Arhiva

Archive for februarie, 2012

Extremely Loud and Incredibly Close (2012)

27 februarie 2012 7 comentarii

“People aren’t like numbers. Their more like letters and those letters want to be stories.”

  • Regizor: Stephen Daldry
  • Actori: Thomas Horn, Tom Hanks, Sandra Bullock, Max von Sydow, Jeffrey Wright
  • Gen: Drama, Aventuri
  • Premii: 6 premii si 6 nominalizari (2 la Premiile Oscar)
  • Tara: SUA
  • Durata: 129 minute
  • Rating autor: nota 9.5

Un film asteptat de foarte mult timp, fara sa constientizez cat il doream si ca aveam nevoie de el. De-a dreptul dramatic, a reusit sa ma cutremure si sa ma corupa cu o poveste devastatoare, spusa prin perspectiva inocentei si ingeniozitatii unui copil. Thomas Horn isi filtreaza genial starile, migrand de la agonie, la euforie, de la tristete, la scurte momente de liniste, fara  a uita sa nu te descatuseze de personajul sau, cel care sprijina si acapareaza intregul “Extremely Loud and Incredibly Close”. In ideea in care singurul motiv pentru care am ales sa vad pelicula se argumenta prin aparitia lui Tom Hanks,  am asteptat sa vad ce s-a hotarat sa imi fie prezentat in scenariu, in necunostinta de cauza. Asteptarea mi-a fost rasplatita cu un subiect care nu m-a lasat sa iau pauze si nici sa caut scuze pentru a renunta la  vizionare. Read more…

War Horse (2011)

26 februarie 2012 1 comentariu

“This isn’t the end. This isn’t the end… I, Albert Narracott, solemnly swear we will be together again. Wherever you are, I will find you. And I will bring you home!”

  • Regizor: Steven Spielberg
  • Actori: Jeremy Irvine, Emily Watson, David Thewlis, Peter Mullan, Tom Hiddleston, Celine Buckens, David Thewlis, Benedict Cumberbatch
  • Gen: Drama, Istoric, Razboi
  • Premii: 5 premii si 33 nominalizari (6 la premiile Oscar, 2 la Globurile de Aur, 5 la premiile BAFTA)
  • Tara: SUA
  • Durata: 146 minute
  • Rating autor: nota 9

Poti sa faci altceva, decat sa-i multumesti lui Steven Spilberg, atunci cand iti ofera cu atat de multa pasiune, un produs in care este evident ca s-a implicat, fara a astepta recunoastere? “War Horse” devine un film remarcabil despre prietenie, despre legaturile care preced supravietuirea omului in conditii vitrege, despre sperante, dezamgairi si regasire. Este o drama de razboi bazata pe romanul scris de britanicul Michael Morpurgo, aparut in 1982 si pus in scena la teatru, in 2007. Daca scrierea a fost redactata pentru copii, filmul a fost turnat pentru publicul adult, pentru o audienta matura, menit sa invoce trairile specifice unei prietenii neconditionate. Cu riscul de a mi se reclama afirmatia, “War Horse” nu este cel mai bun film al 2011, insa nominalizarea sa la Premiile Oscar, il inscriu cu comoditate in lista celor mai calitative si apreciate.


Debutantul si carismaticul Jeremy Irvine ni-l intruchipeaza pe Albert, un tanar pasionat de animale, care isi ajuta atat cat poate, cei doi parinti. Tatal sau, veteran si supravietuitor al unor revolutii violente, cumpara, intr-un moment de aroganta, un cal pur sange. Desi nu este pregatit sa faca muncile campului, Albert se ofera sa-l imblanzeasca si sa-l invete sa are. Evident atasat de armasarul care primeste si un nume- Joey, Albert trebuie sa se desparta de noul sau prieten, atunci cand tatal sau il vinde cavaleriei pentru a servi ofiterilor in Primul Razboi Mondial. Speranta de a-l revedea si dorinta de a-l regasi pe Joey, il determnina pe Albert sa plece in cautarea tovarasului sau, chiar daca asta inseamna inrolarea in armata, ignorand faptul ca-si risca viata.


Cu ce ar putea fi umplut filmul in cele aproape o suta cincizeci de minute? Protagonistul principal este si ramane de-a lungul intregii calatorii, calul de razboi. O sa-l urmarim migrand de la o persoana la alta, voluntar sau nu,  de fiecare data reusind sa puna o amprenta asupra celor care-l cunosc.  In prim plan incearca sa intre personajele si nu subiectul din spatele lor, lucru care mie mi-a convenit, fara riposte. A fost minunat s-o revad pe Emily Watson, o actrita foarte buna, care in ultimul timp a reusit sa se ascunda in umbra de rolurile bune. Nu iese cu nimic deosebit in fata, insa in duet cu David Thewlis  face un cuplu natural. Foarte placute privitorului sunt locatiile alese, unele dintre ele amintind printr-un omagiu indirect, de clasicul filmelor de alta data. Am sa dau un raspuns ipotezei din debut- pot reprosa lui Spielberg faptul ca nu izbuteste sa creeze dependenta fata de personajele sale, asa cum reusea cu ceva ani in urma.

Seeking Justice (2011)

22 februarie 2012 Scrie un comentariu

“You know what I’m taIking about.This wouIdn’t cost you anything financiaIIy. I mean if you did want us to deaI with this, we may ask a favor of you at some point in the future.”

