Brake (2012)

“I am a special agent. I have a U.S. Secret Service. I was held in the trunk of a car. I need help. My phone is about to stop working. I called my office several times I can not reach them !”

• Regizor: Gabe Torres
• Actori: Stephen Dorff, Chyler Leigh, JR Bourne, Tom Berenger
• Gen: Actiune, Thriller, Mister
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 92 minute
• Rating autor: nota 4.5

“Brake” are indrazneala a de a afisa pe poster un singur actor si sa spere ca va rupe gura targului printr-o taraganare decenta, dar scufundata intr-o idee tampita si idioata in explicatia finala. Este adevarat ca nu duci lipsa de actiune, de momente tensionante, ca incepi sa conturezi ca un amator necunoscator diverse teorii, dar cand se intampla si inevitabilul si vezi cum se termina totul si care era cauza evenimentelor, atunci iti vine sa te certi singur. De ce te-ai incapatanat sa vezi un film care nu parea sa aduca nimic inedit? Pentru ca te-a inselat si ai fost naiv sa crezi ca toate momentele de suspans vor fi doar pregatirea pentru un final glorios. Este cu atat mai trist, cu cat porneste chiar foarte bine…

Stephen Dorff se chinuie sa fie bun, pentru un film care nu merita nici macar sa te zbati. Ii scuz stradania pentru ca la urma urmei, el este bun pentru rolisorul sau, desi asta e singura parte buna filmului. Dorff intra in pielea unui agent secret, tinut captive intr-o cutie din sticla, blocat in portbagajul unei masini.Rapitorii sai l-au lasat doar cu o statie cu care inta in legatura cu un alt coleg de-al sau, care-l pune la curent cu cerintele teroristilor: vor sa afle locatia presedintelui pentru ca planuiesc un atentat. Jocul psihologic si tratativele duse cu cei cu care reuseste sa ia legatura Jeff, personajul principal pun la incercare determinarea sa pentru a rezista in fata amenintarilor. Torturat fizic si psihic, agentul trebuie sa se dovedeasca mai inteligent pentru a suprevietui si pentru a-l proteja pe cel pentru care a depus un juramant.

Lucrurile nu stau foarte bine pentru pelicula “Brake”. Thrillerul “Buried” a dat un start recent in preferinta scenaristilor pentru filme “mari” cu personaje putine. Unele dintre ele se achita veritabil de ce-si propun (“Retreat”, “Buried”), insa unele injosesc pana si actorii, cum e cazul lui Adrien Brody- “Wrecked”. Pana la urma pot sa acuz cu usurinta actorul ca nu ajuta filmul sa pluteasca, dar drept ar fi sa trag un pic de urechi scenaristii prost inspirati. Toate calitatile puse in evidenta si sustinute de Dorff pe intreg parcursul filmului, sunt spulberate de un sfarsit tamp, de o explicatie nesigura care se clatina. Daca vi se iveste ocazia de a-l urmari si nu aveti ceva mai bun de facut, ganditi-va mai bine daca vreti sa evitati o dezamagire.

The Avengers (2012)

„There was an idea to bring together a group of remarkable people, so when we needed them, they could fight the battles that we never could… ”

• Regizor: Joss Whedon
• Actori: Robert Downey Jr., Chris Evans Scarlett Johansson, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Jeremy Renner, Tom Hiddleston, Stellan Skarsgård, Samuel L. Jackson
•  Gen: Actiune, Aventura, SF
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (inclus top 250 imdb)
•  Tara: SUA
• Durata: 142 minute
• Rating autor: nota 8.5

Pentru a fi lucrurile clare de la inceput, va spun ca urasc termenul “blockbuster” pentru ca de multe ori asociaza filmelor o calitate indoielnica. In ciuda asteptarilor mele deloc ridicate, “The Avengers” reuseste imposibilul, si anume sa recalibreze etalonul stabilit anterior la o cota joasa pentru filmele cu super-eroi, la o scala onorabila ce recomanda filmul pentru o atmosfera relaxanta care alterneaza cu momente veritabile de actiune. Dupa ce reusesti sa te dezmeticesti de la impactul de a privi majoritatea actorilor din benzile desenate marca Marvel laolalta (unde sunt Fantastic Four?), lucrurile devin de-a dreptul captivante. Te conformezi la fel ca toata audienta si te lasi prada artificiilor 3d, glumelor ironice si de bun gust, dialogurilor amuzante si unor instantanee ce pot fi catalogate fie caraghioase

Black Gold (2011)

“Truth and courage should be the stars a man sets his cost by.
Now oil and money rule the world.”

