Arhiva

Archive for the ‘Thriller / Horror’ Category

The Divide (2012)

4 aprilie 2012 7 comentarii

“After a blast, everything gets vaporized and sucked up into the atmosphere. And it rains back down to earth… as radioactive dust. Number one rule: No one opens that door till the radiation clears. You understand me?You want to survive, you listen to me.”

  • Regizor: Xavier Gens
  • Actori: Lauren German, Michael Biehn, Milo Ventimiglia, Ashton Holmes, Rosanna Arquette, Iván González, Michael Eklund, Abbey Thickson
  • Gen: Drama, Thriller, SF
  • Premii: 2 premii si 2 nominalizari
  • Tara: Germania | SUA | Canada
  • Durata: 110 minute
  • Rating autor: nota 7.5

La sugestia unei bune prietene care-mi cunoaste predilectia pentru filme care prezinta omenirea in colaps, si intrigata tototdata de cronica prezentata de Marele Ecran, am inaintat usor descumpanita si contrariata, la vizionarea peliculei “The Divide”.Cunoscuta partial din prezentarea facuta in promo-urile care anuntau un thriller –sf de-a dreptul revolutionar, productia imi parea tensionanta si mulata intocmai aspiratiilor mele. Am sa fiu sincera: “The Divide” este un film bolnav, greu de urmarit, un produs murdar prin viicile si umilintele prezentate. Xavier Gens vinde agonie si te lipseste de momentele de relaxare, rasplatindu-te in aceeasi masura cu o stare permanenta de disconfort Read more…

Don’t be Afraid of the Dark (2011)

19 decembrie 2011 1 comentariu

“- Open the grate… set us free…
-  Who are you? What do you look like?
- We’ve been down here for so long. Set us free.”

  • Regizor: Troy Nixey
  • Actori: Katie Holmes, Guy Pearce, Bailee Madison, Alan Dale, Julia Blake, Nicholas Bell
  • Gen: Thriller, Horror, Fantastic
  • Premii: nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 99 minute
  • Rating autor: nota 6.5

Dezavantajul de a te angaja in realizarea unui remake, al unui film primit cu lauri inainte, consta in faptul ca pelicula pe care o faci, indiferent de rezultatul final, va fi comparata cu originalul, sau in cel mai rau caz, chiar desfiintata. “Don’t be Afraid of the Dark”, varianta 2011 nu este ajutata de aparitia a doi dintre actorii bine cotati (dar absenti) din industria filmului. Guy Pearce, are aparitii episodice, dar reuseste sa o eclipseze pe Katie Holmes, desi cea din urma se anunta a fi temelia pe care se va sprijini filmul.

H.P. Lovecraft este autorul scrierii “The Rats in the Walls”, roman  care l-a inspirat (partial) pe Guilermo del Toro (nu se simte specificul contributiei sale), in redactarea scenariului.
Un horror cu influente din mitologie, filmul bifeaza un rateu la capitolul momente dramatice si/ sau inspaimantatoare. Isi concentreaza atentia foarte mult pe personajul principal si uita sa mai enunte elemente logice care sa vina cu explicatii, vizavi de tensiunea care incarca imaginile moderat.

Alex Hirst (Guy Pearce, poate cea mai buna parte a filmului), tatal instrainat al lui Sally (Bailee Madison) se muta impreuna cu aceasta intr-o casa gotica, asezare de care iubia sa, Kim (Katie Holmes), designer de interior, se ocupa de restaurare. Simtindu-se abandonata de mama sa si vazandu-se aruncata intr-o casa straina, alaturi de doi oameni pe care nu ii cunoaste atat de bine, micuta Sally, incepe sa exploreze vasta cladire. In urma cu aproape un secol, un cunoscut pictor si-a gasit sfarsitul aici, imediat dupa disparitia misterioasa a fiului sau. Descoperirea unui subsol abandonat in care nu a mai intrat nimeni de mai mult de 100 de ani, reprezinta inceputul unui cosmar pentru Sally care, in ciuda protestelor sale de a parasi conacul, Alex si Kim o acuza de minciuni si o suspecteaza de paranoia.

Fara intentia de a generaliza, o sa ma declar, la fel ca majoritatea care a discreditat-o pe Katie Holmes, nemultumita de ea. Departe de a fi unul dintre cele mai proaste roluri ale sale, mi s-a parut opaca si lipsita de vitalitate. Cerintele rolului sau ar fi presupus o implicare si o interpretare pe masura scenariului, care, sa recunoastem, nu este unul slab, cat unul depreciat. Monstruletii… daca au vrut sa sperie, nu prea au reusit sa o faca in cazul meu. Mai degraba ma amuzau si au dat senzatia de ridicol. Singurul aspect care m-a infiorat, doar un pic… vocile joase, soaptele care instigau.

O durata de doar o ora si jumatate, ar fi fost suficienta sa compenseze asteptarile oferite intr-un trailer care preceda un film horror foarte bun, „Don’t be Afraid of the Dark” avand in spate o campanie publicitara nemeritata. Concluzia: nu spuneti un „nu” categoric filmului, ci doar fiti precauti privitor la asteptarile cu care va inarmati inaintea vizionarii. Ultimele imagini (mai degraba sunetele) nu sunt anticipate, dar nu vin nici ca o surpriza revelatoare. Totusi, nu lasa gustul amar, binecunoscut in urma parcurgerii unei pelicule dezastruoase. De urmarit de amatorii genului, de recomandat celor cu lipsa de inspiratie in materie de filme horror si de evitat de cei pretentiosi, cu o experienta vasta in gen.

