Arhiva

Archive for the ‘Comedie’ Category

Hysteria (2011)

13 mai 2012 11 comentarii

Molly: What do you call that little thing? Mortimer Granville: I was calling it the feather duster. Molly: Well I’d think of something quick, so that a girl knows what to ask for. “

  • Regizor: Tanya Wexler Actori: Maggie Gyllenhaal, Hugh Dancy, Jonathan Pryce, Felicity Jones, Rupert Everett
  • Gen: Comedie, Romantic
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara : Marea Britanie
  • Durata: 100 minute
  • Rating autor: nota 6

     Am izbutit sa raman ferma in fata ecranului si sa fac o trecere scurta prin filele istoriei inventarii unui … stimulent de placere, cunoscut astazi sub numele de vibrator, dar care a debutat ca un stergator de praf. Curiosi ? Tocmai asta m-a indreptatit si pe mine sa vad “Hysteria”. Curiozitatea. Recunosc umil ca nu este un argument solid, dar subiectele tabu pot fi ofertante in crearea unor pelicule inedie. Din pacate nu este si cazul compozitiei in spatele careia se afla in mod surprinzator, o femeie Read more…

The Switch (2010)

22 aprilie 2012 3 comentarii

 “Look at us, running around. Always rushed, always late. I guess that’s why they call it the human race. What we crave most in this world is connection. For some people it happens at first site.  It’s fate working its magic. But that’s not the way it really works. For the rest of us, it’s a bit less romantic. It’s complicated, it’s messy. It’s about horrible timing, and fumbled opportunities.”

  • Regizori: Josh Gordon, Will Speck
  • Actori: Jennifer Aniston, Jason Bateman. Patrick Wilson, Jeff Goldblum , Juliette Lewis
  • Gen: Comedie, Drama, Romantic
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 101 minute
  • Rating autor: nota 7

Iata ca la doi ani de la lansare, am consmitit sa vad compozitia tripla drama- comedie- romantic si nu pot sa va spun decat ca , in ciuda tuturor parerilor care lasau “The Switch” sa fie un esec, pe mine m-a surprins pentru faptul ca a fost altceva decat ceea ce am crezut ca este. Un film calduros care relaxeaza si linisteste, nu impovareaza si reuseste sa fie, cel putin din prisma mea, un castig decent pentru filmografia actorilor principali, desi nu intentioneaza sa ramana indelung intiparit pe retina spectatorului Read more…

Fright Night (2011)

6 aprilie 2012 10 comentarii

“- You read way too much Twilight.
- That’s fiction, okay. This is real. He’s a real monster and he’s not brooding, or lovesick, or noble. He’s the fucking shark from Jaws. He kills, he feeds, and he doesn’t stop until everybody around him is dead. And I seriously am so angry you think I read Twilight. “

  • Regizor: Craig Gillespie
  • Actori: Anton Yelchin, Colin Farrell, David Tennant, Toni Collette
  • Gen: Comedie, Horror
  • Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 106 minute
  • Rating autor: nota 7.5

O asociere ce pare banala, devine un concept riscant prin contopirea a doua aspecte diametral opuse, respectiv horror si comedie. Subgenul, nu foarte uzat, este mai degraba specific Marii Britanii, asta pentru umorul negru care-i caracterizeaza pe producatori, insa sunt cateva pelicule recente care au depasit granitele regatului. Recunosc ca eram un pic sceptica la propunerea de a urmari o comedie de groaza (a nu se intelege ingrozitoare), insa “Fright Night” s-a grabit sa-mi contrazica temerile ca fiind nejustificate. Remake al originalului cu acelasi nume din 1985, film de care nu-mi amintesc sa fi fost urmarit, nu mi s-a oferit decat alternativa de a ma bucura de caracterul usor amuzant al povestii Read more…

Attack the Block (2011)

31 martie 2012 3 comentarii

  “- Sam: We should call the police.
” – Pest: You’d be better off calling the Ghostbusters, love.”

  • Regizor: Joe Cornish
  • Actori: John Boyega, Jodie Whittaker, Alex Esmail, Luke Treadaway, Nick Frost
  • Gen: Horror, SF, Comedie
  • Premii: 13 premii si 21 nominalizari (o nominalizare la BAFTA)
  • Tara: Marea Britanie | Franta
  • Durata: 88 minute
  • Rating autor: nota 8

In dubla ipostaza, Joe Cornish isi revendica postura de regizor si scenarist, in proiectul sau de lung metraj, “Attack the Block” dedicandu-se genului horror-sf, fara a omite sa detensioneze momentele dramatice/ tensionante printr-un comic moderat. Aparent lipsit de originalitate, pelicula britanica iti supune inca de la inceput interesul prin tiparul persoanjelor alese, prin subiectul banal dar prezentat onorabil si prin locatiile lononeze ofertante. Daca v-au placut “Shaun of the Dead” şi “Hot Fuzz”, mai mult ca sigur si “Attack on the Block” va fi pe placul vostru; desi subeictul se indeparteaza total de cele mentionate, se pastreaza umorul englez si situatiile Read more…

Ramona and Beezus (2010)

7 februarie 2012 2 comentarii

“-Ramona, you’re your own person. You don’t care about coloring inside the lines.
- It really depends on the picture.. “