• Regizori: Jean-Jacques Annaud
• Actori: Freida Pinto, Mark Strong, Antonio Banderas, Tahar Rahim, Liya Kebede, Riz Ahmed
• Gen: Drama, Actiune, Aventura
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: Franta | Italia | Tunisia
• Durata: 130 minute
• Rating autor: nota 7

Considerat unul dintre cele mai costisitoare filme care ilustreaza lumea si personajele arabe, drama „Black Gold” a avut un buget de peste cincizeci si cinci de milioane de dolari, insa contrar acestei investitii nu reuseste sa iasa din conul de umbra unde s-a inchis inainte de a face cunostina cu publicul doritor de a cunoaste peisajele orientului mijlociu, atat de rar ivite pe marile ecrane. Trebuie sa fiu fatarnica sa nu admit ca atunci cand filme ca „Lawrence of Arabia”, „Hidalgo”, „Prince of Persia” sau „Sahara” (da, esecul incontestabil declarat la unison de critici) apar de niciunde, nu ma bucur in voie de toata intinderea aurie

The Hunger Games (2012)

“- Peeta Mellark: I just keep wishing I could think of a way to show them that they don’t own me. If I’m gonna die, I wanna still be me.
- Katniss Everdeen: I just can’t afford to think like that.”

• Regizor: Gary Ross
• Actori: Stanley Tucci, Wes Bentley, Jennifer Lawrence, Willow Shields, Josh Hutcherson, Raiko Bowman, Woody Harrelson, Lenny Kravitz, Amandla Stenberg, Donald Sutherland, Elizabeth Banks
• Gen: Actiune, Drama, SF
• Premii: niciun premiu, o nominalizare (NewNowNext -Josh Hutcherson)
• Tara : SUA
• Durata: 142 minute
• Rating autor: nota 8

O franciza matura si intunecata „The Hunger Games” isi rasplateste publicul nerabdator prin prezentarea echitabila a unei viziuni sumbre a societatii defectuoase imaginate de Suzanne Collins in cartile ce poarta semnatura sa, scrieri care adaptate marelui ecran prind pe neobservate audienta si ii suprima eventuala optiune de a renunta la vizionare. Intr-o atmosfera de neputinta, regizorul Gary Ross da tonul potrivit unei satire SF dramatice careia ii poti aduce reprosuri morale, insa nu ii poti respinge implicatiile emotionale puse in contrast cu disfunctionalitatea societatii conturate.

Cu multiple precedente cult in cinematografie (vezi “Lord of the Flies”, “Metropolis”, “Blade Runner”, “Nineteen Eighty-Four”; a nu se intelege ca se ridica la nivelul acestora) prima parte adapatata a trilogiei de mare succes, devine un film distopic cu elemente futuriste

Chronicle (2012)

„It’s called the apex predator, right? And basically what this is, is the strongest animal in the ecosystem, right? And as human beings, we’re considered the apex predator but only because smaller animals can’t feed on us (…)You do not feel guilty when you squash a fly… and I think that means something. I just think that really means something.”

• Regizor: Josh Trank
• Actori: Dane DeHaan, Alex Russell, Michael B. Jordan, Michael Kelly, Ashley Hinshaw
• Gen: Drama, Actiune, SF
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: Marea Britanie | SUA
• Durata: 84 minute
• Rating autor: nota 8

Jurnalul cinematografic care reuseste sa modifice conventiile carora filmele sci-fi si-au adoptat asteptarile, ni se iveste neanuntat si neasteptat pentru a rescrie dramele unor super eroi ce apartin erei curente. “Chronicle” nu doar ca este inedit, dar strange multa frenezie si nu se sfieste sa ne etaleze extazul cu care regizorul debutant si-a zugravit personajele cu o nebunie de iresponsabilitate. Porneste inca de de la inceput cu un avantaj: stilul found footage este exploatat pana la saturatie si atribuie realism vizualului apocaliptic pe care scenaristul Max Landis il redefineste in trioul thriller- sf- actiune

Seeking Justice (2011)

“You know what I’m taIking about.This wouIdn’t cost you anything financiaIIy. I mean if you did want us to deaI with this, we may ask a favor of you at some point in the future.”

• Regizor: Roger Donaldson
• Actori: Nicolas Cage, Guy Pearce, January Jones, Jennifer Carpenter, Harold Perrineau
• Gen: Thriller, Actiune
• Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 105 minute
• Rating autor: nota 5.5

Mai poate face ceva Nicolas Cage pentru a-si reconstrui imaginea anilor ’90? Nu am raspuns la intrebarea asta, dar stiu ce nu ar trebui sa mai accepte, si anume, interpretarea unor personaje penibile, in filme la fel de slab cotate, inca dinainte de a se lansa cu un efort inutil. „Seeking Justice” se alatura productiei „Trespass”, intrand in aceeasi categorie marca „cageiana”, respectiv unele dintre cele mai slabe filme recente. A nu se intelege ca intreaga vina apartine actorului cazut in lamentare. Nu, principalul motiv care nu a reusit sa ma convinga este scenariul lipsit de esenta, care poate fi usor confundat cu cel al unuia din filmele de dupa amiaza de la TV. O parte buna (pentru ca exista si una d-asta) consta in faptul ca scenele de actiune sunt condimentate moderat cu putina tensiune, cat sa nu atinga adrenalina cote ingrijoratoare.