WANTED (2008)

25 octombrie 2010 Scrie un comentariu

“You know there are people, you just wish they could see you in a different setting, a different place. Instead of where you are, what you’ve become. But most of all, you wish you weren’t such a pussy, for wishing for things that’ll never change.”


Pe cat de mult o blamam  pe Angelina Jolie pentru proasta inspiratie de a face parte din distributia filmului “Salt”, ma vad nevoita sa ii acord circumstante atenuante pentru supriza placuta numita “Wanted”.

Mi se intampla de multe ori sa dau peste filme pe care le-am evitat pentru ca pur si simplu nu se incadreaza in ce caut eu de obicei. “Wanted” se departa cu mult de filmele de actiune clasice si nu eram tocmai dornica sa devin cobai pentru un film nou ca gen si cu o tehnica sa zicem …. mai neconventionala la filmare.

Epuizand mai toate resursele si auzind recent de film, desi avea ceva vechime, hotarasc fara prea mare convingere sa il urmaresc. Ma “speria” un pic regizorul Timur Bekamambetov, ale carui productii anterioare erau clasificate traznite, insa intr-un sens mai ingradit.

Inceput pasnic, anost, tacut, plcitisitor. Asta primele 3 minute (nu dupa ceas:P), pentru ca dupa aceea incepe o intreaga avalansa de adrenalina, actiune si urmariri.

Nu stim cine e fiecare, ce vrea de la celalalt, ce se intampla. Stam si ne infruptam cu niste secvente pur si simplu dementiale, ca sa zic  pe romaneste. O sa aflam mai tarziu exact ce s-a intamplat si ce am vazut, o sa vedem cine e the good guy, the bad guy, care sunt aia mici, care sunt aia mari si ce vrea fiecare de la celalalt.

Trebuie sa lasi logica deoparte, sa te asezi confortabil pe fotoliu si sa gusti din cocktailul de efecte speciale, scenariul naucitor  si o actiune nebuna, incarcata cu multe impuscaturi, cosnpiratii, asasinate si unde mai adaugi un umor “criminal”, toate la superlativ.

Printre actorii recrutati pentru proiectul numit “Wanted”(se pare ca se va bucura si de un sequel… tare curioasa sunt cum o dreg ) se numara  Samuel L. Jackson, James McAvoy (il admir pentru alegerile inspirate)

Avem baiatul plictisit de viata -Wesley (McAvoy), condamnat sa faca acelasi lucru zilnic, o rutina care nici macar nu il deranjeaza, cu un viitor fara perspectiva. Trecem peste sefa agasanta, iubita neinteresanta si ajungem direct la usa care i se deschide, fara a cere asta.

Intalnirea cu Fox (Jolie) si descoperirea ca are in cont mai multi bani decat ar putea castiga muncind toata viata, il obliga sa isi dea demisia intr-un mod de-a dreptul hilar, inregistrand o scena savuroasa si atragand invidia celor ce doar se imagineaza capabili de asta:))).

Acestuia i se propune sa faca parte dintr-o grupare numita Fraternity, o elita de asasini cu o istorie de cateva secole, sa devina pionul principal intr-o razbunare personala. Daca va accepta sau nu, ramane de vazut, ca de altfel si efectele ulterioare deciziei sale.

Vom avea parte de multe twisturi, vom avea revelatii odata cu Wes, ne vom infuria si vom rade atunci cand va fi cazul si vom discerne intre un asasin cu sange rece si un ucigas aprins la manie. Vom tine partea vreunuia ?

Finalul este de-a dreptul neasteptat: pe cat de mult a schioptat  debutul, pe atat de “breath taking” este sfarsitul.

Pelicula va dispune de multe turnuri spectaculoase de situatie, ne va pacali in multe secvente.Am remarcat involuntar replica “What the fuck have you done lately?! ” si scena cu tastatura. Pentru cunoscatori, un adevarat deliciu, pentru amatorii ca si mine, filmul nu este decat o portie fresh de thriller si actiune, concurand fara prea mari batai de cap la titlul de “nu ma asteptam sa imi placa asa mult”

Prestige (2006)

23 octombrie 2010 1 comentariu

“Now you’re looking for the secret. But you won’t find it because of course, you’re not really looking. You don’t really want to work it out. You want to be fooled.”


“Prestige” intra lejer la categoria filmelor ‘goldies’, cum imi place mie sa numesc acele filme care se fac rar, atat de rar incat ajungi sa le pretuiesti extrem de mult cand apar, nu pentru ca se lasa asteptate ci pentru simplul fapt ca s-au turnat, facand fara efort cinste artei cinematografice.

Sa nu se inteleaga gresit- nu primeste nota maxima, insa este o recomandare calda pentru cei pretentiosi carora le plac filmele cu note fantasy, mister si profunzime.

Filmat în decoruri opulente, cu un scenariu interesant care introduce intense răsturnări de situaţie şi fire narative, filmul se recomandă şi datorită distribuţiei foarte bună. Te vor cuceri primele secvente cu cadre intr-o schimbare rapida, pe fundalul unor vremuri in care iluzionistii erau adulati si idolatrizati.

