Jane Eyre (2011)

“- Rochester: Listen to me. Listen. I could bend you with my finger and my thumb. A mere reed you feel in my hands. But whatever I do with this cage, I cannot get at you, and it is your soul that I want. Why can’t you come of your own free will?
- Jane Eyre: God help me… “

• Regizor: Cary Fukunaga
• Actori: Mia Wasikowska, Michael Fassbender, Jamie Bell, Judi Dench, Sally Hawkins
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: 3 nominalizari (unul adjudecat: Spotlight Award)
• Tara: SUA | Marea Britanie
• Durata: 120 minute
• Rating autor:  nota 9

Romanul semnat Charlotte Brontë’s,  “Jane Eyre” a avut privilegiul de a fi fost ecranizat in peste douazeci de ipostaze, fiecare varianta intrecand-o pe cea anterioara. De departe, versiunea din 2011, imi pare a fi cea mai fidela, una dintre cele mai incantatoare si reprezentative atmosferei si personajelor descrise. Filmele de epoca au avut mereu ceva deosebit si s-au prezentat de fiecare data ca un pretext pentru a evada din prezentul zilelor noastre. Nu tocmai un gen preferat de partea masculina, acestea dedica o nota aparte romantismului, reinviind vremurile de alta data.

Ceea ce este deosebit la viziunea recenta “Jane Eyre”, este faptul ca pe langa un cast bine distribuit (Mia si Fassbender sunt extraordinari) este faptul ca distingem exact goticul intunecat al unei epoce de restriste, impletita cu un aer umbros, care ingradeste spectatorul, putandu-se identifca astfel cu lipsa libertatii celor doi protagonisti. Doi laureati ai premiilor Oscar si-au adus contributia la productia dezbatuta. Unul dintre acestia este Michael O’Connor, persoana care si-a revendicat designul costumelor. Coloana sonora a fost asigurata de Dario Marianell, asigurand astfel un scor musical inserat perfect in momentele actiunii. Faptul ca initial o cunoastem pe Jane matura, inaintea copilei care va trebuie sa infrunte vitregiile unei vieti care o condamna la lipsa dragostei de orice fel, alatura o nota distinctiva. Moira Buffini, scenaristul peliculei, adopta desfășurarea neliniara a evenimentlor, aducand astfel un plus de originalitate pentru transpunerea romanului din 1847 (uimitor si admirabil cum trezeste interes in continuare).

Tânăra Jane (Mia Wasikowska) este angajata in calitate de guvernanta pentru pupila gentlemanului mai mult absent de la conac, Edward Rochester (Michael Fassbender, depaseste prestatia din X-Men). Dupa o copilarie dramatica, alaturi de o matusa instrainata (Sally Hawkins) si izolata la un orfelinat, tanara gaseste intalnirea cu bogatul Edward prilejul unui motiv de a fi fericita. Deşi este o persoana distanta la inceput, Edward devine atras si interesat de fragila Jane , care îi şi împărtășește sentimentele. Numai ca problemele sale din trecut sunt  inca deschise si  se rascoala asupra sa exact atunci cand cei doi isi promiteau un destin impreuna, lasand-o pe Jane prada incertitudinilor si dezamagirilor.

Ce nu mi-a placut? Nu am nimic de obiectat, poate doar faptul ca as fi dorit sa vad ceva mai multe imagini cu idila cuplului. Sunt constienta ca in perioada respectiva, dragostea nu trebuia strigata, era simtita si receptata altfel. Am apreciat cadrele lipsite de lumina, nota misterioasa data scenariului, interpretarea actorilor, astfel ca nu am simtit catusi de putin ca urmaresc un film cu o durata de doua ore. Jamie Bell. Au fost pusi intr-un plan secund, rolurile lor fiind unele pasagere, dar de efect. Daca va plac dramele romantice, filmele de epoca, atunci nu trebuie sa ratati vizionarea unuia dintre cele mai bune transpuneri de gen. Celor care se autodeclara insensibili in fata perioadei respective, le cer cu o incredere nesimtita sa parcurga filmul. Le garantez ca vor gasi imagini frumoase, o poveste cuceritoare si un fundal istoric magnific; indiferent de reticenta manifestata, va placea cu siguranta.