Sa va spun cam despre ce este vorba in filmul justitiar unde se cauta dreptatea dincolo de regulile legii pe care s-a cladit societatea. Un cuplu tipic american, fericit, care-si duce existenta tihnit, este pus in situatia de a trece printr-o situatie traumatizanta. Will Gerard (Nicolas Cage) este un profesor de engleza dedicat meseriei si indragostit de sotia sa Laura (January Jones, inexpresiva), o muziciană de succes. Casnicia celor doi este compromisa atunci cand, abia iesita de la repetitiile de la munca (instrumentisa pasionata), este brutalizata de un individ recent eliberat din inchisoare. Vazandu-si sotia internata cu rani grave si traumatizata de viol, Will ezita initial, atunci cand primeste oferta unui samaritean prezentabil (Guy Pearce), care-i propune un pact fara obligatii directe: sa-l prinda si sa-l omoare pe cel responsabil de atacul Laurei. In schimb i se cere doar un mic favor, la un anumit moment, cand va fi cautat si i se va explica totul. Daca va accepta targul ofertat si care vor fi efectele schimbului de sevicii, va ramane la alegerea voastra daca vreti sa stiti sau nu.

Premisa este buna, ba as tinde sa spun ca foarte buna. Partea proasta este punerea in scena cu superficialitate si fara a aprofunda mai complex povestea promitatoare a acestuia. Guy Pearce este serios, poate prea matur si formal pentru un „Seeking Justice” delirant. Ideea existentei unei legiuni care sta in umbra si face dreptate, in lipsa unei bunei gestionari a legii instituite de autoritatile competente, imi place. Nu ne sunt date detalii concrete, de altfel nici nu sunt necesare. Sunt momente in care ai senzatia ca mai primesti un raspuns, dar o sa observi ca lucrurile trebuie tratate ca atare. Cu siguranta nu este un film musai de vazut la cinema. Cel mult, daca simtiti nevoia nevinovata de a urmari (inca) un film axat doar pe lupta intre baietii buni si cei rai, aveti liber la „Seeking Justice”.

A Lonely Place To Die (2011)

“I don’t want to know who put her down there or why they did it. I just want to get out of here before they come back. She’s our responsibility now.We’ve got to get her off these mountains soon.“

• Regizor: Julian Gilbey
• Actori: Melissa George, Ed Speleers, Eamonn Walker, Sean Harris
• Gen: Thriller, Actiune
• Premii: 6 premii
• Tara: Marea Britanie
• Durata: 99 minute
• Rating autor: nota 6

Lansat cu o premisa incitanta, aparent bine construita, “A Lonely Place to Die” are dezavantajul de a fi fost slab executat si construit nu indeajuns de multumitor cat pentru a satisface audienta. Faptul ca nu reuneste o distributie cunoscuta, nu ar fi trebuit sa umbreasca ideea de a dori vizionarea filmului. Desi a adjudecat 6 premii de la lansare pana acum in circuitul festivalurilor, pelicula nu este promovata suficient. Melissa George a fost nemaipomenita in “Triangle”, astfel ca avand cunostinta partiala asupra sinopsisului filmului, am hotarat sa o urmaresc in ultima aparitie, suficienta fiindu-mi prezenta sa si subiectul pus in scena.

Thrillerul supraevaluat (judecand dupa pleiada de cronici pozitive), face greseala de a-si supune publicul unor momente dozate in exces cu adrenalina, ca in secunda urmatoare sa le anuleze cu cadre incerte in cadrul actiunii. Pe scurt, cinci prieteni isi planuiesc o excursie in munti Scotiei,  trei dintre ei alpinisti experimentati. In drumul lor, la unul dintre popasuri, in salbaticia unei paduri, acestia sunt surprinsi sa gaseasca ingropata intr-o camera imrpovizata sub pamana, o copila de origine sarba. Fara voia lor sunt angrenati intr-o lupta primejdioasa pentru supravietuire si pentru salvarea celei gasite. Rapitorii se dovedesc indivizi fara scrupule care nu se dau inlaturi de la nimic pentru a-si duce planul la indeplinire.