Filmul nu avea cum sa fie un fiasco. Trio-ul care ii reuneste pe Hugh Jackman, Christian Bale si veteranul Michael Caine configureaza deopotriva un triunghi incarcat cu suspans, magie si stiinta, toate intr-o perioada a secolului XX. Unde mai pui ca acestota li se adauga si Scarlett Johanson (mi-a placut extrem de mult in “The Island”), atunci cu siguranta “Prestige” trebuie urmarit, analizat, savurat si comentat.

Filmul are la baza romanul cu acelasi nume semnat de Christopher Priese si este adaptat in nota distincta si specifica Christopher Nolan, intr-un mod nelinear, haotic si in acelasi timp incitant.

Pelicula pleaca de la premisa ca fiecare truc magic este constituit din trei acte: angajamentul (configurarea), turnul (performanta) si cel din urma numit prestigiul -partea cea mai grea.

Alfred Borden ( Bale) și Robert Angier ( Jackman) sunt asociati si buni prieteni cu Milton Magicianul (Ricky Jay) iar Cutter ( Caine) este inginerul iluzionist.  In timpul unui numar de magie performat de cei doi, soția lui Angier moare, incidentul fiind pus pe seama neatentiei lui Borden.Cei doi bărbați își încep cariera separat ca magicieni; Borden devine “Profesorul” în timp ce Angier urcă pe scenă ca “Marele Danton.

Rivalitatea dintre cei doi va deveni obsesie dusa la extrem, o lupta continua pentru suprematie. Daca dramele pesonale care i-au adus in concurenta i-au indreptatit sa devina dusmani, batalia s-a trasnformat intr-o sete neincetata de a-si afla secretele unul altuia, de a se depasi reciproc prin numere cat mai periculoase chiar daca isi risca viata, indiferent de ce este nevoie pentru a ajunge la prestigiu….

Filmul este schitat succint, regizroul apeland la diverse artificii care nu plictisesc, alegeresa acestiuia de a nu prezenta faptele cronologic si amestecand divesrele evenimente nu  este decat un plus. Intarata cu fiecare minut, toate secventele indreptandu-se ascendent catre un final cu twist care surprinde, totul capatand o explicatie desi nu parea posibil. Nu este nimic grav daca nu este inteles din prima….. poate fi vizionat din nou si din nou fara teama de a deveni anost.

Vizionare placuta !

THE ROAD (2009)

11 octombrie 2010 Scrie un comentariu

“The clocks stopped at one seventeen one morning. There was a long shear of bright light, then a series of low concussions. Within a year there were fires on the ridges and deranged chanting. By day the dead impaled on spikes along the road. Each day is more gray than the one before. Each night is darker – beyond darkness. The world gets colder week by weeks as the world slowly dies.”


Imaginati-va o lume in care nu se mai aud rasete de copii, sirene de politie, nu haos ci dezordine, dezumanizare, o lume unde se moare de foame; civilizatia a apus, la fel ca toate creatiile si descoperirile umanitatii. Singura scapare de a evada din inchisoarea la care esti condamnat, este sinuciderea si asta nu ca o solutie disperata, pentru ca nu poti alege. Pictati o lume in gri, fara soare care nu iti transmite nimic pentru ca a fost redusa la tacere si ingropata in cenusa….

Ceea ce este interesant la “The Road”, este faptul ca nu pune accent pe momentul premergator situatiei actuale, nu regizeaza inca un film din seria “the end of the world” ci se axeaza strict pe framantarile omuluiui in situatia de a nu-si mai dori sa supravietuiasca.

Pelicula surprinde teribil de bine lupta pentru pastrarea unei iluzii si impactul violentei lumii asupra inocentei unui copil. Filmul nuanteaza zdruncinator  antiteza dintre omul bun si omul rau, intreprinzand fara exagerari si printr-o actiune statica dar totusi nuantata intocmai veridicitatea unui posibil scenariu.

Eroii principali nu au nume. Sunt simplu- tatal si fiul. Nici in carte (filmul este ecranizarea romanului “The road” marca Cormac McCarthy ) autorul nu a dezvaluit numele celor doi, desi toate cadrele sunt ocupate de catre acestia.

Personajele principale sunt nevoite sa se lupte unul cu celalalt si mai apoi cu ultimii supravietuitori ai planetei. Spun asta pentru ca cei doi se disting prin ceea ce stiu, prin ceea ce cred ca stiu si au idei diferite despre ce inseamna supravieturirea, deslusind doua moduri de a te raporta lumii- a o ajuta sau a te ajuta.

Viggo Mortensen este intruchiparea armonioasa intre dur si bland a paternitatii. Duce lupta de a izbuti in a-si duce fiul(Kodi Smit Mcphee- o pretatie convingatoare) la coasta in speranta ca acolo vor gasi ceva mai bun. Sfasitat intre frica de a nu reusi ce-si propune si invinovatindu-se pentru ca sotia sa a ales sa ii paraseasca pe el si fiul sau (nu este abandonul clasic), tatal duce o batalie interiora, rememorand clipele de alta data, micile flashuri fiind doar un pretext al scenaristului de a ne aminti ca oricand suntem predispusi unor evenimente similare.

