“You know, just sitting right outside and looking in.And when you get home it’s so easy to forget all this.I mean, tomorrow we’ll be back to our seperate lives. In our like perfect suburban homes.You know, everything that we’ve been through it won’t matter anymore”
Am inceput sa fac o pasiune bolnavicioasa pentru filmele apocaliptice. Stiu ca 2012 este undeva la un an distatna, insa imaginatia mea zburda de curiozitate la tot felul de scenarii care inchipuie lumea in diverse ipostaze. Punctul comun- incercarea oamenilor de a se adapta unor schimbari, care survin din diverse cauze.
De cele mai multe ori, tendinta aceasta de a transpune un “disaster movie” nu are tocmai efectul asteptat, configurand o pelicula low-budget pe care o vei uita rapid (vezi “Tooth and Nails” sau “Doomsday”).
Nu este cazul productiei independente “Monsters” care a reusit prin simplitate, cu un buget redus si doi actori necunoscuti in rol principal sa transfigureze o pelicula care este pe cat de interesanta, pe atat de previzibila.
Platoul de filmare nu a fost pregatit de dinainte pentru ca multe secvente au fost turnate in unele locuri fara a avea o permisiune in avans, „figurantii” find oameni care intamplator se aflau in zona la momentul filmarii. Asta nu face decat ca filmul sa capete o consistenta spre realitate.
Undeva la granita dintre mai multe genuri: drama- SF- romance, “Monsters” este mai degraba un road movie decat un disaster movie cum mentionasem anterior. Se insista pe relatia ce se construieste de-a lungul calatoriei intre personajele principale si mai putin pe elementele ulterioare unei invaziii.
Spusesem mai inainte ca actorii nu sunt tocmai cunoscunti, insa printr-un acting bun au reusit cu o usurinta lipsita de superficialitate sa iasa din sfera anonimatului si sa ne faca cunoscute doua personaje care sunt deopotriva veridice si apreciate.
Un motiv care revendica vizionarea filmului ar fi simplul fapt ca se trateaza dintr-un alt unghi intreaga problema a popularii Pamantului de catre extraterestrii, atmosfera prin care se prezinta situatia prezenta fiind puternic conturata de toate peisajele prin care personajele ne poarta de-a lungul calatoriei lor.
Nu va asteptati la un film de actiune, cu intalniri de gradul trei sau la planuri militare strategice de neutralizare. Dimpotriva, intregul subiect are amprenta slow motion, putand inca de la inceput sa piarda din spectatori tocmai ca urmare a acestui fapt. Este lipsit de consistenta aceea care te-ar lipi de scaunul fotoliului si suspansul face loc mai degraba unei stagnari a adrenalinei. Se face referire la modul cum viata oamenilor a fost schimbata din momentul in care au fost nevoiti sa convietuiasca cu aceste forme de viata.
Filmul prezinta situatia omeniriri de dupa o invazie extraterestra. Aceasta este cauza a unei expeditii NASA ce a lansat o sondă spațială pentru a colecta probe, numai ca la reîntoarcerea în atmosferă, sonda s-a prăbușit în Mexic. La scurt timp, în zonă au început să apară noi forme de viață. Jumătate din țară este în carantină și catalogată ca fiind zonă infectata.
Andrew Kaulder (Scoot McNairy) este un un fotograf care si-a facut o cariera din documentarea masacrelor care au urmat venirii extratrestrilor ce acceptă să o escorteze pe fiica sefului sau printr-o zonă infestată a Mexicului către graniţa cu Statele Unite, unde încă poţi fi în siguranţă in termen de 48 ore- Samantha (Whitney Able).
Apar la un moment dat pe parcursul filmului secvente ce surprind noua forma de viata, nevoita sa se aclimatizeze noului camin. Sunt de-a dreptul expresive imaginile cu arborii… Spre final, inca o scena ce m-a surprins placut: un ritual de imperechere a vietatilor ce populeaza Pamantul acum, ne impun ideea ca extraterestrii pot fi mai mult decat niste exemplare ce trezesc curiozitate, frica sau indignare dupa caz.
Recomand filmul pentru originalitate, pentru o idee fresh care pe cat de plictisitoare pare, pe atat de multumitoare este la sfarsit. Ne-am obisnuit cu filmele comerciale care au parte de o publicitate de cele mai multe ori nemeritata, astfel ca uitam sa rationam si sa cautam prin “arhiva” cinematografica filme ce dispun de un story bun.
“What do you see when you close your eyes? “
. Incantata am fost de toti actorii, mai putin de Cillian Murphy. Nu a fost in cea mai buna dispozitie a sa, de multe ori parand detasat de poveste. Amanda Seyfried (singura care are varsta indicata- 25 de ani) este la fel cum a obisnuit: energica, rebela si aventuroasa. Impreuna cu Justin Timberlake, care trebuie sa recunosc a facut fata cu succes solicitarilor rolului, a reusit sa-ti reimprospateze memoria asupra celor cunoscuti ca Bonnie si Clyde. Ignorand propaganda facuta in jurul filmului, „In Time” nu este cel mai bun produs al 2011, insa poate fi inclus intr-un top „must-see”, cu aviz pentru consumatorii filmelor cu si despre viitor.
Comentarii recente