  • Regizor: Elizabeth Allen
  • Actori: Joey King, Selena Gomez, Bridget Moynahan, Ginnifer Goodwin, Josh Duhamel, Sandra Oh
  • Gen: Aventura, Comedie
  • Premii o nominalizare (Teen Choice Award) si un premiu (Young Artist Award)
  • Tara: SUA
  • Durata: 103 minute
  • Rating autor:  nota 7

Filmele de familie nu au fost niciodata o prioritate pentru mine. Se intampla rareori sa vad unul care sa ma binedispuna si sa-mi infirme convingerea ca astfel de productii sunt slabe calitativ si mi se demonstreaza ca se pot face filme bune cu mult bun gust. Poate nu o sa fiti atat de entuziasmati sa urmariti toate boacanele si nastrusniciile pe care le face o copila de noua ani, dar daca va spun ca actrita este foarte simpatica si draguta, lucru care face placuta vizionarea, poate va determin sa umbriti prezenta Selenei Gomez. Nu sunt rautacioasa, doar ca nu ii pot confirma (inca) talentul si dedicatia pentru un acting reprezentativ.

Ecranizare a unor serii de carti pentru copii, „Ramona and Beezus” poarta semnatura scriitoarei Beverly Cleary, o autoare care si-a avansat scrierile de la statul anonim, la cel de best- seller. Desi titlul aduce impreuna doua surori, respectiv Beezus (Selena Gomez) si Ramona, in centru sta cea din urma, creionata in multe zambete, entuziasm si energie de Joey King. Bob si Dorothy Quimby,  parintii celor doua, sunt un cuplu foarte fericit care traieste viata mult mai colorat, de fiecare data cand zburdalnica Ramona mai pune in practica una dintre fanteziile sale. Calitatile sale de „intreprinzator” vor fi puse la incercare, atunci cand familia sa trece printr-o situatie provocatoare, care le solicita mai mult ca niciodata unitatea familiara. Beezus, sora mai mare a haoticei Ramona, de multe ori exasperata de exuberantele celei mici, va realiza cat de mult o iubeste.

Atat comiciul de limbaj (vezi scena cu „mate”) cat  mai ales cel de situatie, sunt asigurate de prezenta personajului Ramona. In ideea in care glumele sunt editate bine si acopera toata categoria de public, filmul se adreseaza copiilor, dar nu numai. In rolurile unchiului Hobart si al matusii Bea ii veti recunoaste pe Josh Duhamel, respectiv Ginnifer Goodwin. Mi-au placut amandoi, foarte mult. Povestea lor mi se pare la fel de frumoasa, ca de altfel tot ce am urmarit. Functie de ce asteptari ai de la o comedie simpla si banala, “Ramona and Beezus” iti va parea comun sau inedit. Nu ma pot pronunta decat cu o parere personala si sa va spun ca pe parcursul celor doua ore cat am acreditat vizionarii, m-am relaxat in adevaratul sens al cuvantului.
Deliciul intregului film se lasa asteptat pana undeva spre final, cand vedem deznodamantul- nu ma refer la scena finala, cat la secventa cu valiza.… mi-a smuls cateva zambete. Multi dintre voi nu veti agreea finalul basmic si veti fi deranjati (intr-o proportie suportabila) de unele exagerari privind nastrusniciile copilei, dar nu veti fi privati de garantia bunei dispozitii.

Take Me Home Tonight (2011)

18 ianuarie 2012 Scrie un comentariu

“Whatever you do, it’s what you’re gonna be. And I just don’t know what I wanna be. Yet. “

  • Regizor: Michael Dowse
  • Actori: Topher Grace, Anna Faris,Dan Fogler, Teresa Palmer, Chris Pratt, Michelle Trachtenberg, Michael Biehn
  • Gen:Drama, Comedie, Romantic
  • Premii: 1 nominalizare Teen Choice Awards
  • Tara: SUA
  • Durata: 97 minute
  • Rating autor: nota 7

Va propun o comedie romantica plina de dulcegarii, clisee si situatii amuzante, un film pe care mai mult ca sigur il veti uita in ziua urmatoare, dar nu va supara pentru romantismul exagerat pentru ca va va detasa de cotidian, pe durata celor 90 de minute. “Take Me Home Tonight” mi-a adus aminte de vechile filme de comedii facute doar pentru adolescentii “neintelesi”, filme ca “Boys & Girls”, “10 Things I Hate About You”, “American Pie”, “She’s all That” sau “Can’t Hardly Wait ”, comuna fiind prezenta liceenilor sau a proaspetilor absolventi. Fiind o comedie retro care se respectca, filmul si-a imprumutat titlul “Take Me Home Tonight” prin referirea la piesa inclusa in albumul omonim Money’s din 1986 ( foarte buna coloana sonora). Pentru nostalgicii anilor’ 80, pelicula va oferi piese musicale care va trezi amintiri, pofta de dans sau doar amuzament. Nu vi se intampla sa asociati anumite melodii cu un anume moment din viata voastra? Mie da, poate si de asta am gasit reconfortant soundtrackul final. Macar de ar fi fost suficienta muzica sa valorificam filmul.