Barbatul se agata de vechile amintiri pentru a-si hrani sufletul, pentru a gasi resursele necesare pentru a isi duce fiul la adapost, luminandu-si drumul intunecat prin rememorari necontrolate.

Imi place foarte mult finalul, ideea in sine fiind de continuitate, drumul intreprins pana acum, desi s-a apropiat de sfarsit, este abia la inceput. O sa il recunoasteti in ultimele secvente pe Guy Pearce, rolul sau fiind, in opinia mea doar o imagine fantomatica.

Daca ar fi sa ne ghidam dupa raspunsul dat fiului de catre tata, la intrebarea ce ar face daca ar muri, atunci nu ne ramane sa tragem concluzia simpla ca sunt impreuna – ideea din titlu fiind metamorfozata in calatoria ce urmeaza acum. Este doar o parere personala, cu riscul de a fi gresita.

Indraznesc sa dau nota 8,5 spre 9, catalogandu-l un film ce trebuie vazut. Desi succesul sau comercial nu a fost pe masura investitiilor, asta nu reduce din calitatea sa ci mi-a starnit curiozitatea de a-l urmari, multe voci aclamandu-i notele disctincte ale unui film post-apocaliptic.

The life of David Gale (2002)

20 septembrie 2010 Scrie un comentariu

“We spend our whole life trying to stop death. Eating, inventing, loving, praying, fighting, killing. But what do we really know about death? Just that nobody comes back. Maybe death is a gift. You wonder. All I can tell you is that by this time tomorrow I’ll be dead. I know when. I just cannot say you why. You have 24 hours to find out.”


Plictisita, adormita si usor irascibila dupa o zi de munca. Starea de dinainte . Zapand televizorul, nimeresc la timp pentru a prinde pe un post-  genul programului : thriller. Hai sa dau o sansa. Nu stiam titlu, subiect sau distributie. Deja suna bine: Kevin Spacey, Kate Winslet. Extaziata, multumita, cugetand si cu insomnii . Starea de dupa.

Filmul intra lejer la categoria de filme in care privitorul e complet convins de un fapt care se dovedeste a fi total fals.

Pelicula are ceva vechime- 2002  data premierei si surprinzator mie imi scapase.

Incepe schiopatand, aducand in atentie acelasi subiect invechit: un aparent caz de crima, acuzatul fiind David Gale, (Kevin Spacey fara niciun fel de prezentare) sustinand sus si tare, cu insufletire nevinovatia.

Tata iubitor, profesor apreciat si un om care si-a pastrat principiile, un puternic militant pentru abolirea pedepsei cu moartea, acesta se trezeste in prezent in celula mortii, asteptandu-si inevitabila executie.

Cu numai trei zile, inaintea executiei, condamnatul la moarte, invinovatit  de violarea si asasinarea unei colege de servici( ironic,de asemenea sustinatoare a acelesi pledoarii impotriva pedepsei cu moartea), David este dispus sa acorde un interviu exclusiv reporterului Bitsey Bloom (Kate Winslet). Inaintea de a-si da seama, jurnalista va primi mai mult decat niste informatii de culise, aceasta va fi insarcinata cu salvarea acuzatului, incepand o ancheta contra cronometru. Timpul se scurge al naibi de repede…

Filmul nu este o critica politica, desi aparent asta pare, singurul scop descifrabil fiind sa trezeasca dezbateri, populatia considerand diversificat aplicarea pedepsei cu moartea ca fiind justificata.

Desi primim toate informatiile necesare pentru a descifra misterul care inconjoara crima, nu suntem suficient de inteligenti de a percepe adevarul care mascheaza omuciderea.

Se va dovedi ca omul este dispus sa isi incalce normele subiective pentru a-si face auzite crezul si/ sau convingerile totul traducandu-se in disperare indreptatita sau nu.Este o poveste despre oameni.

Pana la acest nivel filmul este un sustinator al mesajului cu nota umana: captivant si moralizator. Finalul este unul de impact, autentic si ofera o nota distincta filmului per ansamblu, aducand elementele lamuritoare, care au fost atat de bine ascunse.

The last King of Scotland (2006)

19 septembrie 2010 Scrie un comentariu

“I am the father of this nation, Nicholas. And you have most…grossly… offended your father.”


*1 nominalizare Golden Globe (2006)
*1 nominalizare Oscar (2007)
*4 nominalizari Premiile BAFTA (2007)
*4 nominalizari Academia Europeană de Film

Urmarit cu mai bine de cateva luni in urma, acest film nu a putut fi uitat, astfel ca redifuzat la tv aseara nu m-am putut abtine sa nu il urmaresc din nou. Stiind deja firul narativ, nu am putut face altceva decat sa ma bucur de un scenariu curpinzator, de o reprezentatie actoriceasca magistrala si de un decor care  minimalizeaza pe cat este posibil ideologii ale anilor ’70 in Ugandia din timpul guvernarii lui Idi Amin .

Faptul ca este o poveste adevarata relatand printr-o prisma realista o tara decimata de atrocitatile unui singur om a carui unica ambitie au fost  puterea si setea nemarginita de a-si configura spiritul conducator in modurile in care el considera de cuviinta aduc o nota aparte intregii pelicule.

