War Horse (2011)

“This isn’t the end. This isn’t the end… I, Albert Narracott, solemnly swear we will be together again. Wherever you are, I will find you. And I will bring you home!”

• Regizor: Steven Spielberg
• Actori: Jeremy Irvine, Emily Watson, David Thewlis, Peter Mullan, Tom Hiddleston, Celine Buckens, David Thewlis, Benedict Cumberbatch
• Gen: Drama, Istoric, Razboi
• Premii: 5 premii si 33 nominalizari (6 la premiile Oscar, 2 la Globurile de Aur, 5 la premiile BAFTA)
• Tara: SUA
• Durata: 146 minute
• Rating autor: nota 9

Poti sa faci altceva, decat sa-i multumesti lui Steven Spilberg, atunci cand iti ofera cu atat de multa pasiune, un produs in care este evident ca s-a implicat, fara a astepta recunoastere? “War Horse” devine un film remarcabil despre prietenie, despre legaturile care preced supravietuirea omului in conditii vitrege, despre sperante, dezamgairi si regasire. Este o drama de razboi bazata pe romanul scris de britanicul Michael Morpurgo, aparut in 1982 si pus in scena la teatru, in 2007. Daca scrierea a fost redactata pentru copii, filmul a fost turnat pentru publicul adult, pentru o audienta matura, menit sa invoce trairile specifice unei prietenii neconditionate. Cu riscul de a mi se reclama afirmatia, “War Horse” nu este cel mai bun film al 2011, insa nominalizarea sa la Premiile Oscar, il inscriu cu comoditate in lista celor mai calitative si apreciate.

Debutantul si carismaticul Jeremy Irvine ni-l intruchipeaza pe Albert, un tanar pasionat de animale, care isi ajuta atat cat poate, cei doi parinti. Tatal sau, veteran si supravietuitor al unor revolutii violente, cumpara, intr-un moment de aroganta, un cal pur sange. Desi nu este pregatit sa faca muncile campului, Albert se ofera sa-l imblanzeasca si sa-l invete sa are. Evident atasat de armasarul care primeste si un nume- Joey, Albert trebuie sa se desparta de noul sau prieten, atunci cand tatal sau il vinde cavaleriei pentru a servi ofiterilor in Primul Razboi Mondial. Speranta de a-l revedea si dorinta de a-l regasi pe Joey, il determnina pe Albert sa plece in cautarea tovarasului sau, chiar daca asta inseamna inrolarea in armata, ignorand faptul ca-si risca viata.

Cu ce ar putea fi umplut filmul in cele aproape o suta cincizeci de minute? Protagonistul principal este si ramane de-a lungul intregii calatorii, calul de razboi. O sa-l urmarim migrand de la o persoana la alta, voluntar sau nu,  de fiecare data reusind sa puna o amprenta asupra celor care-l cunosc.  In prim plan incearca sa intre personajele si nu subiectul din spatele lor, lucru care mie mi-a convenit, fara riposte. A fost minunat s-o revad pe Emily Watson, o actrita foarte buna, care in ultimul timp a reusit sa se ascunda in umbra de rolurile bune. Nu iese cu nimic deosebit in fata, insa in duet cu David Thewlis  face un cuplu natural. Foarte placute privitorului sunt locatiile alese, unele dintre ele amintind printr-un omagiu indirect, de clasicul filmelor de alta data. Am sa dau un raspuns ipotezei din debut- pot reprosa lui Spielberg faptul ca nu izbuteste sa creeze dependenta fata de personajele sale, asa cum reusea cu ceva ani in urma.

Atonement (2007)

“I can become again the man who once crossed the Surrey park at dusk, in my best suit, swaggering on the promise of life. The man who, with the clarity of passion, made love to you in the library. The story can resume.I will return. Find you, love you, marry you and live without shame.”

• Regizor: Joe Wright
• Actori: Keira Knightley, James McAvoy, Brenda Blethyn, Saoirse Ronan, Juno Temple, Vanessa Redgrave
• Gen: Drama, Mister, Romantic
• Premii: 25 premii (castigator Oscar) si 77 nominalizari 
• Tara: Marea Britanie | SUA
• Durata: 123 minute
• Rating autor: nota 9

Adaptare a cărţii lui Ian McEwan, pelicula este captivanta, imbie prin surprinderea atmosferei anilor ’30-’40 si desi are un inceput lent, reuseste ca pe parcurs sa invoce trezirea unor sentimente contradictorii prin punerea in balanta a momentelor de dinainte cu cele ce au survenit dupa. Filmul este sinonim cu regretul, ispasirea si remuscarea, luate impreuna, dincolo de traversarea timpului. Daca incercam sa privim povestea in spatele oglinzii, vom discerne ca imaginea nu este miscsorata si rasturnata, nu este distorsionata, ci ramane exact asa cum o stim: dureroasa, reala si incarcata de un profund sentiment de vinovatie.

Am fost convinsa sa urmaresc filmul, odata ce am vizionat un trailer. Nu stiu cat aport au avut imaginile, insa soundtrack-ul celor 2 minute este patrunzator.Filmul are toate ingredientele necesare pentru a asigura succesul unui film si totusi toate nominalizarile primite  (peste 60 la numar) si premiile adjudecate (putin aproape de 30),  nu au fost suficiente pentru a convinge publicul amator de drame de razboi sa guste inca una. Spun asta pentru ca desi incasarile la box-office nu sunt deloc de neglijat (de cel putin 26 de ori investitia facuta), sunt unii critici care nu au fost … sa spunem dispusi sa “elogieze” ecranizarea prezenta.