Perioada liceului este pentru multi dintre noi una dintre cele mai frumoase etape, precedate doar de timpul minunat petrecut in facultate. Matt este un tanar de 23 ani care refuza sa se maturieze. Eu o sa spun ca mai degraba este la fel de indecis si speriat de premisa viitorului la fel ca noi toti. Desi a absolvit  prestigiosul colegiu MIT, acesta se multumeste cu un job intr-un mall, la un magazin cu casete video. Pe de alta parte, sora sa geamana Wendy (Anna Faris) isi refuza aprofundarea studiilor, multumindu-se cu o relatie plafonata cu Kyle Masterson (cei doi sunt cuplu in realitate). Barry, cel mai bun prieten al lui Matt, este recent concediat, asa ca invitatia de a participa la o petrecere de Ziua Muncii, va fi nu doar binevenita, ci si un impuls pentru a se descatusa de inhibitii. La proprii. La invitatia facuta de organizator, raspunde afirmativ si Tori Frederking (ciudat nume), cea de care Matt a fost indragostit in liceu si cu care a petrecut 7 minute magice, rememorate cu fiecare ocazie. Cum va decurge intalnirea celor doi si ce surprize genereaza noaptea de distractie in viata celor trei… va trebui sa vedeti voi insiva.

Take Me Home Tonight” sta postat undeva la limita dintre banal si mediocru, insa are acel ingredient care te agata de subiect si personaje, si anume un story simplu cu personaje comune care reprezinta tipare tipice. Este adevarat ca mare parte a evenimentelor sunt intuite inca dinainte de a fi infaptuite insa, avand in vedere ca scenariul a fost redactat pentru un public tinta adolescentin, asteptarile nu sunt foarte mari. Reinvierea atmosferei anilor ’80 nu este pusa doar in seama coloanei sonore, cat si pe umerii tinutei  (plus a atitudinii) personajelor foarte simpatice. O calitate a filmului este revendicata de glumele si gagurile decente, evidentiate onorabile. Pentru serile lungi si plictisitoare, o doza moderata de comedie este binevenita, daca mai inseram si putin romantism numai bine.
P.S: Asa-i ca nu o recunoasteti pe Anna Faris pe poster?

Friends with Benefits (2011)

18 decembrie 2011 3 comentarii

“Hey, everybody wants a shortcut in life. My guide book is very simple. You wanna lose weight? Stop eating, fatty! You wanna make money? Work your ass off, lazy! You wanna be happy? Find someone you like and never let him go.“

  • Regizor: Will Gluck
  • Actori:Justin Tymberlake, Mila Kunis, Patricia Clarkson, Woody Harelson, Emma Stone, Jenna Elfman, Richard Jenkins, Bryan Greenberg
  • Gen: Romantic, Comedie
  • Premii: 3 nominalizari (2 Teen Choice Award & 1 People’s Choice Award)
  • Tara: SUA
  • Durata: 109 minute
  • Rating autor: nota 7.5

O productie care isi permite sa gafeze, poate fi foarte usor trecuta drept una slaba. La capitolul rateuri, nu voi include “Friends with Benefits”, pentru ca nu e cazul, asa ca am sa ma multumesc sa va recomand o comedie romantica ceva mai buna calitativ, raportandu-ne la aglomerarea de productii care s-a inghesuit sa-si faca loc pe ecrane. Devenit un succes comercial, “Friends with Benefits” s-a bucurat de o primire pozitiva si din partea criticii, nu doar a publicului.

Dupa ce a cochetat foarte bine cu Emma Stone in una din comediile care reinvie comicul si atmosfera anilor’80, in “Easy A”, regizorul Will Gluck o distrribuie pe aceasta intr-un rol cameo, in debutul filmului “Friends with Benefits” Nu va divulg intocmai rolul sau, doar va marturisesc ca aparita sa este una minora si strange mai putin de cinci minute. Suficiente totusi sa va amuzati de detasarea (“implicarea”) sa emotionala, in discutia debutanta. Faptul ca nu am vazut “No String Attached”, ajuta poate mai mult decat e cazul, in a placea filmul, acuzandu-i de valorificarea amplificata a peliculei, pe protagonistii principali, care desi nu sunt cei mai buni actori, sunt foarte carismatici si foarte frumosi impreuna. La fel de adevarat este si ca regizorul si-a declarat frustrarea pentru compararea celor doua pelicule. De vina pentru confuzia generata, este subiectul filmului, care nu difera decat foarte subtil. Personal, asemanarea nu este doar cu un singur film, pare-mi-se ca povestea ce se doreste a fi una originala, a imprumutat si “marketizat” variante anterioare ale unor comedii romantice mai putin cunoscute.

Pe scurt: Dylan (Justin Tymberlake) şi Jamie (Mila Kunis), sunt doi straini libertini, nebuni si cu o pofta nebuna de viata. Cu la fel de putin noroc in dragoste. Se cunosc odata ce Jamie, o „vanatoare” de personal,  încearcă să-l recruteze pe directorul artistic Dylan, din Los Angeles si să accepte un job in New York. Relatia profesionala, avanseaza usor dar sigur, in una particulara, cei doi petrecand foarte multe seri impreuna. O sclipire de moment, este debutul unei experiente sexuale inedite: cei doi sa fie impreuna, insa numai pentru distractie. Sex, fara implicare emotionala… Ca in orice film care se respecta, lucrurile nu sunt atat de simple, astfel ca cei doi se cunosc mai bine decat si-ar fi dorit. Deznodamantul? Ei bine, dati play  :-)