Autointitulatul rege, Idi Amin este insufletit de catre Forrest Whitaker, acest rol aducandu-i si un binemeritat Oscar, prestatia sa fiind convingatoare prin schimbarea brusca a tonalitatii, prin rasul care transmite teroare sau acceptare.

Aduce in prim plan o poveste care merita spusa, urmarita si analizata pentru ca evoca o parte dintr-o istorie ce trebuie dezgropata desi multi o vor uitata.

Titlul pacalaeste, devenind o metafora edificatoare pentru intreaga actiune, reusind sa fie unul de efect, avand radacini intr-o alegere facuta de dictator intr-unul din desele interviuri sustinute

Filmul este relatat din prima trairilor si experientelor de un tanar medic Nicholas Garrigan (James McAvoy face un rol nemaipomenit) care odata ajuns in Ugandia,dornic de a ajuta o tara lipsita de ajutor medical, intra in gratiile conducatorului care curand il va cere sa ii fie medic personal. Este interesat si un pic hilar  modul in care doctorasul a ajuns tocmai in acest colt uitat de lume.

Vom fi inca o data inselati crezand ca de acum vom fi martorii unei frumoase prietenii, insa urmatoarele evenimente il vor face pe tanarul doctor sa se indoaiasca de dorinta de a fi confidentul mai marelui “rege”.

Acesta va cunoaste dedesubturile din spatele conducerii tarii si va trece de la stima pentru un om politic cu carismă la dezgust.. Se va trezi prins intr-o situatie fara iesire, incapabil sa paraseasca tara care acum il tine prizioner in propriile ambitii condamnat fiind  la incapacitatea de a protesta sau de a lupta pentru propria-i viata.

Filmul este de acum un amestec proportionat intre suspans, drama , dragoste(exista si o micuta astfel de povestioara), compasiune si durere.Actiunea va lua o intorsatura brusca si surprinatoare, devenind  scena unor evenimente asociate unui joc de-a soarecele si pisica.

Finalul va rascoli, ultimele minute tinand spectatorul intr-o tensiune maxima, asteptand un deznodamant care va atrage un sentiment indreptatit de frustrare.

Este un film care trezeste umanul din noi, amintindu-ne ca lumea nu este doar cartierul care ne adaposteste si nu se rezuma la familia si prietenii nostri, fiind ceva mai mult decat credem noi ca stim.

Trebuie sa cunoastem si sa acceptam…

The happening (2008)

13 septembrie 2010 1 comentariu

 You’re at the place where the killers meet to decide what to do with the crippled girl.”

 

O noua perspectiva originala  a iminentului sfarsit al lumii, de data asta aruncand diverse elemente stereotipce cu intentia de a adanci fiorii simtiti.

Apocalipsa nu trebuie sa fie neaparat asa cum  o stim descrisa in biblie, intruchipata in diverse scenarii catastrofale, sau relevata de diverse profetii.

Sfarsitul lumii poate lua orice forma, iar daca imaginatia noastra este deschisa in  a primi o viziune noua, dincolo de tot ceea ce am crezut ca stim, “The Happening” va cutremura si va pastra acelasi mesaj umanist cu care regizorul  indian a obisnuit (M. Night Shyamalan- creatorul sacru al “The Village”, “Signs” ,”The sixth sense”, “Lady in the water” si cel mai recent “The last Airbender”)

Propunerea, de altfel indrazneata a scenaristului (acelasi Shaymalan) pare a configura omenirea ca fiind vinovata de a grabi cursul unor evenimente ce puteau fi amanate, situatia actual prezentata, fiind poate o pedeapsa a indiferentei si ignorantei etalate.

Fenomene cutremuratoare, incep sa zguduie o  comunitate. Nicio justificare rationala nu poate  fi gasita drept cauza izbucnirii si nicio o solutie care ar putea stopa numarul victimelor sa creasca nu este identificata.

Intreaga actiune se deruleaza in jurul unei familii (si nu numai) nou formate,care incearca sa isi rezolve problemele din trecut care ii instrainase, in  paralel cu scurgerea tragediilor la care sunt martori.

S-au trezit cu responsabilitatea de a avea in grija o fetita, aceasta devenind inconstient  liantul care acum ii uneste  si ii motiveaza sa gaseasca orice cale pentru a supravietui.

Secventele care incearca sa explice exact in ce consta manifestarea “virusului” care a acaparat intreagul orasel, sunt de-a dreptul socante, asta pentru ca ideea ca asa ceva ar putea fi posibil cutremura.

Toate lucurile care stau dincolo de puterea noastra de control sperie, iar atunci cand nicio ratiune logica nu pare a iesi la suprafata… totul devine cu atat mai sumbru.

Nu stiu daca titlul este cel mai potrivit, insa incita si dupa vizionare esti tentat sa afirmi ca poate intrega pelicula a fost o gluma proasta. Nu pentru ca ar fi, ci tocmai pentru ca modul in care omenirea reactioneaza este pe alocuri greu de imaginat, subiectul aducand in prim plan ideea ca nu suntem nici pe departe pregatiti de un eventual astfel de manifest.

Ceea ce mi-a placut cel mai mult la acest film (pe langa prezenta lui Mark Wahlberg) este ca m-a tinut intr-un suspans continuu: o data pentru ca nu stiam la ce sa ma astept, pe urma pentru ca asteptam o explicatie, ulterior pentru ca actiunea ajunsese intr-un punct la care nu puteai face altceva decat sa te rogi alaturi de protagonisti si sa astepti o data cu ei  sa vezi ce deznodamant le-a fost scris.