Cel mai intrigant lucru este reprezentat de diferentele majore in interpretarile actorilor. Daca Melissa George si Ed Speleers (promite o ascensiune onorabile) sunt buni, atunci restul protagonistilor nu se integreaza in context si-ti ofera un spectacol low budget. La propriu. Ultimul sfert de ora mi se pare facut in graba si lipsit de profesionalism, astfel ca debutul tensionat si incarcat cu adrenalina, este sters de penibilul finalului. Faptul ca sunt cateva momente care te surprind, in ideea in care nu stii cine este urmatorul care va muri, nu salveaza filmul de la o prabusire lamentabila. Spuneti “da”, doar daca va plac filmele cu aventuri si urmariri si “nu” daca sunteti alergicii calitatii indoielnice.

In Time (2011)

“- Philippe Weis: For a few to remain immortal, many must die.
   – Will Salas: No one should be immortal, if even one person has to die.”

• Regizor: Andrew Niccol
• Actori: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Cillian Murphy, Olivia Wilde, Michael William Freeman, Matt Bomer, Alex Pettyfer, Vincent Kartheiser
• Gen: Thriller, S.F.
• Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 109 minute
• Rating autor: nota 8

Foarte putine creatii SF se incumeta sa-si faca aparitia in plan cinematografic. Acele doar cateva productii vizionare aparute nu sunt tocmai cautate de publicul consumator de filme tipice, fara pretentii si seci. Cel mai mare castig al „In time” este faptul ca si-a tiparit pe afis doua nume autohtone in rolurile principale, si anume  Justin Timberlake si Amanda Seyfried, celor doi alipindu-li-se Vincent Kartheiser, Olivia Wilde si nu numai. Cei patru se reunesc dupa opt ani de la productia brutal de sincera –“Alpha Dog”.Posibilul scenariu asupra viitorului propus de producatori se descrie ca unul revolutionar, frustrant, deloc echitabil, caracterizat de resemnare si lipsit de contestare.

Intr-un viitor nu foarte indepartat, civilizatia a facut progrese in stoparea procesului de imbatranirie. Pentru a se evita suprapopularea, societatea face selectarea naturala pe principiul evident, cel mai puternic (puteti spune cel mai bogat) traieste. Timpul a devenit moneda de schimb pentru activitatile de zi cu zi, si ramane singurul element care face diferenta nu doar in alegeri, ci impune o limitare evidenta intre viata si moarte, intre supravietuitori si invinsi. Fiecare individ ajuns la 25 de ani trebuie sa-si accepte chipul pentru ca „that’s gonna look like for the rest of my life”. Tanarul Will Salas (Justin Timberlake), un om de rand dintr-un district saracacios, se zbate sa traiasca dupa o zi pe alta. Intalnirea cu un individ bogat si cu principii solide asupra vietii, fara niciun scop de a-si lungi durerea, ii va schimba existenta. Ajuns in cercurile din cele mai inalte, o va cunoaste pe Sylvia Weis (Amanda Seyfried), fiica rasfata si plictisita a unui antreprenor iscusit. Urmarit de cronometrori, paznicii bunei desfasurari a sistemului, Will o atrage pe Sylvia intr-o lupta personala pentru daramarea regulilor.

Prezenta celor intitulati „time keepers” mi-a adus aminte de ofiterii numiti “Preoţii Tetragrammaton” dintr-un alt film de marca pentru genul distopic de actiune, productia de necontestat „Equilibrium”. Asemanarile nu impiedica diferentierea intre cele doua pelicule, permitand ca pentru fiecare sa se pastreze caracterul distinct. Paralela facuta intre scena de debut si una dinspre final (vezi momentul reintalnirii precedat de o fuga contra cronometru) este o parte preferata a peliculei.  Se poate jongla foarte usor cu notiunea de timp. Asta au si facut scenaristii in replicile protagonistilor, carora le-a ajutat traiectoria prin rostirea multor dialoguri cu implicatii temporale.

Sunt cateva aspecte care nu pot fi trecute cu vederea, desi accepti sa faci o conventie pentru ca esti constient ca privesti o marca science fiction. Cum poti sa scapi de fiecare data, novice fiind in „evadari”, de urmaririle unor hoti sau ale unor oameni antrenati in capturarea ta? Detalii in care nu trebuie sa ne incurcam . Incantata am fost de toti actorii, mai putin de Cillian Murphy. Nu a fost in cea mai buna dispozitie a sa, de multe ori parand detasat de poveste. Amanda Seyfried (singura care are varsta indicata- 25 de ani) este la fel cum a obisnuit: energica, rebela si aventuroasa. Impreuna cu Justin Timberlake, care trebuie sa recunosc a facut fata cu succes solicitarilor rolului, a reusit sa-ti reimprospateze memoria asupra celor cunoscuti ca Bonnie si Clyde. Ignorand propaganda facuta in jurul filmului, „In Time” nu este cel mai bun produs al 2011, insa poate fi inclus intr-un top „must-see”, cu aviz pentru consumatorii filmelor cu si despre viitor.