  • Regizor: Roger Donaldson
  • Actori: Nicolas Cage, Guy Pearce, January Jones, Jennifer Carpenter, Harold Perrineau
  • Gen: Thriller, Actiune
  • Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 105 minute
  • Rating autor: nota 5.5

Mai poate face ceva Nicolas Cage pentru a-si reconstrui imaginea anilor ’90? Nu am raspuns la intrebarea asta, dar stiu ce nu ar trebui sa mai accepte, si anume, interpretarea unor personaje penibile, in filme la fel de slab cotate, inca dinainte de a se lansa cu un efort inutil. „Seeking Justice” se alatura productiei „Trespass”, intrand in aceeasi categorie marca „cageiana”, respectiv unele dintre cele mai slabe filme recente. A nu se intelege ca intreaga vina apartine actorului cazut in lamentare. Nu, principalul motiv care nu a reusit sa ma convinga este scenariul lipsit de esenta, care poate fi usor confundat cu cel al unuia din filmele de dupa amiaza de la TV. O parte buna (pentru ca exista si una d-asta) consta in faptul ca scenele de actiune sunt condimentate moderat cu putina tensiune, cat sa nu atinga adrenalina cote ingrijoratoare.


Sa va spun cam despre ce este vorba in filmul justitiar unde se cauta dreptatea dincolo de regulile legii pe care s-a cladit societatea. Un cuplu tipic american, fericit, care-si duce existenta tihnit, este pus in situatia de a trece printr-o situatie traumatizanta. Will Gerard (Nicolas Cage) este un profesor de engleza dedicat meseriei si indragostit de sotia sa Laura (January Jones, inexpresiva), o muziciană de succes. Casnicia celor doi este compromisa atunci cand, abia iesita de la repetitiile de la munca (instrumentisa pasionata), este brutalizata de un individ recent eliberat din inchisoare. Vazandu-si sotia internata cu rani grave si traumatizata de viol, Will ezita initial, atunci cand primeste oferta unui samaritean prezentabil (Guy Pearce), care-i propune un pact fara obligatii directe: sa-l prinda si sa-l omoare pe cel responsabil de atacul Laurei. In schimb i se cere doar un mic favor, la un anumit moment, cand va fi cautat si i se va explica totul. Daca va accepta targul ofertat si care vor fi efectele schimbului de sevicii, va ramane la alegerea voastra daca vreti sa stiti sau nu.


Premisa este buna, ba as tinde sa spun ca foarte buna. Partea proasta este punerea in scena cu superficialitate si fara a aprofunda mai complex povestea promitatoare a acestuia. Guy Pearce este serios, poate prea matur si formal pentru un „Seeking Justice” delirant. Ideea existentei unei legiuni care sta in umbra si face dreptate, in lipsa unei bunei gestionari a legii instituite de autoritatile competente, imi place. Nu ne sunt date detalii concrete, de altfel nici nu sunt necesare. Sunt momente in care ai senzatia ca mai primesti un raspuns, dar o sa observi ca lucrurile trebuie tratate ca atare. Cu siguranta nu este un film musai de vazut la cinema. Cel mult, daca simtiti nevoia nevinovata de a urmari (inca) un film axat doar pe lupta intre baietii buni si cei rai, aveti liber la „Seeking Justice”.

La Cara Oculta (2011)

20 februarie 2012 1 comentariu

“This isn’t easy. I don’t have the strength to tell you to your face. I’m leaving. I love you vey much. Please don’t look for me… and don’t hate me”

  • Regizor: Andrés Baiz
  • Actori: Martina García, Quim Gutiérrez, Clara Lago
  • Gen: Thriller, Suspans
  • Premii niciun premiu/ nicio nominalizare
  • Tara: Columbia | Spania
  • Durata: 98 minute
  • Rating autor: 7.5

Inainte de a ma lansa in supozitii, laude si critica, va avertizez sa nu urmariti trailerul asociat filmului. Nu doar ca va strica misterul pe care s-a cladit pelicula, dar veti fi lipsiti de privilegiul de a descoperi inainte de timp, povestea de-a dreptul tensionanta, plina de emotii si neprevazut. Plus ca veti fi mintiti, nu intr-un mod acceptatbil si placut. Cel mai de bun simt ar fi sa urmariti fara alte explicatii, o coproductie spaniola, facuta in registrul horror-thriler, ingropata in mult suspans si dramatism, dar intr-un mod ciudat de original. La inceput poate parea anost (desi nu are un debut inabil), insa temerile voastre isi vor pierde din intensitate pe masura ce lucrurile se stabilesc, devenind din ce in ce mai bune.


Am sa incerc sa fiu cat mai evaziva in detalierea subiectului, pentru ca mi-e frica sa nu spun prea multe si sa va rapesc astfel involuntar, din placerea de a fi surprinsi. „La Cara Oculta” aka „The Hidden Face” are in centru trei personaje. Desi unul dintre ele isi va revendica abia in ultima parte rolul, el este cel mai important pion care ia decizii, le respinge si poate (mai degraba vrea) sa schimbe regulile jocului. Un artificiu de efect: o sa aveti doua filme intr-unul singur, care isi vor intersecta subiectul intr-un anumit punct, ducandu-te pe un drum ascuns. Lucrurile nu sunt atat de complicate precum par, insa regizorul a stiut cum sa te trimita in baza unor indicii partiale, in crearea unor ipoteze de care incepi sa te indoiesti progresiv.

Intr-un moment de lasitate, Belene decide sa-si paraseasca sotul, trimitandu-i un mesaj vag si scurt, pe telefonul mobil. Devastat, Adrian hotareste sa-si continue viata si sa ignore suspiciunile politiei care-l indica vinovat de disparitia Belenei. Acesta incepe sa petreaca tot mai mult timp cu o chelnerita. Nou intrata in viata sa, Fabiana se muta in casa pe care Adrian o impartea de doar doua luni cu sotia sa, acum disparuta. Lucruri din cele mai ciudate si greu de explicat incep sa tulbure linistea cuplului, mai degraba sa o bantuie doar pe Fabiana. Nu va ganditi la un alt horror cu o casa blestemata: explicatia servita de scenarist va fi una revoltatoare, neasteptata si tulburatoare. Pot sa va spun ca m-a surprins al naibii de mult si ca speram ca intriga sa fi fost pusa pe seama unei greseli.