Nu stiu cat de mult va multumi finalu, nu stiu cat de incantati vor fi cei care il urmaresc de explicatia servita. ..Este unul, as putea spune deschis, nu necesita un sequel, pentru ca este usor de imaginat cum  va continua, insa poti spera ca nmic nu e asa cum pare, aici stand lucrurile un pic altfel, experienta anterioara putand deveni salvarea de acum. Poate tocmai asta este si farmecul

Salt (2010)

11 septembrie 2010 1 comentariu

“The  rule says that a single life is not worth exposing an operation

 

Un film lejer, care nu iti solicita neuronii si nu te pune pe ganduri deloc. Nu te impresioneaza si nu manifesta un ecou puternic dupa vizionare, servind asa cum am mentionat un film lipsit de nuanta… rigid.

Poate termenul este un pic mai dur, insa lipsa de consistenta si scenariul deja intalnit pana acum , intesat cu o mica modificare nu ridica acest film pe un piedestal.

Vesnicul conflict intre autoproclamata putere a lumii, America si insetata de noi cuceriri,  Rusia, este din nou adus in atentia publicului.

De data asta in rolul agentului spion o prezenta feminia- Angelina Jolie, intruchipeaza pe Evelyn Salt, cea care da si titlul filmului.

Daca la inceput imi placea cum suna promoul filmului, de altfel destul de promitator- “Who is Salt?”, am sa spun ca este decat o strategie de marketing menita sa hraneasca curiozitatea devoratorului de filme, pentru ca sincer, am aflat din primele 20 minute raspunsul. Cliseele, vesnicele clisee…

Avem una bucata agent al CIA acuzat ca ar fi spion al Rusiei, ce planuieste, in mod ironic uciderea presedintelui rus, facand parte, pare-se dintr-un program de pregatire al viitorilor asasini nord est europeni.

Aceasta incearca sa isi demonstreze devotamentul pentru rusi sau americani, in primul rand salvandu-si pielea.La inceput nu stim inca de partea cui se  afla aceasta, o vedem impartind pumni in stanga si in dreapta, facand cascadorii periculoase precum salturi exagerate peste masini in mers sau escaladari imposibile pe cladiri.

Finalul este anticipat, regizorul uitand sa mascheze secventele care ne dau indicii indirecte ca sfarsitul e scris fara a surprinde.Actiunea avanseaza cu viteza melcului, agenta Salt fiind mai greu de ucis decat veteranul Bruce Willis.

Planul sau initial este schitat si prezentat succint, implicatea sa fiind de asemena dezvaluita- actiune liniara. Victime colatorale, o micutza povestioara de dragoste, (dar care nu este lacrimogena si nu depaseste cateva cadre ), spionaj, impuscaturi pe ici-colo, urmariri frenetice, se vor a fi, imbinate, reteta succesului.

S-a mizat probabil pe prezenta sex simbolului Angelina Jolie, toate ipostazele infatisate (travesti, blonda, bruneta sau cu parul scurt ), neglijand faptul ca ne-am saturat de aceleasi subiecte deteriorate si ca vrem ceva care sa inspire si sa transmita.

In schimb este ceva ce mi-a placut- o aparitie scurta in film, actorul  german August Diehl, in film partenerul de viata al lui Salt. Un rol mic poate face mai tarziu un mare actor, care deja si-a inceput cariera, insa intrarea la Hollywood fiindu-i de acum asigurata de prezenta sa in film,

Merita o vizionare- doar joaca Angelina (cum ar zice fanii), insa sa nu aveti asteptari foarte mari, Multumiti-va ca este un film de actiune, pe care nu trebuie sa ne suparam, doar pentru ca suntem pretentiosi.

Triangle (2009)

7 septembrie 2010 1 comentariu

“You know what I do when I have bad dream? I close my eyes and I think of something nice – like being here with you.”

Hmm…. asa da!

Sincer nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca m-a derutat total filmul asta, dar in sensul bun.

Facusem “cunostinta” cu regizorul  Christopher Smith in anul 2004, atunci cand adusese la viata pelicula “Creep”, film care insa nu m-a impresionat foarte mult atunci si cu sigurnata nu ar face-o nici acum.

“Triangle” a fost urmarit in lipsa de altceva. Zacea de mult printre folderele calculatorului si sincer nu mai imi aduc aminte cand si de ce am ales sa il salvez.

Mi-a placut inca din primele minute, alimentandu-mi curiozitatea pentru mai departe.

Conteaza foarte mult sa stii cum sa integrezi privitorul in actiunea filmului si daca faci asta cu talent si pasiune, asta se vede in rezultatul final.

Sa vedem… Primele secevente deschid actiunea filmului vag, in sensul ca nu distingem clar personajele, mai degraba nu intuim ce fac.

Desi replicile curg si putem face o parere proprie a ceea ce pare sa se intample, abia spre sfarsit vom avea o imagine de ansamblu si motivul pentru care s-a apelat la misterul acesta. Jess (Mellisa George- cunoscuta probabil din adaptarea cinematografica a inspaimantatoare povesti Amityville Horror) pare a purta o conversatie cu fiul sau, discutie care degenereaza la un moment dat..