Abduction (2011)

“There were only four of us that knew your identity. Two of us are dead “

• Regizor: John Singleton
• Actori: Taylor Lautner, Lily Collins, Alfred Molina, Sigourney, Weaver, Maria Bello, Jason Isaacs, Michael Nyqvist
• Gen: Thriller, Actiune
• Premii: niciun premiu
• Tara: SUA
• Durata: 106 minute
• Rating autor: nota 5

Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti mintit, al naibii de tare, incat sa regretati decizia de a fi urmarit un film nu doar slab, cat prost si plin de stereotipuri banale? Sunt sigura ca da. Nu am avut experianta asta cu “Abduction”, insa nu departe de cele relatate, am simtit nevoia sa iau pauze din ce in ce mai lungi, fara teama de a pierde ceva consistent sau major din esenta filmului.
Incompetent si pregatit insuficient pentru a putea sustine un film, Taylor Lautner nu mi-a dat nicio clipa increderea ca este sigur pe productie, cu atat mai putin pe el. Vina pentru un “Abduction” insipid si esuat nu este neaparat a actorilor- mare responsabilitate este aruncata pe scenariu.

Adolescentul Nathan Harper este un tanar lipsit de griji, ireponsabil si un petrecaret devotat distractiei. Constient de lipsa unei legaturi strans parentale cu cei care l-au crescut, incepe sa-si puna tot mai frecvent intrebari referitoare la lipsa conexiunii cu parintii sai. Antrenat intr-un proiect scolar, alaturi de vecina si colega sa Karen Lowell (Lily Collins- nu foarte convingatoare, deloc potrivita personajului), acesta descopera pe un site specializat cu disparitii, o poza de-a sa de cand era copil. Intrigat si curios, anunta pe cel care a postat anuntul ca are informatii despre el. Declanseaza un joc mortal pentru supravietuire, piesele cladite pana acum, prabusindu-se ca un domino. Ajutat de Karen, cel mai bun prieten (mare parte absent) si doi agenti federali, Nathan pleaca in cautarea aflarii identititaii sale, dand startul fara voia sa, unui razboi cu implicatii din cele mai inalte.

Scenele cu urmariri si/ sau cu lupte au fost construite inadins numai in avantajul lui Taylor, pentru a-i evidentia calitaile de „fighter antrenat” si pentru a se insista asupra musculaturii bine lucrate. Sublinierea excesiva si  abundenta de clisee tragi-comice nu ajuta filmul, ci ii intensifica inferioritarea privind structura ilogica a scenariului, cu mult prea multe scapari. Povestea adolescentina si cuplul nevoit sa faca fata multor pericole pentru a-si da seama cat de mult se iubesc, nu sunt pentru mine. Poata daca s-ar fi diferentiat cu ceva iesit din tipare si mi-ar fi solicitat atentia mai mult decat pentru perfectiunea indivizilor, ar fi cantarit mai mult in recomandarea filmului. Jason Isaacs si Maria Bello- mi-au placut, in limita bunului simt. Primul mai mult decat cealalta, dar cei doi pot fi o (singura) incurajare in a va alimenta curiozitatea pentru thrillerul de actiune „Abduction”.

Source Code (2011)

“- What would you do if you knew you only had one minute to live?
- I’d make those seconds count.” 

• Anul aparitiei: 2011
• Regizor: Duncan Jones
• Actori:  Jake Gyllenhaal, Michelle Monaghan, Vera Farmiga,
• Gen: Actiune, Thriller, S.F.
• Premii: nominalizare Scream Awards- Best Science Fiction
• Tara: SUA/ Franta
• Durata: 93 minute
• Rating autor: nota 7.5

Un film care ii are in spate pe regizorul mult aclamatului „Moon” (2009) si pe producatorul semiesecului „2012”, este primit inca de la inceput cu o oarece curiozite. Trecand peste datele initiale postproductie, va marturiresc ca „Source Code” m-a surprins prin twisturile care vin nu o data ci de mai multe ori, dar si prin originalitatea care desi este sesizata cu greu (renegata de o categorie majoritara de public), ii atribuie filmului decenta de a se fi departat de filmele comerciale cu care ne-am obisnuit.Faptul ca esti inca de la inceput  aruncat in subiectul filmului si ca se trece peste etapele introductive ale subiectului, aduce un plus in aprecierea filmului. Inca din primele minute esti confuz si empatizezi cu personajul principal, pentru ca el, la fel ca si tine, nu stie ce se intampla si ce urmeaza. Nu o sa ai timp de ragaz in niciuna din „pauzele”  momentelor esentiale ale filmului, momente care fac diferenta intre plictiseala si adrenalina.