Indiferent ca va plac sau nu filmele straine, venite de pe alte meleaguri decat cele holywoodiene, imi pastrez cu tarie convingerea ca „La Cara Oculta” va fi pe placul multora. Desi am formulat multe ipoteze menite sa-mi clarifice optiunea pentru alegerea acestui titlu, niciuna nu m-a pregatit pentru ceea ce a fost afisat. Protagonistele principale, nu numai ca au un aspect fizic placut, dar au si oferit un acting satisfacator si concludent. ”El Orfanato” si „Los Ojos de Julia”, sunt doua productii latine, in baza carora va puteti face o parere asupra a ceea ce asteptari sa aveti din partea „La Cara Oculta”. As putea accepta ca real ceea ce am aflat? De ce nu? Nebunia si gelozia unora, depaseste cu mult granitele normalului, de multe ori omul punand siguranta sa, in detrimentul unei inscenari bolnave. Sa-l urmarit? Cu siguranta, da.

The Tunnel (2010)

17 februarie 2012 2 comentarii

“I knew there was something wrong.I knew he wasn’t mucking around.My initial thought was just to get to him.It wasn’t unlike them, so I guess my first instinct was that they were having a joke.”

Regizor: Carlo Ledesma
Actori: Bel Deliá, Andy Rodoreda and Steve Davis
Gen: Thriller, Horror
Premii: 4 nominalizari, 3 premi (Festival Trophy: cele mai bune efecte speciale, A Night of Horror International Film Festival: cel mai bun regior, 17th Annual AIMIA Awards: cea mai buna promovare online)
Tara: Australia
Durata: 90 minute
Rating autor: nota 7

Lansat simultan pe DVD, BitTorrent  si la TV in 18 mai, “The Tunnel “ a avut premiera oficiala la cinema, in aceeasi zi. Primit cu o recunoastere majora in circuitul festivalelor de film, pelicula refuza sa combata pirateria si are particular nu doar modul de promovare, ci si ideea revolutionara de distribuire, devenind astfel primul film australian distribuit legal si liber in cadrul retelelor de piratare. Altfel spus, “The Tunnel” este disponibil pentru milioane de oameni, gratuit, in intreaga lume. Stilul found footage a devenit un brand (daca mi-e permis sa exagerez), astfel ca de la debutul “The Blair Witch Project”, multi producatorii s-au inghesuit sa adopte genul peliculelor turnate.

Dupa ce am vazut  [REC], Paranormal Activity, Grave Encounters si Cloverfield (preferatul meu), ideea de a urmari inca un film care sa ateste veridicitate parea a fi un pretext nevinovat. Hotararea mea s-a dovedit a fi una inspirata, astfel ca noul mockumentary (subiect fictiv, prezentat in stil documentar) a devenit sinonim cu un horror-thriller foarte bun, fara a face abuz de replici taioase,  scene dizgratioase sau personaje insipide.In prima jumatate de ora a filmului facem cunostinta cu cei care se vor dovedi supravietuitorii unor evenimente ascunse in tunelurile orasului Sidney. Interviurile avertizeaza ca relatarile sunt reale, acestea fiind intrepatrunse de unele imagini surprinse inaintea si in timpul evenimentului. Pe masura ce avansam in declaratiile jurnalistilor, aflam ca un grup de 4 persoane a decis, in baza unei aparente musamalizari privind disparitia unor oameni fara casa din tunelurile orasului,  porneste propria investigatie. Bazandu-se pe realismul povestii si mizand pe senzationalul pe care se cladeste articlolul, renunta la normele legale si morale si porneste pe urmele celor disparuti. Ce descopera, sau mai bine ce ii descopera… in imaginile ce le veti urmari.


Am sa fac aroganta de a reprosa faptul ca porneste static si anevoios. Tendinta perfect justificata a unui public nerabdator, va fi sa renunte la vizionare, fara a acorda prezumtia de stangacie. Va confirm, in baza celor urmarite, ca filmul este un horror foarte bun, intersectand echilibrat momente dramatice cu unele tensionante, spre final. Despre actori nu va pot spune mai mult decat ceea ce veti putea deduce singuri- persoane debutante, care aduc ceva fresh ecranului.

Mi-a placut foarte mult interpretul lui Stalker, desi povestea se axeaza asupra Natashei si ea sta in prim plan, cei doi rivalizand echitabil. Se castiga la capitolul realism: esti constient ca esti martor al unui produs imaginar, insa totusi modul in care este impachetat “The Tunnel” te convinge treptat asupra evenimentelor descrise si incepi sa pui la indoiala multe din cele declarate. Faptul ca la final ramai cu incertitudini privind evolutia actiunii, cat mai ales asupra celor relatate, asta aduce un plus menit sa acutizeze calitatea filmului. Filmul nu se recomanda celor care nu sunt familiari cu stilul de filmare, insa este obligatoriu de vazut amatorilor de filmele adoptate stiului shakky camera.

A Lonely Place To Die (2011)

14 februarie 2012 Scrie un comentariu

“I don’t want to know who put her down there or why they did it. I just want to get out of here before they come back. She’s our responsibility now.We’ve got to get her off these mountains soon.“

  • Regizor: Julian Gilbey
  • Actori: Melissa George, Ed Speleers, Eamonn Walker, Sean Harris
  • Gen: Thriller, Actiune
  • Premii: 6 premii
  • Tara: Marea Britanie
  • Durata: 99 minute
  • Rating autor: nota 6

Lansat cu o premisa incitanta, aparent bine construita, “A Lonely Place to Die” are dezavantajul de a fi fost slab executat si construit nu indeajuns de multumitor cat pentru a satisface audienta. Faptul ca nu reuneste o distributie cunoscuta, nu ar fi trebuit sa umbreasca ideea de a dori vizionarea filmului. Desi a adjudecat 6 premii de la lansare pana acum in circuitul festivalurilor, pelicula nu este promovata suficient. Melissa George a fost nemaipomenita in “Triangle”, astfel ca avand cunostinta partiala asupra sinopsisului filmului, am hotarat sa o urmaresc in ultima aparitie, suficienta fiindu-mi prezenta sa si subiectul pus in scena.