In ideea de a se relaxa, aceasta accepta invitatia unui prieten mai vechi, de a petrece o zi pe iaht, in largul marii, alaturi de cativa amici de ai acestuia. In drumul sau catre  portul unde ar trebui sa se intalneasca, aceasta loveste din greseala  un pescarus… Aceasta ar fi trebuit sa intuiasca, ca este un avertisment atroce al unui inceput de zi ce parea a se anunta perfect.

Cateva ore mai tarziu, o furtuna ivita brusc, va declansa un cosmar neprevazut si plin de dramatism, cu totii trezindu-se fara aparare in mijlocul oceanului, in imposibilitatea de a cere ajutor. Norocul lor aparent este ca exact in acel moment, va trece pe langa ei un vapor, astfel ca pentru a se pune la adapost acestia iau decizia neinsipirata de a se urca la bordul sau.

Nu va ganditi ca are vreo legatura cu Triunghiul Bermudelor pentru ca se indeparteaza total de filmele facute pe tema asta, desi debutul sau este exact la fel ca al celor de gen.

Filmul va lua o intorsatura la 180 de grade, astfel ca pusi in situatia de a supravietui unui psihopat care ii vaneaza pe vapor, tinerii vor trebui mai intai sa afle cine si de ce i-a adus aici.

Treptat, drama si firoii specifici unui film buuun de suspans vor acapara atentia cuvenita , privitorul pus inidirect sa faca speculatii, fara a intui macar ce se ascunde in spatele povestii.

Scene care pareau fara de inteles sau lipsite de autenticitate se vor dovedi a fi unele valoroase, conducand catre un deznodamant care sincer, m-a socat insa m-a multumit la culme.

Imi plac filmele cu intorsaturi de situatie, insa cel de fata merita un loc de cinste in fruntea celor mai bune.Toate elementele care nu pareau a face parte din peisaj se vor incadra la fix, punandu-va mintea la contributie suficient de mult incat sa va intarate si poate sa va enerveze pentru ca la naiba, la un moment dat nu mai intelegi nimic !

Insist pe sfarsit- ideea in sine este pusa extraordinar de bine in valoare, semnificatiile de la final avand un impact imens fara a solicita  clasicele clisee sau replici ce se doresc a fi profunde

The book of Eli (2010)

5 septembrie 2010 Scrie un comentariu

People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn’t. We threw away things people kill each other for now.”

Mi-a placut. Mi-a placut foarte mult si nu exagerez atunci cand spun ca mi-a dat o puternica stare de liniste si mi-a amintit cat de fragili si nesemnificativi suntem luati individual.

Faptul ca filmul ii are in distributie pe Denzel Washington, un veteran al filmelor bune in adevaratul sens al cuvantului (vezi “Man on Fire”  sau ” Deja-vu”) caruia i se alatura o actrita pe care am admirat-o in “Boot Camp” (curand recenzie) a fost principalul motiv pentru care am ales sa il urmaresc. Asta si faptul ca este un thriller post apocaliptic, al carui subiet de care stiam foarte putin promitea a fi unul diferit de ceea ce urmarisem pana acum.

Filme cu lumea in colaps s-au mai facut, pelicule care infatiseaza denaturarea supravietuitorilor sau adapatarea acestora la conditiile vitrege carora trebuie sa le faca fata de asemenea au fost turnate.

Filmul de fata este, asa cum am spus diferit.Are implicatii religioase si un puternic mesaj care poate fi derulat de cate ori este nevoie, fara teama de a fi neinteles

La 30 de ani dupa un eveniment catastrofal, despre care nu stim prea multe ci doar vedem efectele, un singur om poarta pe umeri o misiune caruia i se dedica fara a o considera o povara, ci lucrul care il anima pentru a astepta urmatoare zi. Eli, interpretat de Denzel, rataceste intr-o America degradata:  nicio urma a civilizatiei de alta data, un peisaj dezolant, unde orice lucru gasit poate fi folosit ulterior ca moneda de schimb pentru apa.

Intalnirile ocazionale cu bandele de talhari, care nu se mai supun nici unor legi pentru ca acestea nu mai exista, nu sunt decat un pretext pentru a-si dezveli abilitatile de luptator. Drumul il poarta spre vest, singurul lucru care trebuie sa il stie este ca trebuie sa duca o carte undeva unde merita. De ce acolo, ce reprezinta si de ce este asa de speciala aceasta carte vom afla abia spre sfarsit, revelatia fiind una frapanta si epatanta.

Ajuns intr-un orasel guvernat de Carnegie (Gary Oldman), un om fara scrupule, printre singurii care mai poseda arta cititului, Eli va face cunostinta cu Solara (Mila Kunis), care ii va deveni tovaras de drum printre pericolele ce vor urma. Carnegie este in cautarea misterioasei carti si nu se vada inlaturi de la nimic pentru a o avea, fiind sigur ca o data posedata ii vor garanta putere fara granite….

Trebuie sa recunosc ca sfarsitul, ultimele cinci minute sunt de-a dreptul izbitoare pentru ca aflam scopul misiunii lui Eli, descoperim prin ce este unic si ca pasii care l-au ghidat pana aici au niste forte dincolo de imaginatia noastra, lasand loc de interpretare si un final deschis pentru ca omenirea trebuie sa stie, un nou apostol va trebui sa strabata lumea pentru a face cunoscut cuvantul….