Un action thriller inteligent, plin de tensiune „Source Code” il are in centru filmului pe capitanul Colter Stevens (Jake Gyllenhaal). Acesta se  trezeste subit in corpul unui necunoscut, intr-un tren spre Chicago. Acesta nu-si aduce aminte cine este, cum a ajuns acolo sau mai ales de ce. Punand consecutiv piesele de puzzle intr-o ordine fireasca, descopera ca face parte dintr-o operaţiune militara ce si-a propus sa stopeze un atac terorist. Impedimentul capitanului in rezolvarea problemei este faptul ca el are la dispozitie doar 8 minute, urmand ca dupa scurgerea timpului sa “retraiasca” momentul exploziei. De fiecare data cand revine, culege noi piese din mozaic, in speranta ca va afla identitatea faptasului. Determinarea sa este cu atat mai mare cu cat acesta vrea sa salveze viata unei femei abia cunoscute, Christina ( interpretata destept de  Michele Monaghan). Comparatia cu “Deja-Vu”(2006) este inevitabila, desi neindreptatita, gratie diferentelor deloc de neglijat intre cele doua scripturi.

Cu multiple elemente inspirate din rezultatele recente ale fizicii recente, indesosebi in domeniul fizicii cuantice, filmul poate parea abstract sau ambiguu. Trebuie sa lasi logica la o parte pentru ca filmul are puternice influente sf, desi in mare pelicula are apartenenta la genul thriller- drama. Faptul ca nu primim explicatiile asteptate, poate scadea din aprecierile meritate, insa mai mult ca sigur “Source Code” poate fi recomandat ca un film complex si bine structurat.

Ultimele momente ale filmului, cand afli exact care este originea capitanului si in ce consta exact functionalitatea “codului sursa” sunt bulversante, daca nu chiar socante, riscand sa exagerez putin. Mi-a placut foarte mult modul in care actiunea filmului a fost pusa in scena de interpretarile protagonisilor. Nu neaparat cele mai bune roluri ale lor, cu siguranta calitatea interpretarii nu le poate fi reprosata. Sfarsitul… ei bine, nu o sa spun decat ca nu este ce voiam, dar este binevenita ultima imagine. Lasa un final deschis, aducand inca un punct in plus pentru valorificarea productiei.

 

Super 8 (2011)

 

“Bad things happen… but you can still live”

 

Fan declarat al serialului LOST, era o obligativitate placuta propunerea de a urmari noua creatie a lui JJ Abrams in calitate de regizor, film ce ruleaza in cinematografele din Romania de ceva timp. Daca adaugi pe lista de reusite, numele lui Steven Spielberg in calitate de producator, atunci cu siguranta produsului final ii sunt attribute suspans, mister, umor cand este nevoie si drama cand se cere la scenariu.Michael Giacchino, cel care a colabirat cu JJ Abrams pentru coloana sonora a serialului multipremiat, isi aduce contributia si in “Super 8”, soundrack-ul dinspre final, fiind cu adevarat intensificator.

Mi-a placut faptul ca desi aveam idee cam la ce sa ma astept, tinand cont de faptul ca urmarisem un trailer anterior, am reusit sa ma conectez repede la actiune si sa empatizez cu personajele, asta gratie actorilor care cocheteaza convingator cu ceea ce au de facut.

 Facem cunostinta initial cu un grup jovial de copii, care incearca sa toarne cu propriile resurse un film, in ideea de a participa la un concurs de gen. Unul se ocupa de filmare, altii sunt actori, altul scenografi si altcineva este insarcinat cu efectele speciale.Intr-una din nopti, grupul de 6 copii decide sa filmeze o scena mai solicitanta a filmului lor si isi dau intalnire la miezul noptii. Vor fi martori fara voie ai unui accident feroviar spectaculos de privit, greu de asimilat ca fiind veridic. Ce urmeaza dupa se traduce in disparitii misterioase si fenomene bizare . Va las pe voi sa descoperiti, intocmai subiectul filmului.

Nu pot spune ca cineva are rolul principal, pentru ca au izbutit cu totii sa se evidentieze. Centrali sunt totusi Joe Lamb (Joel Courtney) si Alice Dainard (Elle Fanning). Acestia au in comun faptul ca si-au pierdut mamele, insa abia spre final, aflam exact masura in care parintii lor au contribuit la o rivalitate nejustificata intre ei. Tatal lui Joe, Jackson Lamb( il veti recunoaste pe Kyle Chandler din serialul ”Viitorul incepe azi”) il stigmatizeaza pe parintele lui Alice, pentru o greseala ce a dus la distrugerea relatiei acestora.