Thrillerul supraevaluat (judecand dupa pleiada de cronici pozitive), face greseala de a-si supune publicul unor momente dozate in exces cu adrenalina, ca in secunda urmatoare sa le anuleze cu cadre incerte in cadrul actiunii. Pe scurt, cinci prieteni isi planuiesc o excursie in munti Scotiei,  trei dintre ei alpinisti experimentati. In drumul lor, la unul dintre popasuri, in salbaticia unei paduri, acestia sunt surprinsi sa gaseasca ingropata intr-o camera imrpovizata sub pamana, o copila de origine sarba. Fara voia lor sunt angrenati intr-o lupta primejdioasa pentru supravietuire si pentru salvarea celei gasite. Rapitorii se dovedesc indivizi fara scrupule care nu se dau inlaturi de la nimic pentru a-si duce planul la indeplinire.


Cel mai intrigant lucru este reprezentat de diferentele majore in interpretarile actorilor. Daca Melissa George si Ed Speleers (promite o ascensiune onorabile) sunt buni, atunci restul protagonistilor nu se integreaza in context si-ti ofera un spectacol low budget. La propriu. Ultimul sfert de ora mi se pare facut in graba si lipsit de profesionalism, astfel ca debutul tensionat si incarcat cu adrenalina, este sters de penibilul finalului. Faptul ca sunt cateva momente care te surprind, in ideea in care nu stii cine este urmatorul care va muri, nu salveaza filmul de la o prabusire lamentabila. Spuneti “da”, doar daca va plac filmele cu aventuri si urmariri si “nu” daca sunteti alergicii calitatii indoielnice.

Partition (2007)

13 februarie 2012 Scrie un comentariu

” -I can’t. I can not leave without her. She is my life

- If you want to keep your life… leave”

  • Regizor: Vic Sarin
  • Actori: Neve Campbell, Jimi Mistry, Kristin Kreuk
  • Gen: Drama, Romantic
  • Premii: 2 premii si 8 nominalizari
  • Tara: Canada | Africa de Sud | Marea Britanie
  • Durata: 116 minute
  • Rating autor: nota 7

Pe fundalul istoric al evenimentelor ce a divizat India printr-o lupta covarsitoare ce a decimat populatia in 1947, supravietuitorii ororilor incearca sa-si recladeasca o viata. Dramele romantice inscrise intr-un motiv tragic mi-au parut intodeauna a fi supraapreciate. Insa, de cele mai multe ori se intampla ca unele dintre ele sa nu se faca atat de cunoscute pe cat ar fi trebuit, invinuind  publicul care cauta blockbustere ce imprumuta pe afise nume consacrate si neglijeaza astfel productii autentice care iti relateaza un subiect bun, sprijinit de o interpretare  deloc compromitatoare. Coproductie a mai multor tari, “Partition” mi-a oferit ragazul de a reflecta asupra multor conventii pe care umanitatea si-a cladit credinta si istoria. Ma refer aici la aspectul religios si national: impunerea unor restrictii pentru a-ti imparti viata cu cineva, se justifica doar prin “nu trebuie” ?

Ofiteri ai armatei indiene, Gian Singh si Avtar Singh sunt sub comanda unui prieten apropiat, Andrew Stilwell. Acesta locuieste cu sora sa Margaret (Neve Campbell), care la randul sau s-a apropiat de cei trei. Detasati in Burna, in mijlocul unor conflicte incepute cu mai bine de trei secole in urma, vor trebui sa lupte sa se intoarca. Dupa 6 ani, acasa nu revin decat doi- Gian (Jimi Mistry) si Avtar. Simtindu-se vinovat de moartea lui Andrew, de a carui protectie o asigurare pe sora sa, Gian se izoleaza in caminul sau, refuzand sa ia parte la luptele sangeroase la care camarazii sai continua sa ia parte, independent. O familie de musulmani traverseaza India pentru a ajunge la Pakistan, insa este atacata de soldatii care isi cauta propria dreptate. Cea mai tanara dintre acestia, Naseem (Kristin Kreuk) reuseste sa fuga. Gasita la timp de Gian, inainte de a fi omorata, speriata, aceasta este adapostita in casa lui, riscand sa atraga ura comunitatii.

Partea cea mai tentanta este melanjul de culturi. S-a mizat pe acest aspect si a fost cel mai bine evidentiat, asta in contrast cu povestea de dragoste care primeste rolul principal. Foarte placuti actorii principali. Pe Kristin Kreuk, o stiam din “Smallvile”, astfel ca a fost ceva inedit sa o urmaresc intr-o partitura total diferita, infatisand o musulmana. Total necunoscut imi este Jimi Mistry: mi-a oferit sentimentul de caldura, siguranta si incredere. Exact ce caracteristici i s-au afiliat personajului sau. Faptul ca a izbutit sa ma convinga, in duo cu cea din urma, nu-mi limiteaza recomandarea, ba chiar imi sustine convingerea ca va placea. Meritele  ii sunt recunoscute prin diversele premii si nominalizari oferite. Mentionam la inceput ca te cucereste cultura: am sa adaug la asta si cateva peisaje care-ti taie rasuflarea. Ca orice drama romantica ce trebuie sa respecte genul, “Partition” a reusit sa-ti ofere un final care va restrange aprecierile, poate si singurul aspect care denigreaza pelicula in ansamblu, asta in stransa legatura cu faptul ca iti sunt oferite destule indicii pentru a sti la ce sa te astepti in desfasurarea intrigii.