Foarte placuta Patricia Clarkson ! Atat de naturala, incat la un moment dat nu distingeam actorul de personaj. Posibil sa exagerez, insa stie foarte bine, ce si cum sa faca. Relatia personajului sau cu fiica sa, Jamie, desi pare un cliseu, pentru mine a fost reconfortanta si un prilej in a ma entuziasma de amuzamentul dialogurilor celor doua. Luati aminte la remarcile privind existenta tatalui celei amintite; foarte funny. Paralela facuta intre mitul hollywoodian privind dragostea adevarata si modul in care aceasta este perceputa/ cautata in film, este insasi un stereotip, insa unul bine… ridiculizat. Ce nu mi-a placut? Interventiile lui Justin Tymberlake de a canta, in anumite momente ale scenariului. Stim ca poate canta, foarte bine (probabil), dar era necesar sa ne readuca aminte?  Mentiune finala: urmariti filmul, bucurati-va de el si fiti toleranti.

From Prada to Nada (2011)

12 decembrie 2011 Scrie un comentariu

“I avoid relationships because I can’t count on them. “

  • Regizor: Angel Gracia
  • Actori: Camilla Belle, Alexa Vega, Kuno Becker, Nicholas D’Agosto, Wilmer Valderrama
  • Gen: Romantic, Comedie
  • Premii: 1 nominalizare premiile Imagen Award (Wilmer Valderrama )
  • Tara: SUA/ Marea Britanie
  • Durata: 107 minute
  • Rating autor: nota 6

Un motiv infantil m-a determinat sa urmaresc una dintre cel mai prost primite comedii romantice ale 2011, si anume titlul. Da, stiu, suna prostesc, insa eram curioasa sa vad cam care ar fi aventura descrisa in trecerea de la „Prada” la „Nada”, omitand jocul de cuvinte,  mai mult decat evident.

O readaptare (esuata) a romanului „Sense and Sensibility” (Jane Austen), “From Prada to Nada”, este descris ca o versiune latino a scrierii engleze din secolul XIX.
O “dramedie” romantica, nu trebuie sa aiba mereu priza la public. Nici compozitia de fata nu face exceptie, ca urmare va recomand sa o urmariti in cazul in care aveti o plictiseala acuta, care nu poate fi alungata deloc, sau in cazuri extreme cand ati epuizat intreaga resursa in materie de filme. Va garantez, in pofida introducerii rautacioase, ca va veti destinde.


Camilla Belle mi-a placut foarte mult in “10 000 BC”, Alexa Vega fiind o prezenta mult mai marcanta in vremurile cand era inca o copila. Punandu-le pe cele doua in postura de a interpreta rolul a doua surori, nu ar fi reprezentat, in pozitia mea, un motiv bine cladit de a urmari filmul. Totusi, cele doua s-au descurcat onorabil. Subiectul, este simplu: doua surori Nora (Camilla Belle) si Mary (Alexa Vega), crescute in cartierul Beverly Hills, sunt obligate ca, odata cu moartea tatalui lor, sa se mute in zona limitrofa a Los Angelesului.  Pentru a detalia, se presupune ca acestea sa fie caractere diferite si sa aiba perceptii total disctincte asupra dragostei, asa cum una dintre ele puncteaza relatiile lor: “me always, she never”.


Kuno Becker are un rol episodic, deloc unul graitor, o aparite banala, dupa incheierea trilogiei “Goal”. Avem parte de doua istorisiri de dragoste, una mai frumoasa ca allta, una mai rasuflata ca cealalta. Mai mult m-a prins povestea Norei, poate pentru faptul ca este si ceva mai serioasa, jumatatea sa contribuind la valorificarea cuplului- Nicholas D’Agosto, (il stiti din seria “Heroes”, incheiata prematur). Nu vreau sa fiu sarcastica, dar stiam care va fi deznodamantul filmului, inca din primul sfert de ora urmarit. In pofida acestui impediment, nu regret faptul ca am dedicat timp filmului, si nu m-ar fi deranjat daca s-ar fi prelungit.

Nu este unul dintre cele mai slabe sau proaste filme de gen, este doar un film lejer care nu-ti pune in miscare vreunul dintre neuroni. Asezati-va comod in fotoliu si nu va asteptati sa radeti sau sa lacrimati… cel mult va veti detasa de problemele ivite pe parcursul unei zile greoaie, multumita mixului “anglo-spaniol”, unde doua culturi se ciocnesc intru-amuzamentul moderat al publicului.

Forrest Gump (1994)

29 noiembrie 2011 3 comentarii

“You have to do the best with what God gave you”

  • Anul aparitiei: 1994
  • Regizor: Robert Zemeckis
  • Actori: Tom Hanks, Robin Wright, Gary Sinise
  • Gen: Drama, Comedie, Romantic
  • Premii: 41 nominalizari si 31 castigate (6 Oscar, 3 Globul de Aur, 1 Bafta )
  • Tara:  SUA
  • Durata: 142 minute
  • Rating autor: nota 9.5

