, de data asta lucrurile stau diferit. Nu reneg niciuna dintre adaptari, ambele reusind sa insufleteasca in personajul lui Lisbeth o individa atipica, diferita de eroinele cu care am fost indoctrinati pana acum. Asteptati-va la un film violent, necenzurat, dar unul care capata intensitate treptat, fara a-ti jigni intuitia.

One Day (2011)

“Whatever happens tomorrow, we had today. I’ll always remember it”

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Lone Scherfig
• Actori: Anne Hathaway, Patricia Clarkson, Jim Sturgess
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: nicio nominalizare
• Tara: SUA/ Marea Britanie
• Durata: 108 minute
• Rating autor: nota 8.5

Ce ar putea sa te mai surprinda in universul dramelor romantice, dupa ce ai savurat filme ca “Sweet November”, “A walk to remember” sau “Love Story” ? Ai putea spune ca nimic si eu nu sunt in masura sa te contrazic, asta pentru ca filmele recente nu mai vin cu nimic care sa le evidentieze povestea. “One Day” nu te surprinde, insa are un siretlic care te prinde in poveste si te convinge sa urmaresti filmul pana la finele acestuia. Probabil o sa fii dezamagit de turnura evenimentelor, insa regretul de a fi dedicat timp productiei nu va fi sesizat. Filmarile au avut loc in locatii ca  Londra, Edinburgh, Paris şi în Dinard, astfel ca partea ceva mai siropoasa este asigurata din start de fundal.

Deseori carti de succes sunt “imprumutate” de industria filmului in ideea de a fi adaptate pentru marele ecran. Nu se reuseste tot timpul transpunerea lor intr-un mod cat mai fidel scrierilor, astfel ca sentimentele emanate de continutul romanelor nu sunt sinonime cu cele identificate pe parcursul vizionarii filmului. Povestea cu “One Day”, este identica cu ceea ce am enuntat mai devreme. Desi autorul romanului, David Nicholls s-a ocupat de scenariu, aceasta nu a reusit sa suplineasca momentele fade ale filmului. Contrastand, pelicula este una buna, nu foarte siropoasa, dar romantica si dramatica, in aceeasi masura.

 Lone Scherfig, regizoarea apreciatului „An Education” (nominalizat la premiile Oscar) revine cu o poveste incadrata in acelasi registru, insa mult mai serios spusa. Subiectul surprinde viata a doua persoane, pe parcursul a douazeci de ani, evenimentele referindu-se strict la ziua de 15 iulie, anual. Emma (Anne Hathaway) si Dexter (Jim Strugess), sunt doi tineri care se cunosc in 15 iulie 1988, in ziua absolvirii facultatii. Desi sunt caractere diferite si fac parte din clase sociale distincte, cei doi vor lega o prietenie stransa, ce parea imposibila. Vedem an de an, evolutia relatiei lor, schimbarile care intervin in viatile lor, vom rade si vom plange (mai mult a doua parte), alaturi de ei. De cele mai multe ori, prietenia este confundata cu iubirea, insa lucrurile nu sunt atat de simple precum par, desi persoanele implicate recunosc detasat implicarea.

Filmul este „dulce- acrisor”, asa cum declara insuri David Nicholls. Coloana sonora din debutul filmului este foarte frumoasa, avand notele nostalgice ale filmelor clasice de alta data. Unde mai pui vremea mohorata, ploioasa? Hathaway a fost splendida, ca intotdeauna de altfel. Distribuirea sa in filmele dramatice este una dintre cele mai inspirate, rolurile potrivindu-i-se manusa. Cel mai sincer cuvant care ar descrie filmul este “tristete”. Nu neaparat pentru scenele ceva mai sensibile sau pentru ca punctul culminant este brusc si dramatic, cat pentru faptul ca personajele au o goliciune sufleteasca omniprezenta, pe intreaga durata filmului. Indeosebi mi-a placut interpretarea alunecoasa a unui Jim Sturgess total neconventionala, fara rezerve si sincera.

Daca aveti o slabiciune pentru filmele de dragoste “One day” va fi unul care va va atinge si va ramane unul dintre preferatele voastre. Daca insa nu va impacati tocmai bine cu dramele romantice, poate ca este mai bine sa lansati o noua cautare in vederea identificarii unei alte productii mai tentante. Per total filmul este bun si ar fi putut fi unul si mai bun daca s-ar fi renuntat la sterotipurile emblema ale genului.