In Time (2011)

7 februarie 2012 4 comentarii
“- Philippe Weis: For a few to remain immortal, many must die.
   – Will Salas: No one should be immortal, if even one person has to die.”
  • Regizor: Andrew Niccol
  • Actori: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Cillian Murphy, Olivia Wilde, Michael William Freeman, Matt Bomer, Alex Pettyfer, Vincent Kartheiser
  • Gen: Thriller, S.F.
  • Premii: niciun premiu/ nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 109 minute
  • Rating autor: nota 8

Foarte putine creatii SF se incumeta sa-si faca aparitia in plan cinematografic. Acele doar cateva productii vizionare aparute nu sunt tocmai cautate de publicul consumator de filme tipice, fara pretentii si seci. Cel mai mare castig al „In time” este faptul ca si-a tiparit pe afis doua nume autohtone in rolurile principale, si anume  Justin Timberlake si Amanda Seyfried, celor doi alipindu-li-se Vincent Kartheiser, Olivia Wilde si nu numai. Cei patru se reunesc dupa opt ani de la productia brutal de sincera –“Alpha Dog”.Posibilul scenariu asupra viitorului propus de producatori se descrie ca unul revolutionar, frustrant, deloc echitabil, caracterizat de resemnare si lipsit de contestare.

Intr-un viitor nu foarte indepartat, civilizatia a facut progrese in stoparea procesului de imbatranirie. Pentru a se evita suprapopularea, societatea face selectarea naturala pe principiul evident, cel mai puternic (puteti spune cel mai bogat) traieste. Timpul a devenit moneda de schimb pentru activitatile de zi cu zi, si ramane singurul element care face diferenta nu doar in alegeri, ci impune o limitare evidenta intre viata si moarte, intre supravietuitori si invinsi. Fiecare individ ajuns la 25 de ani trebuie sa-si accepte chipul pentru ca „that’s gonna look like for the rest of my life”. Tanarul Will Salas (Justin Timberlake), un om de rand dintr-un district saracacios, se zbate sa traiasca dupa o zi pe alta. Intalnirea cu un individ bogat si cu principii solide asupra vietii, fara niciun scop de a-si lungi durerea, ii va schimba existenta. Ajuns in cercurile din cele mai inalte, o va cunoaste pe Sylvia Weis (Amanda Seyfried), fiica rasfata si plictisita a unui antreprenor iscusit. Urmarit de cronometrori, paznicii bunei desfasurari a sistemului, Will o atrage pe Sylvia intr-o lupta personala pentru daramarea regulilor.

Prezenta celor intitulati „time keepers” mi-a adus aminte de ofiterii numiti “Preoţii Tetragrammaton” dintr-un alt film de marca pentru genul distopic de actiune, productia de necontestat „Equilibrium”. Asemanarile nu impiedica diferentierea intre cele doua pelicule, permitand ca pentru fiecare sa se pastreze caracterul distinct. Paralela facuta intre scena de debut si una dinspre final (vezi momentul reintalnirii precedat de o fuga contra cronometru) este o parte preferata a peliculei.  Se poate jongla foarte usor cu notiunea de timp. Asta au si facut scenaristii in replicile protagonistilor, carora le-a ajutat traiectoria prin rostirea multor dialoguri cu implicatii temporale.

Sunt cateva aspecte care nu pot fi trecute cu vederea, desi accepti sa faci o conventie pentru ca esti constient ca privesti o marca science fiction. Cum poti sa scapi de fiecare data, novice fiind in „evadari”, de urmaririle unor hoti sau ale unor oameni antrenati in capturarea ta? Detalii in care nu trebuie sa ne incurcam :-P . Incantata am fost de toti actorii, mai putin de Cillian Murphy. Nu a fost in cea mai buna dispozitie a sa, de multe ori parand detasat de poveste. Amanda Seyfried (singura care are varsta indicata- 25 de ani) este la fel cum a obisnuit: energica, rebela si aventuroasa. Impreuna cu Justin Timberlake, care trebuie sa recunosc a facut fata cu succes solicitarilor rolului, a reusit sa-ti reimprospateze memoria asupra celor cunoscuti ca Bonnie si Clyde. Ignorand propaganda facuta in jurul filmului, „In Time” nu este cel mai bun produs al 2011, insa poate fi inclus intr-un top „must-see”, cu aviz pentru consumatorii filmelor cu si despre viitor.

Ramona and Beezus (2010)

7 februarie 2012 2 comentarii

“-Ramona, you’re your own person. You don’t care about coloring inside the lines.
- It really depends on the picture.. “

  • Regizor: Elizabeth Allen
  • Actori: Joey King, Selena Gomez, Bridget Moynahan, Ginnifer Goodwin, Josh Duhamel, Sandra Oh
  • Gen: Aventura, Comedie
  • Premii o nominalizare (Teen Choice Award) si un premiu (Young Artist Award)
  • Tara: SUA
  • Durata: 103 minute
  • Rating autor:  nota 7

Filmele de familie nu au fost niciodata o prioritate pentru mine. Se intampla rareori sa vad unul care sa ma binedispuna si sa-mi infirme convingerea ca astfel de productii sunt slabe calitativ si mi se demonstreaza ca se pot face filme bune cu mult bun gust. Poate nu o sa fiti atat de entuziasmati sa urmariti toate boacanele si nastrusniciile pe care le face o copila de noua ani, dar daca va spun ca actrita este foarte simpatica si draguta, lucru care face placuta vizionarea, poate va determin sa umbriti prezenta Selenei Gomez. Nu sunt rautacioasa, doar ca nu ii pot confirma (inca) talentul si dedicatia pentru un acting reprezentativ.