Inainte de a fi povestea unui personaj iconic, “Forrest Gump” este o epopee despre o perioada sablon a Americii, o America a anilor’50- ’80, surprinse fiind acele momente care au scris istoria recenta.Succesul filmului nu se traduce in mod expres prin incasarile avute in contrast cu anul lansarii (677 milioane de dolari) sau prin nominalizarile si adjudecarile premiilor Oscar si altor festivaluri de renume, ci prin interpretarile memorabile ale unui trio convingator Hanks- Sinise- Wright, sub exigenta coordonare a regizorului aclamat, Robert Zemeckis. In completare pentru recunoasterea merituoasa a valorii cinematografice, pelicula a fost inclusa in mai multe liste de referinta de catre Institutul American de Film, precum ”100 de ani, 100 de filme” (locul 71), “Cele mai bune 500 de filme ale timpului” (locul 240)

Totul incepe cu o pana…. Aceasta cade pe piciorul lui Forrest Gump, care astepta intr-o statie de autobuz, urmarind strainii din juru-i. Incepe subit sa-si dicteze viata inca din anii copilariei, unor necunoscuti de fiecare data altii, facand treceri prin cele mai graitoare momente ale vietii sale. Desi cu grad scazut de inteligenta, acesta a realizat lucruri deloc neglijabile, facand cunostinta cu mai marile personalitati ale vremurilor trecute. Central sta Jenny, (Robin Wright), cea care a fost prezenta in viata lui, chiar si atunci cand a lipsit. O sa vedeti la ce ma refer, odata parcurs subiectul si o sa fiti mai mult ca sigur, recunoscatori romancierului Winston Groom, pentru ca a oferit spre ecranizare un produs intens, romantic, sincer si placut.

Desi cu diferente majore intre script si roman, ma bucur ca am facut cunostinta cu un personaj care susprinde si incanta. Filmul, o drama profunda, nu indispune, ci ofera direct, cateva momente de relaxare prin umorul usor tandru. Secventele ce condimenteaza sunt in speta, cele dintre Forrest si Jenny, povestea celei din urma, fiind un jurnal induiosator in raport cu modul in care evenimentele trecute contrasteaza cu cele prezente.

Filmul ramane memorabil prin probleme litigioase, politice şi morale pe care pune in discuţie şi pe care le dezbate într-o maniera nemaiîntâlnita anterior. Minusurile care ar scadea din aprecierile telespectatorilor, constau in durata mai mare de doua ore, grea de digerat pentru gustul unora, laolalta cu ritmul deloc alert al desfasurarii evenimentelor. De urmarit, recomandat si vizionat in momentele de colaps, de cei mai pretentiosi dintre noi, fara riscul de a fi dezamagiti.

Just go with it (2011)

23 aprilie 2011 Scrie un comentariu

Din start nu ma asteptam ca acest film sa fie atat de amuzant. Vazusem prin cateva locuri posterul promotional sau ca in el joaca Adam Sandler si Jennifer Aniston si ma gandeam oare cu ce mai pot veni nou cei doi. Si m-au surprins. Filmul este si putin previzil dar daca va lasati cuprinsi de insiruirea de momente amuzante nu prea veti baga de seama. Singurul lucru la care o sa va ganditi este sa vedeti cum vor iesi personajele din urmatoare situatie dificila.

Pentru fanii lui Adam Sandler va recomand clar sa urmariti acest film care ramane in stilul lui caracteristic. Iar Jennifer Aniston isi face rolul bine, desi imi pare putin ca a cam ramas blocata pe acelasi tip de personaj de la Friends incoace.

Dar “Just go with it” nu se rezuma doar la cei doi actori mentionati mai sus.  Personajele secundare sunt de la penibil de amuzante la incredibil de sexy. In rolul tinerei iubite sexy o veti regasi pe frumoasa Brooklyn Decker de care eu nu mai auzisem pana acum dar face acest film mai frumos..(barbatii vor intelege). Pe langa Brooklyin il mai avem pe Nick Swardson. Si daca cei doi nu va conving atunci poate aparitia surpriza a Read more…

500 Days of Summer (2009)

27 februarie 2011 3 comentarii

 

“Narator: If Tom had learned anything… it was that you can’t ascribe great cosmic significance to a simple earthly event. Coincidence, that’s all anything ever is, nothing more than coincidence… Tom had finally learned, there are no miracles. There’s no such thing as fate, nothing is meant to be. He knew, he was sure of it now.”

“500 days of Summer” este un film atipic, o comedie romantica imprevizibila si neconventionala. Cand credeai ca nimic nu te mai poate surprinde, ti se ofera ocazia de a urmari un film precum cel de fata. Modul de prezentare ar parea haotic la prima vedere, insa eu prefer sa spun ca este interesant si ca nu face altceva decat sa te incite sa vizionezi filmul pana la sfarsitul…. sau pana la inceputul povestii.

Desfasurarea evenimentelor face salturi in timp, prezentand relatia cuplului Tom- Summer pe durata celor 500 de zile a relatiei acestora, ordinea aleasa pentru prezentarea evenimentelor fiind mai neobisnuita.

Filmul debuteaza cu vocea unui narator care ne pregateste, anuntandu-ne ca “ acesta nu este un film de dragoste, este o poveste in care un baiat intalneste o fata”. Filmul este regizat de Marc Webb, necunoscut mie pana acum in materie de productii cinematografice.A preferat sa isi puna semnatura pe mai multe clipuri muzicale. Actorii principali au mai facut echipa in anul 2001 cand au colaborat pentru “Manic”.