La varsta de 13 ani, Briony este martor al unei relatii pe care nu o intelege, legatura dintre sora sa (interpretata minunat de Keira Knightley) si iubitul sau Robbie (James McAvoy)  fiind pusa sub semnul indignarii. Pentru a intelege mai bine deciziile infantile, cheia filmului este ascunsa cumva in dublarea scenelor de debut, văzute atât prin ochii Brioney cât și cum au fost în realitate. Surprizand doua momente de intimitate dintre cei doi,  Briony este intrigata si  refuza sa reactioneze cu discernamant, luand o decizie brutala ce va zdruncina astfel iremediabil dragostea cuplului  si schimband pentru totdeauna cursul vietii tuturor: pe a familiei sale si mijlocit pe a sa. De acum povestea isi urmeaza cea de-a doua parte, alternand mai multe instantanee ale celor implicati.

Pentru mine “Atonement”, ramane un film care poate fi urmarit de fiecare data cu o curiozitate tulburatoare, filtrand evenimentele desfasurate prin prisma cu care am facut-o prima data. Este o epopee a dragostei, a sentimentul de culpabilitate simtit cu precadere de personajul Brionnei Tallis (interpretata de trei actrite, in functie de momentul evocat, Vanessa Redgrave una dintre ele), sora Ceciliei. Nu pot sa nu remarc finalul ales, modul in care regizorul a stiut sa camufleze adevarul, cum a stiut sa mimeze minciuna care se desfasoara in fata spectatorului, amagind, asta fara a revolta. Trebuie sa marturiresc ca am ramas surprinsa si ca iubesc la nebunie, ultimele 2 minute, ultimele imagini si ultimele cuvinte ale naratoarei… Este inca un film din seria  “must see”, nu este unul cu pretentii, pentru ca nu reclama mai mult decat ofera. James McAvoy si Keira Knightley izbutesc sa oficializeze o pereche memorabila.

The Kingdom (2007)

 

“This is not a game show, Mr. Fleury. And definitely there are no deals made here. There is me telling you what you may or may not do. And there is you doing it. That’s it.”

Inainte de a fi un film de actiune, “The Kingdom” este inca un film despre eternul conflict intre America si fortele Arabiei Saudite.

Inca o data victimele colaterale sunt doar niste pioni pe tabla de sah a acestora si daca pentru a castiga o lupta, fiecare este dispus sa faca orice, atunci ar trebui sa ne pregatim de multe impuscaturi(luptele corp la corp lipsesc), atentate cu bomba si mici scene de “spionaj”. Lipseste consistenta…

Daca primele 10 minute te incita, te intriga si iti atrag suficient de mult atentia, urmatoarea ora este o improvizatie de “laborator de investigatii”, urmand ca abia in ultima jumatate de ora sa revina actiunea pe care ai asteptat-o….

Dupa ce termini de urmarit, ramai cu senzatia ca ai vizionat replica mai putin cenzurata a  unui basm, dar fara a fi una din acele povesti la care sa revii in fiecare seara pentru ca ti-a placut foarte mult.

Actiunea propriu zisa incepe prin a prezenta o zi obisnuita din viata unei comunitati americane stabilite in Orientul Mijlociu. Curand, linistea acestora va fi rascolita. Un atac armat care vizeaza uciderea oricui iese in cale, mesajul fiind simplu: ne protejam de dusmani.

Anchetatorii sositi la fata locului, in vederea derularii unor investigatii, vor avea parte de o surpriza extrem de bine planificata. Colegii unuia dintre detectivii implicitati direct in atentat, vor demara o lupta personala in capturarea celor responsabili, desi FBI-ul va incerca sa impiedice echipa condusa de Jamie Foxx sa ajunga acolo.

Principala grija urma sa fie de acum protejarea celor 3, personaje intruchipate de Jennifer Garner, Chris Cooper si James Bateman.Odata ajunsi in taramul Arabiei Saudite, acestia vor deveni o noua tinta, fara siguranta ca vor mai reveni acasa.

Nu spun ca filmul trebuie evitat sau ca este unul dintre cele mai proaste urmarite. Poate ca ma asteptam la mai mult si nu spun asta din cauza distributiei ci pentru ca trateaza un subiect destul de delicat. Are cateva secvente care mi s-au parut  a fi demne de mentionat, in special ultima.

Frumoasa facuta paralela intra doua scene aparent fara legatura(soptitul la ureche), nesemnificative sunt atat de bine legate si urmaresc acelasi tel, motivatia fiind atat de unanim diferita.

Filmul nu lasa loc de un eventual sequel ci doar induce ideea de perpetua continuare, avand in vedere ca razboiul purtat pare a exista dintotdeauna, fara sansa de a se incheia.

In conditiile in care lupta pentru interese este cu atat de acerba, pe masura dorintei de suprematie deghizata in lupta pentru “binele poporului”, filmul nu diminueaza catusi de putin din violenta ce ar trebui stopata. Merita o sansa intr-o seara friguroasa la tv in cazul in care nu te ia somnul, reusind partial sa iti capteze atentia