Ecranizare a unor serii de carti pentru copii, „Ramona and Beezus” poarta semnatura scriitoarei Beverly Cleary, o autoare care si-a avansat scrierile de la statul anonim, la cel de best- seller. Desi titlul aduce impreuna doua surori, respectiv Beezus (Selena Gomez) si Ramona, in centru sta cea din urma, creionata in multe zambete, entuziasm si energie de Joey King. Bob si Dorothy Quimby,  parintii celor doua, sunt un cuplu foarte fericit care traieste viata mult mai colorat, de fiecare data cand zburdalnica Ramona mai pune in practica una dintre fanteziile sale. Calitatile sale de „intreprinzator” vor fi puse la incercare, atunci cand familia sa trece printr-o situatie provocatoare, care le solicita mai mult ca niciodata unitatea familiara. Beezus, sora mai mare a haoticei Ramona, de multe ori exasperata de exuberantele celei mici, va realiza cat de mult o iubeste.

Atat comiciul de limbaj (vezi scena cu „mate”) cat  mai ales cel de situatie, sunt asigurate de prezenta personajului Ramona. In ideea in care glumele sunt editate bine si acopera toata categoria de public, filmul se adreseaza copiilor, dar nu numai. In rolurile unchiului Hobart si al matusii Bea ii veti recunoaste pe Josh Duhamel, respectiv Ginnifer Goodwin. Mi-au placut amandoi, foarte mult. Povestea lor mi se pare la fel de frumoasa, ca de altfel tot ce am urmarit. Functie de ce asteptari ai de la o comedie simpla si banala, “Ramona and Beezus” iti va parea comun sau inedit. Nu ma pot pronunta decat cu o parere personala si sa va spun ca pe parcursul celor doua ore cat am acreditat vizionarii, m-am relaxat in adevaratul sens al cuvantului.
Deliciul intregului film se lasa asteptat pana undeva spre final, cand vedem deznodamantul- nu ma refer la scena finala, cat la secventa cu valiza.… mi-a smuls cateva zambete. Multi dintre voi nu veti agreea finalul basmic si veti fi deranjati (intr-o proportie suportabila) de unele exagerari privind nastrusniciile copilei, dar nu veti fi privati de garantia bunei dispozitii.

The Girl with the Dragon Tattoo (2011)

3 februarie 2012 Scrie un comentariu

“It’s funny how the fear of offending is greater than the fear of pain. You knew something was wrong. You knew you would end up strung up in the basement. Yet you came back. And all I had to do was…offer you a drink”

  • Regizor: David Fincher
  • Actori: Daniel Craig, Rooney Mara, Christopher Plummer, Stellan Skarsgård, Robin Wright, Joely Richardson, Goran Visnjic
  • Gen: Thriller, Drama, Mister
  • Premii: 4 premii si 14 nominalizari (5 nominalizari Oscar, 2 nominalizari Globul de Aur)
  • Tara: SUA | Suedia | Marea Britanie | Germania
  • Durata: 158 minute
  • Rating autor: nota 9

Prima parte a trilogiei “Millenium”, seria publicata post-mortem Stieg Larsson (fara sansa de a se ferici de notorietatea castigata) i-a fost inmanata lui David Fincher care a reusit sa faca din “The Girl with the Dragon Tattoo” un remake onorabil, hipnotizant si fidel scrierilor si personajelor schitate precedent. Fincher acapareaza publicul prin crearea unei dependente pentru protagonisti, trezindu-i setea pentru lucruri interzise, violente, caracterizate ca o molima cu multe intorsaturi de situatie, surprinzatoare fiind directia spre care isi trimite spectatorii dezorientati.

Adaptarea thriler a romanului suedez porneste inca de la inceput ca un magnet care-si prinde audienta in labirintul de mister in care Lisbeth pozeaza in centru, fara a-si propune altceva decat sa stea in umbra. Intro-ul foarte derutant, devine un etalon bine editat pentru evenimentele ulterioare si iti ofera indicii ascunse premeditat pe care nu le poti deslusi decat daca ai parcurs cartile. Daca nu, o sa fii doar incantat de secventa de debut, de-a dreptul fascinanta, un cosmar aparent, sustinut de muzica electrizanta a unui cover pentru “Immigrant Song” a celor de de la Led Zeppelin.


Turnat in Suedia, in timpul celei mai dure ierni din ultimii douazeci de ani (starea apasatoarea este intensificata de ger), “The Girl with the Dragon Tattoo” ni-l prezinta initial pe Mikael Blomkvist (Daniel Craig), un ziarist cazut in dizgratie, dupa incercarea esuata de a demasca un magnat imbogatit de pe urma unor incalcari malitioase ale legii. Iscusinta sa de a sapa in trecutul oamenilor ii trezeste interesul lui Henrick, un industrias obsedat sa afle cine a omorat-o pe nepoata sa Harriet, disparuta cu patruzeci de ani in urma. Pe masura ce face cunostinta cu istoria familei Vanger, hotarat sa incheie cazul care i-a fost inmanat, acesta apeleaza la Lisbeth Salander (Rooney Mara, senzationala), un hacker profesionist, o individa punk, solitara si foarte inteligenta. Pe masura ce ancheta lor avanseaza, cei doi vor face descoperiri socante care le vor pune viata in pericol.


Desi performanta lui Rooney Mara (nimic nu este cosmetizat la infatisarea sa) este cea care acapareaza, ocupa si sustine tot filmul, Daniel Craig intra in postura unui om simplu, normal, renuntand la titulatura cu care s-a lansat. Il prinde si ne convinge destul de usor in rolul ziaristului renegat de societate. Dupa ce am citit cele trei volume, este lesne de inteles de ce am vrut sa vad ecranizarea propusa de David Lynch. Desi am vazut si varianta suedeza si se spune ca originalul este intotdeauna mai bun, de data asta lucrurile stau diferit. Nu reneg niciuna dintre adaptari, ambele reusind sa insufleteasca in personajul lui Lisbeth o individa atipica, diferita de eroinele cu care am fost indoctrinati pana acum. Asteptati-va la un film violent, necenzurat, dar unul care capata intensitate treptat, fara a-ti jigni intuitia.

