„Aslan: there I have another name. You must learn to know me by that name. This was the very reason why you were brought to Narnia, that knowing me here for a little, you may know me better there.”
Cu siguranta daca te-au cucerit primele parti, este impetuos necesar sa vezi si ultima aventura ecranizata a C.S.Lewis, insa fara a critica prea mult cliseele. In urma cu 4 ani de zile faceam cunostinta cu Peter, Susan, Edmund si Lucy – i-am indragit si m-am atasat foarte repede de ei. Ceea ce mi-a trezit interesul- combinatia proportionata de basm, aventura, sf si drama care converg intr-un mix nici prea dulce, nici prea sarat.
Am crescut cu ei si pe parcurs am fost tot mai dornica sa aflu care este urmatoarea etapa a vietii lor. Narnia este sinonim cu magia- doar un pretext pentru a visa si a ne detasa de corvoada zilnica- un taram care invita sa copilaresti cu maturitate.
Asa cum Aslan avertiza la sfarsitul „Prince Caspian”: „your brother and sister (n.r. Susan si Peter) have learn what they can from this world”, asa cum era de asteptat in „Voyage of the dawn tander” fraiele necunoscutului sunt preluate doar de mezinii Pevensie.
Pe langa cliesele anterior mentionate, ar mai trebui amintit ca un minus si faptul ca se intra mult prea repede in subiect- nici nu apucam prea bine sa ii revedem pe Lucy si Edmund, nu avem timp sa asimilam noua imagine a lor ( nu mai sunt copiii din prima parte) ca regizorul ne ancoreaza direct in Narnia.
Ii regasim pe Lucy si Edmund tot in casa unchiului lor, convietuind cu varul lor arogant, artagos si morocanas Eustace.
Fara a anticipa, cei trei sunt purtati fara voia lor prin intermediul unui tablou in apele involburate ale Narniei, salvati fiind de catre echipajul navei regale, Dawn Treader.
Aici ii vor reintalni pe Caspian, curajosul Reepicheep si un echipaj mai dornic ca nicicand sa li se alatura in noua lor actiune. Constienti fiind ca motivul revenirii lor in Narnia este insarcinarea cu salvarea taramului (inca o data) de o amenintare periculoasa ce avertizeaza cu distrugerea frumusetii regatului lor.
Vor infrunta cele mai negre cosmaruri, furtuni periculoase, se vor rataci in necunoscut si totoadata inconstient vor ascede catre prietenie, maturitate si loialitate.
Suntem totodata pregatiti pentru urmatoare parte- Eustace are un rol important in tot ceea ce implica calatoria pe mare si indraznesc sa spun ca in urmatoarea naratiune il vom cunoaste si chiar indragi.
Optional pentru adultii care nu sunt foarte dornici sa petreaca doua ore urmarind un basm, subliniez ca nu se vor plictisi- povestea este bine inchegata si va cuceri atat timp cat esti dispus sa acorzi o sansa.
Nu am sa ridic in slavi mai mult decat trebuie, pentru ca nu este cazul, insa pelicula de fata isi face treaba: distreaza, amuza, intristeaza si insereaza pe alocuri mici pilde cu morala atat pentru cei mici cat si pentru cei mari. Scenele de actiune si batalii sunt suficient de bine realizate pentru a multumi un om in toata firea.
Traducerea titlului este paradoxal sau nu… gresita. Pe scurt: filmul prezinta un voiaj al personajelor catre capatul lumii, asta fara ca cei implicati sa realizeze catre ce sau de ce se indreapta.
Este in primul rand o calatorie initiatica, intregul drum parcurs schimbandu-i si pregatindu-i asa cum era de astepta,t pentru ceea ce va urma, progresiv fiindu-le adaugata inca o forta care ii intregeste.
Pe cat de brusca este intriga pe atat de radical este deznodamantul- se face o trecere subita intre actiuni, fara a compartimenta povestea cu legaturi sesizabile intre idei.
In loc de concluzie: filmul nu este slab insa nici nu iese din tipar, fiind cu mult inferior celorlate doua “cronici”, urmarit fiind in varinata 3d nu te vei putea bucura foarte mult de peisajele narniene- imaginea este foarte intunecata.
“What do you see when you close your eyes? “
Comentarii recente