In “500 days of Summer”  se iau doua personaje aflate la poli opusi, prezentate paralel (insist pe acest atribuit- conceptiile lor despre viata nu se vor intalni niciodata) inca din vremea copilariei, reliefandu-se cauzele care au dus la Read more…

Nick and Norah’s Infinite Playlist (2008)

21 februarie 2011 Scrie un comentariu

-Norah: There’s this part of Judaism that I like. Tikun Olam. It said that the world is broken into pieces and everyone has to find them and put them back together.
-Nick: Maybe we don’t have to find it. Maybe we are the pieces. “

Tin sa mentionez inca de la inceput ca nu aveam nici cea mai mica asteptare de la film. Nu intentionam nici macar sa finalizez urmarirea sa: mai avusesm o tentativa inainte care insa nu se concretizaze nici macar cu intriga.

Nu cred ca aveam tocmai dispozitia necesara, de vina sa fi fost poate chiar si inceputul nu neaparat anevoios cat fara conturarea unei idei  precise

Nu am sa disec filmul in filosofii, nu am sa trag concluzii moralizatoare si cu siguranta nu voi prezenta pelicula ca pe un film de referinta. Am sa ii recunosc meritele de a fi un film simplu, sincer, liniar, simpatic, modern si  interesant.

Bazat pe romanul cu acelasi nume, scris de Rachel Cohn  si David Levithan  filmul spune povestea a doi adolescenti tipici, diferiti dar care se vor dovedi a avea atat de multe in comun. Actiunea centrala este derulata pe durata unei singure seri, o noapte care nu anunta evenimentele ulterioare…

Nick (Michael Cera) si Norah (Kat Dennings), caci despre ei este vorba, fac parte din doua grupuri diferite care o au ca punct comun pe Tris: fosta iubita infidela (bineinteles ca el nu stie asta) a primului si actuala “prietena” a celei de-a doua (subliniez ca ii face zile fripte).

Nick are trei prieteni loiali, reuniti intr-o formatie … sa ii spunem speciala care stiu ce e mai bine pentru el: relatia cu Tris l-a distrus si are nevoie sa fie salvat. Am mentionat ca cei trei sunt gay? Asta ii face experti in relatiile sentimentale…. sau nu. Vom afla pana la sfarsit daca alegerile lor sunt inspirate..

Norah pe de-o parte, are toate usile deschise:polita de asigurare -un tata cu nume in lumea producatorilor.Ultima relatie a sa nu este nici pe departe incheiata, fiind una cu beneficii, cum o descrie personajul.

O noapte intr-un club aduce doi oameni impreuna, cu un scop comun: gaseste formatia al carei fan esti, trupa  decisa sa sustine un concert intr-un loc secret- “Where is Fluffy?”. Intreaga cautare poate fi asociata cu usurinta cu cele mai hilare momente ale peliculei, fara a face abstractie de  scenele cu guma de mestecat (inca nu m-am decis cum sa cataloghez secventele respective) care au facut obiectul multor discutii ulterioare.

Daca la aceasta cautare mai adaugi cea mai buna prietena disparuta (Caroline interpretata de Ari Graynor, infatiseaza filmul intr-un amuzament aparte gratie naturaletei cu care jongleaza cu personajul sau ), fostii prieteni care te urmaresc, secventele comice fac deliciul unui film savuros. Cel mai important: nu uita sa te distrezi.

Ceea ce este amuzant la acest film: ai o vaga idee despre ce urmeaza sa se intample, insa totusi esti surprins de urmatoarea imagine care iti confirma ca romantismul si comedia fac nota buna impreuna. Dozate in proportii pretentioase, ofera exact produsul necesar pentru a supravietui dezastrelor cinematografice anterioare.

Lungmetrajul este regizat de Peter Sollett, nu tocmai cunoscut publicului roman, poate pentru ca nu a oferit de-a lungul carierei sale foarte multe productii, insa “Nick and Norah’s infinite playlist” merita sa fie urmarit pentru povestea unica prezetata intr-un mod atat de inovator

Easy A (2010)

17 ianuarie 2011 1 comentariu

 Whatever happened to chivalry? Does it only exist in 80′s moviesJust once I want my life to be like an 80′s movie, preferably one with a really awesome musical number for no apparent reason.”

  • Regizor: Will Gluck
  • Actori: Emma Stone, Amanda Bynes, Penn Badgley, Thomas Haden Church, Patricia Clarkson, Stanley Tucci, Malcolm McDowell, Lisa Kudrow
  • Gen: Comedie, Romantic
  • Premii: 4 premii si 9 nominalizari (unul la Globurile de Aur)
  • Tara: SUA
  • Durata: 92 minute
  • Rating autor: nota 7.5

Reteta unui film bun. Genul programului: comedie.

 Emma Stone este cunoscuta publicului romanesc pentru roluri mici, dar cu interpretari de esenta. Daca pana acum nu a avut ocazia sa interpreteze un rol care sa ii ofere ocazia sa o cunoastem asa cum ar trebui, “Easy A” ii propune prilejul de a crea un personaj original .Emma Stone interpreteaza cu o lejeritate uimitoare o liceeana simpatica, amuzanta, caracterizata de  o dezinvoltura tipica adolescentului din prezent.“Pacatoasa”- traducerea aleasa de distribuitorii romani, vine ca o surpriza placuta pe piata filmelor de comedie, o surpriza care mi-a placut si mi-a adus aminte de filmele de alta data care tratau si prezentau “jungla” liceului, intr-o maniera mai decenta.