File de basm, in filme de poveste

1 februarie 2012 2 comentarii

“Basmul este oglindirea vieţii în moduri fabuloase.”

Cine nu a citit macar o data, una dintre povestile nemuritoare ale copilariei ? Daca nu a citit-o, atunci cu siguranta i-a fost spusa de mama, bunica, prietena sau auzita din intamplare. Sunt convinsa ca tuturor ne plac povestile, acele basme cu care am crescut si care ne-au dat speranta candva. Sunt fire narative care s-au incapatanat sa supravietuiasca trecerii veacurilor, astfel ca unele dintre ele s-au bucurat sa fie ecranizate, odata cu aparitia celei de-a saptea arte. Am ales sa incropesc o lista personala a acelor filme care readuc la viata naratiuni mistice, basmice, romantice si magice. Lista poate fi oricand completata. Daca am omis cumva ceva important, rog sa fiu certata :-p. Va las sa va delectati cu filme de poveste si sa treziti la viata copilul din voi. Am exclus animatiile si am ales sa insirui intr-o ordine pur aleatorie, filmele relevante listei (40 de productii impartite in trei pagini). Asa ca, a fost odata ca niciodata, basmul…

  •   Stardust (2007)

Unul din filmele mele preferate, de care nu m-as satura urmarindu-l. O poveste fantastica, ce reinvie basmele de altadata. Bazat pe romanul lui Neil Gaiman, tradus la noi cu titlul “Pulbere de Stele”, filmul include in distributie actorii Charlie Cox, Ben Barnes, Michelle Pfeiffer, Claire Danes, Sienna Miller, Rupert Everett, Peter O’Toole, Robert De Niro.In rolul naratorului intra Ian McKellen, acesta fiindu-ne ghid in calatoria initiatica a lui Tristan, un tanar care pleaca in cautarea unei stele cazatoare. Problema este ca mai multe persoane doresc steaua, pe cea care se va dovedi a fi o tanara frumoasa. In paralel, avem lupta pentru cucerirea tronului unui regat. Pelicula este un adevarat rasfat: vrajitoare, blesteme, unicorni, calatorii, dragoste, toate dedicate unei povesti fascinante.

  •     Enchanted (2008)

Un adevarat succes comerical, comedia romantica ce imprumuta multe elemente din povestile clasice de alta data se defineste ca o combinatie echitabila intre romantism, umor de calitate si un story incantator. Amy Adams (a castigat o audtie ce a numarat 300 de aspirante) este frumoasa printesa Giselle care isi astepta nunta cu printul Edward (James Marsden). Aruncata de regina cea Rea (Susan Sarandon) din regatul magic in care locuia, aceasta se trezeste in agitatul si galagiosul Manhattan. Desi printul Edward pleaca in cautarea ei, el pare a se adapta mult mai greu schimbarilor „moderne”. Mentionez ca Giselle este ajutata de carsimaticul avocat interpretat de Patrick Dempsey. Muzicalul este un tribut pentru vocile mai multor personaje Disney: MaryCosta pentru Sleeping Beauty, Ilene Woods pentru Cinderella si Adriana Caselotti pentru Snow White.

  •    A Little Princess (1995)

Recompensat cu doua nominalizari la premiile Oscar, „A Little Princess” a fost apaludat si laudat  deopotriva, de critica, insa slaba promovare nu a reusit sa acopere costurile de productie. Un film excelent, probabil cel mai bun din lista intocmita. O copila este crescutade tatal sau cu convingerea ca fiecare fata este o printesa ce asteapta sa fie descoperita. Odata cu plecarea tatalui sau pe front, Sara (Liesel Mathews) ajunge intr-un internat unde imaginatia, curajul, speranta si spiritul sau magic o vor ajuta sa supravietuiasca. Vestile care confirma moartea tatalui Sarei, o determina pe directoarea institutiei sa-si reverse furia asupra micutei, acum singura. Filmul este un remake al aparitei cu acelasi titlu din 1939.

  •     El laberinto del fauno (2006)

Scris si regizat de Guilermo del Toro, „El laberinto del Fauno” este o experienta nemaipomenit de ciudata. Productia spaniola a fost nominalizata la 133 de premii (72 castigate dintre care 3 Oscar). Intr-o Spanie fascista a anilor 1944, Ofelia , fiica vitrega a unui ofiter despotic, isi intrepatrunde realitatea cu o lume captivanta unde va cunoaste o creatura mistica, un faun. Mai multe entitati magice o ghideaza prin labirintul descoperit in gradina abandonata, astfel ca Ofelia este din ce in ce mai influentata de ceea ce descopera, dand crezare cerintelor si afirmatiilor ca “small traces of her time on earth, visible only to those who know where to look.”.O drama plina de simboluri.


  •    Big Fish (2003)

Recunosc ca nu mi-a placut atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Tim Burton ne demonstreaza inca o data ca este una dintre mintile sclipitoare ale cinematografiei actuale (opriti-ma daca exagerez), imaginatia sa fiind nelimitata. „Big Fish” reprezinta prima aparite a lui Marion Cotillard intr-o productie americana, careia i se alatura Ewan McGregor, Jessica Lange, Helena Bonham Carter si Albert Finney. Filmul are la baza romanul cu acelasi nume, semnat de Daniel Wallace. Aflat pe moarte, Ed Bloom isi cheama fiul instrainat, care intrigat de toate povestile spuse de-a lungul vietii sale, isi intreaba tatal daca  au avut vreo farama de adevar. De aici, incepe aventura.