Misterul incepe undeva dupa 20 de minute de la debut si avanseaza progresiv. Desi nu se ridica multe semne de intrebare, se contureaza cateva curiozitati care intr-un final primesc un raspuns satisfactor. Sincer imi era dor sa apara pe piata cinematografica o productie cu stangaciile unor copii, care amuza moderat. Sunt placut de privit si aduc aminte de unele productii ale perioadei ’80-’90 (evenimentele se desfasoara in anul 1979), filme care le priveam la televizor, atunci cand doar cateva isi faceau loc pe micul ecran. Nu este horror, cat drama si nu este thriller ci  mai degraba i-as da titulatura de aventura. Pentru nostalgicii serialului LOST: fiti atenti la final, pentru ca poate fi zarit pe taverna unui local numele ”James Locke”, facandu-se referire la doua dintre personajele care au trasat fenomenul amintit

Super 8 este un omagiu pentru o alta productie a lui Spielberg si nu dau detalii semnificative cand mentionez asta. Familia este pusa pe primul plan, asa cum a obisnuit, in alte filme cult. Mi-a placut: liniar si confortabil.

Tomorrow, When the War Began (2010)

„We’ve all had to rewrite the scripts of our lives the last few weeks, we’ve learnt a lot and we’ve had to figure out whats important, what matters – what really matters. Its been quite a time.”

•    Regizor: Stuart Beattie
•    Actori: Caitlin Stasey, Rachel Hurd-Wood, Lincoln Lewis, Deniz Akdeniz, Phoebe Tonkin, Ashleigh Cummings, Chris Pang, Andrew Ryan
•    Gen: Drama, Actiune, Aventura
•    Premii: 8 nominalizari, 6 premii (4 Australian Film Institute si 2 IF Awards)
•    Tara: Australia
•    Durata: 103 minute

Daca v-ati saturat de productiile hollywoodiene, tipice, care nu aduc nimic nou, care doar recicleaza o idee nesigura, atunci poate este timpul sa incercati o pelicula revigoranta, australiana, care pe mine m-a surprins intr-un mod placut, prin interpretare si un scenariu sustinut de originalitate. Cel mai profitabil film al anului 2010, in Australia, filmul de fata este primul dintr-o trilogie. Acesta reprezinta ecranizarea primei carti din seria cunoscută sub numele de “Tomorow Series” (publicate  in perioada 1993- 1999), o serie de sapte carti, cunoscute mai apoi sub numele de  ”Cronicile Ellie” a autorului australian John Marsden.

Sincera sa fiu, pe langa subiectul proaspat adus in atentia spectatorului, mi-a placut interpretarea actorilor. Majoritatea sunt mai putin cunoscuti publicului roman, dar au facut o treaba nemaipomenita, fara a solicita un efort vizibil din partea lor.Adaug la apreciere si modul cum s-au evidentiat anumite scene, surpriza de a nu sti cu ce te confrunti. De remarcat schimbarile ce survin in viata tuturor si impactul pe care il au luptele asupra lor, situatiile in care vor fi pusi ulterior, sunt elemente care intaresc ineditul peliculei; filmul reuseste ca in ciuda a ceea ce se preconizeaza, sa aduge la fiecare sfert de ora, o rasturnare a planului trasat.

Sapte adolescenti, cu problemele tipice varstei, se reunesc pentru o iesire in salbaticie. Locuiesc intr-o asezare  micuta rurala, deci se cunosc intre ei. Ellie Linton (Caitlin Stasey) impreuna cu cea mai buna prietena a sa Corrie McKenzie (Rachel Hurd-Wood), indragostita de Kevin Holmes (Lincoln Lewis). Li se alatura rebelul, dar simpaticul Homer Yannos (Deniz Akdeniz), tiparul tipei blonde, dar neinteleasa, Fiona  Maxwell (Phoebe Tonkin), religioasa Christian Robyn (Ashleigh Cummings) si Lee Takkan (Chris Pang), un chinez introvertit. Nu va chinuiti sa-i tineti minte, pentru ca va vor placea de-a lungul filmului si o sa va atasati de ei ulterior. In ciuda faptului ca  nu au o relatie apropiata, reusesc ca in week-endul petrecut impreuna, sa se cunoasca, sa lege prietenii si isi promit sa revina la „The Hell”, locul unde s-au reunit prima data. Ceea ce nu banuiesc ei, este ca in timp ce ei se distreaza, acasa, lucrurile ce pana ieri erau normale, iau o turnura care ii vor lua prin surprindere la intoarcere.

O drama foarte reusita, care cucereste, asa cum am mentionat in primul rand prin scenariu. Secventele de actiune, culmineaza cu cele de suspans, asa ca pentru inceput suntem amagiti cu cateva momente amuzante. Muzica se muleaza pefect imaginilor si momentelor ce ruleaza in fata spectatorului. Am sa incerc sa fac abstractie de veridicitatea realizarii unor actiuni din film, pentru a ma limita sa remarc un scenariu mai efervescent, decat ceea ce m-am obisnuit sa urmaresc. Am ales sa pastrez anonime evenimentele din cadrul natal si va invit sa va delectati cu  “Tomorrow When the War Began”, un film ce surprinde, de la care se asteapta in 2012, partea a doua.