Multe barfe, multe variante, un singur adevar.

Vi s-a intamplat ca la un moment din viata sa va identificati cu un personaj din carte sau film, evenimentele prezentate sa fie similare celor cu care va infruntati voi? Asta i se intampla lui Olive, personajul principal, nevoita fiind sa se confrunte cu efectele unei decizii de moment, neinspirata, fara vreo intentie prealabila.Sa spunem doar ca Olive nu se bucura de o notorietate in randul colegilor sai, sau mai degraba sa afirmam ca este cu totul invizibila, lucru pe care si-l va dori ulterior. Plicitisa si incapabila de a gasi o scuza in a petrece un week-end impreuna cu prietena sa si parintii sai, Olive inventeaza o poveste… “indiscreta” , zvon care se va raspandi extrem de usor in intregul liceu.Lucrurile se vor complica si povestea va lua o turnura nu tocmai favorabila in momentul in care Olive decide (cu cele mai bune intentii) sa ajute pe unul dintre colegii sai in a-si dezminti homosexualitatea.Recent emancipata Olive, hotaraste la inceput sa dea curs barfelor, fara a anticipa evenimentele ulterioare.

Un omagiu adus comediilor din anii 80

Filmul aminteste de multe titluri ale filmelor din anii ’80 (“The Breakfast Club”,16 Candles”), acestea find contrar tiparului ales de comediile de pana acum, mentionate ca un sablon de urmat si nu sunt ridiculizate sau parodiate- metoda tot mai des aleasa in a atrage un public fara pretentii.Inainte de a pretinde un titlu de referinta, “Easy A”este o reinterpretare a ecranizarilor romanului “Scarlet Letter”(“Litera stacojie), aducandu-se inca o data in prim plan valoarea filmelor goldies, a celor vechi.

Easy A, usor de tinut minte

Desi nu s-ar spune, filmul nu este o adresa la familiile disfuntionale. Olive este “adapostita” de o familie de-a dreptul amuzanta,ciudat de normala care te cucereste si usureaza intelegerea personajului principal. Stanley Tucci revine in aceeasi nota cu interpretarea din “Diavolul se imbraca de la Prada”, alaturi de Patricia Clarkson interpretandu-i pe parintii blamatei.Daca pana acum eram obisnuiti sa cunoastem “tragedia” unui adolescent neinteles, corvoada de a fi ridiculizat sau anonim,prostanac si strangace, de data asta ne confruntam cu un alt timp de caracter.Olive este inteligenta, sarcastica,stie ce vrea, nu se plange si este perfect adaptata vremurilor sale. Problema sa, care face si subiectul filmului: popularitatea atat de necesara unui adolescent din liceu, ii lipseste si alege o metoda neinspirata in a o dobandi.

Asa cum am mai mentionat Emma Stone face un rol minunat si contureaza prin interpretare, un umor de calitate care binedispune, relaxeaza. Prin metoda aleasa de catre personaj in a-si expune povestea, telespectatorul se simte conectat indirect la evenimentele descrise, fiind invitat sa cunoasca, inainte de a judeca.Un film placut, destept, care binedispune; nu va smulge hohote de ras, poate pentru ca nu asta este scopul sau, insa va distra si va rupe din cotidian telespectatorul plictisit, pret de mai bine de o ora.

THE HOLIDAY (2006)

22 octombrie 2010 3 comentarii

I understand feeling as small and as insignificant as humanly possible. And how it can actually ache in places you didn’t know you had inside you. And it doesn’t matter how many new haircuts you get, or gyms you join, or how many glasses of chardonnay you drink with your girlfriends… you still go to bed every night going over every detail and wonder what you did wrong or how you could have misunderstood. And how in the hell for that brief moment you could think that you were that happy. And sometimes you can even convince yourself that he’ll see the light and show up at your door. And after all that, however long all that may be, you’ll go somewhere new. And you’ll meet people who make you feel worthwhile again. And little pieces of your soul will finally come back. And all that fuzzy stuff, those years of your life that you wasted, that will eventually begin to fade..”

Mi-au placut atat de mult replicile din filmul asta, incat mi-a fost extrem de dificil sa ma opresc la una singura care sa denote pe cat posibil in linii discrete intreaga tema a “The Holiday”.

Am evitat mult timp sa-l vizionez: ma speria durata de peste doua ore si subiectul nu ma incanta atat de mult, incat de fiecare data spuneam pas, preferand sa urmaresc ceva care se bucura de o publicitata mai convingatoare. Nimic mai gresit! Ma acuz de superficialitate si ma invinovatesc de faptul ca am amanat atat de mult sa gasesc o oaza de relaxare intr-o perioada in care nu avem parte decat de blockbustere imune la sentimente, mate.

“The Holiday” se bucura de o distributie care reuneste nume cunoscute, iubite de public, incercand in pelicula de fata sa se distanteze de ceea ce au facut pana acum, construind un nou concept al filmelor romantice.

Kate Winslet, Cameron Diaz, Black Jack si Jude Law sunt capul de afis al filmului infatisandu-i pe rand pe Iris, Amanda, Miles si Graham.