THE CHRONICLES OF NARNIA: THE VOYAGE OF THE DAWN TREADER (2010)

„Aslan: there I have another name. You must learn to know me by that name. This was the very reason why you were brought to Narnia, that knowing me here for a little, you may know me better there.”

Cu siguranta daca te-au cucerit primele parti, este impetuos necesar sa vezi si ultima aventura ecranizata a C.S.Lewis, insa fara a critica prea mult cliseele. In urma cu 4 ani de zile faceam cunostinta cu Peter, Susan, Edmund si Lucy – i-am indragit si m-am atasat foarte repede de ei. Ceea ce mi-a trezit interesul- combinatia proportionata de basm, aventura, sf si drama care converg intr-un mix nici prea dulce, nici prea sarat.

Am crescut cu ei si pe parcurs am fost tot mai dornica sa aflu care este urmatoarea etapa a vietii lor. Narnia este sinonim cu magia- doar un pretext pentru a visa si a ne detasa de corvoada zilnica- un taram care invita sa copilaresti cu maturitate.

Asa cum Aslan avertiza la sfarsitul „Prince Caspian”: „your brother and sister (n.r. Susan si Peter) have learn what they can from this world”, asa cum era de asteptat in „Voyage of the dawn tander”  fraiele necunoscutului sunt preluate doar de mezinii Pevensie.

Pe langa cliesele anterior mentionate, ar mai trebui amintit ca un minus si faptul ca se intra mult prea repede in subiect- nici nu apucam prea bine sa ii revedem pe Lucy si Edmund, nu avem timp sa asimilam noua imagine a lor  ( nu mai sunt copiii din prima parte) ca regizorul ne ancoreaza direct in Narnia.

Ii regasim pe Lucy si Edmund tot in casa unchiului lor, convietuind cu varul lor arogant, artagos si morocanas Eustace.

Fara a anticipa, cei trei sunt purtati fara voia lor prin intermediul unui tablou in apele involburate ale Narniei, salvati fiind de catre echipajul navei regale, Dawn Treader.

Aici ii vor reintalni pe Caspian, curajosul Reepicheep si un echipaj mai dornic ca nicicand sa li se alatura in noua lor actiune. Constienti fiind ca motivul revenirii lor in Narnia este insarcinarea cu salvarea taramului (inca o data) de o amenintare periculoasa ce avertizeaza cu distrugerea frumusetii regatului lor.

Vor infrunta cele mai negre cosmaruri, furtuni periculoase, se vor rataci in necunoscut si totoadata inconstient vor ascede catre prietenie, maturitate si  loialitate.

Suntem totodata pregatiti pentru urmatoare parte- Eustace are un rol important in tot ceea ce implica calatoria pe mare si indraznesc sa spun ca in urmatoarea naratiune il vom cunoaste si chiar indragi.

Optional pentru adultii care nu sunt foarte dornici sa petreaca doua ore urmarind un basm, subliniez ca nu se vor plictisi- povestea este bine inchegata si va cuceri  atat timp cat esti dispus sa acorzi o sansa.

Nu am sa ridic in slavi mai mult decat trebuie, pentru ca nu este cazul, insa pelicula de fata isi face treaba: distreaza, amuza, intristeaza si insereaza pe alocuri mici pilde cu morala atat pentru cei mici cat si pentru cei mari. Scenele de actiune si batalii sunt suficient de bine realizate  pentru a multumi un om in toata firea.

Traducerea titlului este paradoxal sau nu… gresita. Pe scurt: filmul prezinta un voiaj al personajelor catre capatul lumii, asta fara ca cei implicati sa realizeze catre ce sau de ce se indreapta.

Este in primul rand o calatorie initiatica, intregul drum parcurs schimbandu-i si pregatindu-i asa cum era de astepta,t pentru ceea ce va urma, progresiv fiindu-le adaugata inca o forta care ii intregeste.

Pe cat de brusca este intriga pe atat de radical este deznodamantul- se face o trecere subita intre actiuni, fara a compartimenta povestea cu legaturi sesizabile intre idei.

In loc de concluzie: filmul nu este slab insa nici nu iese din tipar, fiind cu mult inferior celorlate doua “cronici”, urmarit fiind in varinata 3d nu te vei putea bucura foarte mult de peisajele narniene- imaginea este foarte intunecata.