Cloverfield (2008)

“Rob Hawkins: My name is Robert Hawkins. It’s 6:42 AM on Saturday, May 23rd. Approximately seven hours ago, some… thing attacked the city. I don’t know what it is. If you found this tape, I mean if you’re watching this right now, then you probably know more about it than I do We’ve crashed into Central Park and we’ve taken shelter underneath this bridge.
[Rob turns camera to Beth] Just tell them who you are.
Beth McIntyre: My name is Elizabeth McIntyre. I don’t know why this is happening. And we’re going to wait here until this passes.”

Cloverfield a fost vizionat cu intarziere fata de data sa de lansare. Auzisem ceva de el, insa mai toate parerile (mentionez neavizate) ma opreau sa il urmaresc pentru ca era catalogat ca fiind plictisitor. Parerea mea: ”Cloverfield” merita urmarit, merita savurat, merita recomandat si din nou merita urmarit.

La fel de adevarat este si faptul ca desi filmul s-a bucurat de o publictate enorma, a prins doar la o anumita categorie de public, reusind totusi sa aiba incasari proportionale cu investitia. Filmul a fost inscris in

Lucky number Slevin(2006)

” The unlucky are nothing more than a frame of reference for the lucky, Mister Fisher. You are unlucky, so I may know that I am not. Unfortunately the lucky never realize they are lucky until it’s too late. Take yourself for instance; yesterday you were better off than you are today but it took today for you to realize it. But today has arrived, and it’s too late… You see? People are never happy with what they have. They want what they had. Or what others have…I’m a bad man who doesn’t waste time wondering what could’ve been when I am what could’ve been and what could not have been. I live on both sides of the fence, and the grass is always green.”

De foarte mult timp tineam sa imi expim parerea sincera despre “Lucky number slevin”:  un film pe care nu il poti uita usor. Singurul regret pe care il vei avea dupa ce il vei fi urmarit,  paradoxal sau nu: faptul ca l-ai vazut si stii exact ce se intampla.

Ai vrea sa uiti ce ai vazut si sa stergi din memorie secventele ce iti releva intocmai esenta, pentru a te putea bucura din nou de experienta intensa traita de-a lungul celor aproape doua ore, cand desi incerci sa incropesti explicatiile tale ridicole, constanti  intr-un final ca nu ai fost nicidecum pe aproape.

Asta nu te va infuria, ci doar va aduce un plus de farmec unui film pe care il recomand avand certitudinea ca isi va primi primi laurii meritati de dupa, gratie twisturilor geniale. Filmul te pacaleste de mai multe ori si asta cu o usurinta enervanta, dar totusi placuta.

Filmul ar trebui sa aiba o premisa buna inca de la inceput, din moment ce calitatea regizorala este asigurata de Paul McGuigan, omul din spatele unor filme care desi nu s-au bucurat de un succes la box- office, primesc un credit bun din partea cinefilului pretentios (vezi “Push”-2009 sau ”Wicker Park”-2004).

Filmul are ca sursa de inspiratie un roman grafic si aduce in prim plan o confuzie minora care va degenera intr-o actiune cu

From Paris with love (2010)

Am vazut cateva filme in ultimele zile..dar pentru acest prim review m-am oprit asupra acestuia. “From Paris with love” ni-l aduce pe John Travolta ras in cap si mai dur ca niciodata parca. Desi parca numarul de injuraturi nu este peste cele din “Pulp Fiction” filmul este destul de violent. Si cand spun violent ma refer ca nu s-ar putea difuza la tv la ora 20:00. Impuscaturi, explozii si muuult sange fac ca filmul sa fie unul nerecomandat celor sub 16 ani. (de parca ar mai tine cineva cont de asta…)

Daca sunteti in cautarea unui film bun de actiune, presarat cu replici amuzante si multe scene explozive atunci “From Paris with love” o sa va distreze pe durata celor 90 de minute. Filmul pare mai lung insa. Nu stiu de ce am avut aceasta senzatie. Un alt lucru are doresc sa il mentionez este faptul ca la inceput nu am fost foarte incantat de actiunea din film. Ma asteptam la ceva banal ca in orice film de actiune de duzina. Intradevar filmul nu este nici vre-un blockbuster sau vreo minunatie de film de actiune. Dar isi face datoria si te captiveaza. Pe masura ce inaintam in actiune, filmul devine putin mai interesant iar suspansul creste. un twist mici aici acolo si reteta filmului hollywoodian de actiune este gata.

Cred ca sunteti deja familiari cu sintagma ‘good cop, bad cop’. Cam in jurul acesteia se invarte si actiunea acestui film. Jonathan Rhys Meyers joaca rolul lui Reece, tanarul invatacel care lucreaza la