Iris (Kate Winslet) si Amanda (Cameron Diaz) sunt două femei care nu s-au cunoscut niciodată şi trăiesc la mii de mile distanta una de cealaltă confruntandu-se cu o problemă similară in viata sentimentala, aceasta aducandu-le  insatisfactie si nemultumire in existenta lor de zi cu zi.

Ele se cunosc online pe siteul unei agentii de inchirieri de case de vacanta şi imediat hotărăsc să facă schimb de resedinte, aventurandu-se inconsient in cea mai frumoasa experinta a fiecareia de pana atunci.Iris se mută în casa Amandei din L.A., în însorita California, în timp ce Amanda ajunge în înzăpezita Anglie.

La puţin timp după ce ajung la destinaţie, acestea se vor cunoaste pe ele insesi si vor deveni mai hotarate ca niciodata sa isi acorde o sansa, vor realiza potentialul lor si vor intelege prin intermediul oamenilor cunoscuti ca viata este o calatorie  neintrerupta, tradusa prin trecerea timpului.

Cuplurile formate sunt plasate la poluri opusi, insa sunt deopotriva asumate si placute.  Diaz-Law: cuplul de reclamă cu alură  intensa a la Hollywood cu accente de glamour. Avem si un cuplu nostim dar totusi matur, mai mult ancorat in realitate,  Winslet-Black, fiecare dintre acestia intrand perfect in rolul sau.

Nu am sa exagerez spunand ca este un film de referinta, insa nu se chinuie sa faca mai mult decat trebuie si asta se vede. Se vede in rezultatul final care nu este  decat o comedioara usoara cu  un aer de sarbatoare, pentru a nu se dezice de titlu.

Filmul este presarat cu multe gaguri, nu face exces de clisee (atat cat i se permite) si are o paleta diversificate de momente amuzante, romantice, pe alocuri dramatice, dar care simultan intregesc o compozitie minunata de savurat intr-o dupa amiaza ploioasa

“If you were a melody… I used only the good notes.”

Letters to Juliet (2010)

11 octombrie 2010 1 comentariu

What and If are two words as non-threatening as words can be. But put them together side-by-side and they have the power to haunt you for the rest of your life: What if? What if? What if? I don’t know how your story ended but if what you felt then was true love, then it’s never too late. If it was true then, why wouldn’t it be true now? You need only the courage to follow your heart..


Putina siropeala nu strica nimanui din cand in cand … cel putin asa imi place mie sa  cred.

Niciodata nu a fost prea mult romantism in viata noastra, insa “Letters to Juliet”, indulceste cu riscul de a creste glicemia. Sunt un pic acida? Probabil. Insa pentru ca trebuie sa fiu realista, unul din punctele slabe ale filmului sunt tocmai dulcegariile astea exagerate.

Peisajele, de-a dreptul incantatoare, imbata privitorul si il invita intr-o mica excursie, fara a plati bilet, singurele conditii care trebuie indeplinite fiind dispozitia  si disponibiltatea ca pret de aproape doua ore sa faca abstractie de povestioara din fundal si sa se bucure de o plimbare unde va explora stradutele Veronei, tinuturile viticole ale Italiei, cladirile care poarta amprenta trecerii veacurilor si va face un popas spre a face cunostinta cu ospitalitatea locuitorilor.

Sa nu se inteleaga gresit. Ideea filmului nu este rea. Povestea in sine nu este suficient de bine exploatata, desi este atractiva si promite un script interesant. Amanda Seyfriend este o actrita care are un inceput destul de bun pe taramul batranului Hollywood, rolul din musicalul “Mamma Mia” ( care personal il consider a fi minunat) propulsand-o pe un fagas care trebuie urmarit.

Personajul intruchipat de aceasta in LtJ- Sophie, are o relatie care pare a o multumi (in asta sa constea fericirea?). Impreuna cu partenerul sau planuieste o escapda in Verona, o “prehoneymoon”, asa cum o numesc cei doi.

Ajunsi aici, cei doi isi fac planuri diferite, instrainandu-se inainte de a-si da seama, astfel ca Sophie, ajunge la casa in care se presupune a fi trait indragostita Capulet. Aici vin anual tinerele care iubesc si au nevoie de un sfat din partea acesteia.

Sophie va descoperi ca patru femei se ocupa sa raspunda scrisorilor, incercand pe cat posibil sa gaseasca rezolvare diverselor “tragedii”. De-a dreptul emoţionată de continutul unei unei scrisori uitate intre zidurile cladirii timp de 50 de ani, tânăra  răspunde autoarei de atunci, fără să ştie că scrisoarea ei va atrage o reacţie imediată din partea destinatarei, Claire (Vanessa Redgrave ). Din acest moment vom asista la o poveste despre dragoste, vrandu-se pe alocuri a fi amuzanta.

Nu este tocmai o recomandare pe care as face-o unui baiat. Este un film dragut, fara nuanta si nu indrazneste sa faca mai mult decat ce si-a propus: sa il urmaresti si atat.

Nu te vei intoarce la el, pentru ca te-a impresionat o secventa anume, sau pentru ca te-a induiosat dincolo de limitele tale. Daca esti amator al filmelor de dragoste, mai mult romantice si mai putin comedii, atunci poti apela cu incredere la “Letters to Juliet”, pentru a-ti potoli setea si pentru a-ti umple timpul cu inca o istorioara de gen.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.