  • Edward Scissorhands (1990)

Mitul Frankenstein resuscitat, intr-o varianta morbida, romantica si cuceritoare care poarta amprenta distinctica a aceluiasi Tim Burton (a declarat ca este filmul sau preferat). Johnny Depp rosteste doar 169 de cuvinte in film, insa mimica sa este suficienta pentru a ajuta scenariul inventiv si izbitor. In centru sta Edward, un experiment neterminat a primului om artificial, creatorul sau murind inainte de a-i inlocui mainele de foarfeca cu unele reale. Adoptat de o familie suburbana, acesta va locui intr-un cartier distopic, unde se va indragosti de Kim (Winona Ryder), fiica adolescenta a celei care il gaseste. Dupa mai bine de 20 de ani de la aparitie, filmul este in continuare considerat unul foarte bun, necontenindu-se aprecierile atribuite.

  •     Ella Enchanted (2004)

Anne Hathaway este Ella, o tanara care a primit la nastere darul (mai degraba corvoada) obedientei. Indiferent ce i se cere, aceasta instantaneu executa. Satula de blestemul care o impovareaza, aceasta porneste in cautarea zanei sale, cu scopul de a o ajuta sa o scape de vraja cu care a inzestrat-o. In drumul sau prin tara capcaunilor si a uriasilor, aceasta il intalneste pe Charmont (Hugh Dancy) de care se indragosteste.O readaptarea a povestii Cenusaresei (motivul surorilor vitrege, motivul printului, motivul muncii), filmul are la baza cartea cu acelasi nume, semnata de Gail Carson Levine.

  •     Penelope (2006)

Un alt film foarte drag mie, care-mi amintinteste de povestile de dragoste intalnite in basmele copilariei. Penelope Wilhern, interpretata de Christina Ricci este o tanara nascuta intr-o familie înstarita. Blestemata sa se afiseze lumii cu un chip respingator , aceasta va putea fi vindecata doar daca va fi iubita de cineva care o priveste dincolo de infatisare. Mai multi pretendenti incep sa o curteze pe fata, fara a-i vedea chipul in totalitate. Odata aflat secretul sau, un ziarist local se foloseste de Max (James McAvoy) pentru a putea obtine o poza cu ea. Indragostindu-se de Penelope, Max prefera sa fuga inainte de a o dezamagi, marturisindu-i scopul initial.”Penelope” este primul proiect al lui Reese Witherspoon in calitate de producator si actrita, unul bunicel daca ma intrebati pe mine.

  •     Ever After: A Cinderella Story (1998)

“Ever After” este cea mai buna ecranizare a mitului Cenusaresei, astfel ca a reusit sa impace pana si critica de specialitate, recompesand-o cu cronici pozitive. Pantomima obisnuita si elementele supranaturale sunt inlaturate, apelandu-se la fundalul istoric, pentru a evidentia fictiunea in baza perioadei Renascentiste in Franta. Subiectul are in centrul destinului unei fetite pe nume Danielle,  fiica unui mosier vaduv, din secolul al XVI-lea. Intors din Franta alaturi de noua lui sotie, Rodmilla (Anjelica Houston) si de cele doua fiice ale ei, tatal fetei moare. Dupa zece ani,copila devine o frumoasa tanara, dar injosita de cele trei femei. Intalnirea intamplatoare si amuzanta cu printul Henry va fi inceputul unei povesti nemuritoare.

  • Sea of Dreams (2006)

O coproductie Mexic- America nu ar trebui sa sperie. Desi veti intalni cativa actori cunoscuti din soap-opera, o sa fiti incantati de povestea fantastica ce se face cunoscuta in “Sea of Dreams”. Intr-un sat atemporal, limitat de apele marii,  soseste un strain  in cautarea celei care i-a furat inima. Odata aflat numele femeii pe care o doreste de sotie, Marcelo se loveste de impotrivirea satenilor in a o iubi pe Grecia. Se pare ca marea insasi o doreste si intr-un final mitul va trebui impletit cu realitatea si cineva va trebui sacrificat. Daca mi-a placut? Da. Johnathon Schaech mi s-a parut potrivit in rolul principal, insa mare parte pentru convingerea de a urmari filmul a fost subiectul misterios si fascinant.

  •     The Princess Bride (1987)

Un film cult al anilor ‚80, „The Princess Bride” este considerat unul dintre cele mai bune filme regizate de Rob Reiner. Filmul are proportii egale de comedie, dragoste, fantezie si aventuri. Un bunic incepe istorisirea transmisa din generatie in generatie, a naratiunii frumoasei Buttercup si a celui de care e indragostita, Wesley. Saraci, cei doi decid ca plecarea lui Wesley pentru a aranja lucrurile ar fi un prilej sa-si faca un rost. Afland de moartea celui iubit, Buttercup accepta logodna cu odiosul print Humperdinck, insa este rapita de rivalii sai. Cel mai bine, urmariti filmul

  •     Snow White (2001)

Anul asta asteptam doua adapatari ale basmului „Alba ca Zapada”; personal eu sunt nerbdatoare sa vad ecranizarea cu Chalize Theron pentru ca se apropie de aerul gotic al povestii. O alta realizare cu amprenta studiorilor Hallmark „Snow White” din 2001 este facuta doar pentru televiziune, si se abate doar partial de la versiunea originala a fratilor Grimm, inserand personaje noi. In rest, povestea este la fel cum o stim cu totii.

  •     Princess (2008)

Titlu spune totul, nu? Nu este unul dintre cele mai bune filme de gen, dar pentru amatorii peliculelor fantastice se recomanda increzator. Filmul este o poveste fermecatoare despre cautari, descoperiri si… puterea dragostei. Ithaca este o printesa excentrica ce decide sa organizeze un bal caritabil. William ofera 50.000 de dolari  pentru un dans si o cina cu ea, in afara castelului, Ithaca ii accepta cererea, crezand ca el este o persoana pe care o astepta de mult timp. Ceea ce William nu stie, este ca Itthaca este o Vindecatoare de creaturi Mitologice. Fieacare are propriul sau secret…

Pagini: 1 2 3

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.