Killing me softly (2002)

2 septembrie 2010 Scrie un comentariu


“Maybe a flatlander like me…Can’t live at that altitude.

Maybe it never would have been possible…to sustain what we had.

Maybe…Well, that’s what I tell myself.”

Un thriller erotic care abunda in scene sexuale fara cenzura.

Filmul porneste de la baza “coup de foudre” , expresie imprumutata din franceza care tradusa ar suna cam asa: actul brusc si straniu de a cadea in admiratie iubitoare pentru o persoana sau un lucru.

Este un fenomen aproape mistic de notiuni amoroase, considerat un ideal romantic, Mai pe scurt- dragoste la prima vedere.

Sincer, nu stiam ca filmul este o ecranizare, m-am gandit ca scenaristii de la Hollywood au facut o treaba buna fara ajutorul vreunui romancier care a creat inca un bestseller bun demn de a fi luat in seama, in cazul de fata  semnatura lui. Nicci French

Inainte de a fi  Mark Benford in Flashforward Joseph Fiennes (un actor care mi-a placuta foarte mult in “Forever Mine”), a fost  Adam Tallis in pelicula despre care am ales sa discut. Alice Loudonn(interpretata de Heater Graham cu mult peste ce a presupus rolul din Austin Powers),  designer de software, e aparent fericită cu viaţa ei.

Însă, e tentată să iasă din existenţa sa comfortabilă în urma unui flirt cu Adam (Joseph Fiennes), un alpinist stilat pe care îl întâlneşte din întâmplare pe străzile Londrei.

Inca din primele minute acestia exercita o puternica atractie sexuala reciproca Povestea de dragoste care urmează e presarata  cu o serie de acte sexuale feroce care nu se rezuma la nimic in a detalii secventele  respective, fara gratuitate.

Initial Alice se va multumi cu firimiturile  date de barbatul recent intrat in viata sa, privind trecutul sau, insa misterul care il inconjoara va deveni curand  o atractie mult mai puternica decat nebunia care i-a unit candva… Astfel, odata cu primirea unor bilete misterioase, ce incearca sa o avertizeze privind un eveniment tragic din viata noului sau partener, Alice va incepe o ancheta pe cont propriu si va incerca sa se elibereze din capcana in care a fost prinsa,,,,,,

Scena din primele minute (si nu numai) este una fierbinte la propriu, pentru ca abunda in erotism.. Unele secvente depasesc cu mult limitele decentei (asta este si farmecul)  dar asta nu limiteaza sau discrediteaza, filmul fiind  unul incarcat de senzualitate,

Atractie irezistibila dintre cei doi si frumusetea lor amintesc de clasicul ” Nine and a half weeks”

Inception (2010)

30 august 2010 5 comentarii

“You’re asking me for Inception.

I hope you do understand the gravity of that request”


Tocmai ce am vazut INCEPTION! Genial film… stiam ca nu ma va dezamagi, insa nu ma asteptam sa fiu asa de confuza pe durata vizionarii sale. Scenariul este unul inteligent, bine exploatat si valorificat prin interpretarile actorilor care au reusit sa creeze personaje mai mult decat surprinzatoare. Actiunea nu tocmai liniara si replicile menite sa te lamureasca, totodata cu ascensiune catre un punct culminant naucitor (care apar destul de des) nu fac decat deliciul unui public amator de adrenalina. Tema principala a fost conturata magistral de catre un Christopher Nolan mai experimentat si derutant decat a obisnuit.

Daca la inceput esti tentant sa spui- am inteles, ar trebui sa astepti urmatoare secventa sa ti se confirme ca te-ai inselat. Totul se leaga pana la urma (sau nu), fiecare piesa de puzzle care parea aruncata intamplator gasindu-si locul in tabloul general.

Tema in jurul careia se invarte intreaga actiune a filmului este visul- termen care descrie experiența subconstienta constând dintr-o insiruire logica sau nu de imagini, sunete, idei, emoții și alte senzații care apar, de obicei, în timpul somnului .

Subiectul in cauza percepe intreaga experienta ca fiind una adevarata, fiind simultan în afara posibilității de control a persoanei care visează. Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică din starea de veghe.

Fimul nu este un tratat psihologic despre vis, insa porneste de la ideea ca poti patrunde in mintea cuiva, atunci cand doarme pentru a “face cunostinta” cu unele dintre cel mai bine ascunse secrete ale acestuia, vulnerabilitatea de a le masca fiind extrem de scazuta.

Nu va fi Freddy Kruger, cel care iti va accesa lumea inchipuita, ci Cobb interpretat deLeonardo Di Caprio, un om bantuit de un secret din trecut, secret ce va fi dezvaluit treptat, surprinzand si devenind un twist zdruncinator.

In speranta de a-si recupera familia, de care a fost obliga sa stea departe pentru a o ocroti (si pentru a se proteja pe sine), va face un pact care ii vor pune abilitatile la incercare, misiune de care stim doar: “specialized in a specific type of security”

Recomand celor care sunt doritori de nou, inedit si au rabdare sa urmareasca mai bine de doua ore un thriller psihologic bine construit care va pune la grea incercare spre intelegere chiar si cinefilii experimentati

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.